Am tras cat am putut de timp…

Sun, 20 September 2015, 22:01 By: WeeGee Category: Life, Personale

So long...So long buddy…


New Year Resolution

Tue, 23 December 2014, 13:09 By: WeeGee Category: Personale

poate-ti vei aminti de-o poezie cu umeri verzi,
cu sani rotunzi si calzi, cu plete lungi,
o poezie neatinsa de nici un gand,
neaflata inca printre atatea trairi.

si ai sa scrii cum niciodata n-ai mai scris,
cu inima, cu ochii si cu gura,
muscand furios cuvintele rebele,
strangand in pumn pagina dupa pagina,
disperare dupa disperare,
pana cand va ramane doar esenta pura
a unei iubiri care n-a fost.

ai sa ma scrii candva, darling,
intr-o noapte cu lacrimi de santal,
ai sa ma scrii…

sau poate ai sa ma uiti
si-atunci am sa raman doar poezia ta
nescrisa inca…

N.I.G.

I like damaged people. Damaged to a certain point, that is. It makes them so much more interesting and not boring… I think that maybe I can fix them, or at least try to. And by doing so, also fix myself. But what do you do when they are not as damaged as you once thought. Or they are beyond repair and beyond saving…

It’s quite incredible how much a talk can settle things. You understand yourself and others a bit better and you get some answers. I hate having unanswered questions…

You assume your actions, evaluate your assumptions, learn from that experience and move on. And, next time, know what you really want and try not to screw up in the same way… (or in any way for that matter). And don’t forget to forgive others and, more important, yourself.

“The moral of the story is: I chose a half measure when I should have gone all the way. I’ll never make that mistake again. No more half measures.”

2015 will be a year of: 1) medical checkups and fixing issues; 2) travels – road trips inside borders and a visit to (at least one of) Spain, France, England/UK, Holland; 3) car improvements and some track time; 4) run/workout more (the “more” is a bit funny here, I admit :D); 5) pay my debt;
LE: 6) buy and oven and cook (for fucks sake…); 7) some wardrobe renewal; 8) decide something about rent or buying house/flat; 9) decide something about the job…

Catch you on the flip side!…

Tags:

A Day Like Any Other…

Mon, 10 November 2014, 02:16 By: WeeGee Category: Life, Love, Personale

“I like being alone. At least I convince myself that I’m better off that way. And then I met someone… […]. She changed me. And then she left… We’re better off alone. We suffer alone. We die alone. Doesn’t matter if you’re a model husband or father of the year. Tomorrow will be the same for you.”

This post changed somewhat, just before I wanted to write it, so now it’s a couple of weeks older than first intended, and has more content. And it is pretty personal, but what the heck, everyone and everything is on Facebook nowadays, might as well put some horrible stuff here and no one would see it…

Your birthday is just a day like any other. But I’ve probably never been more upset, sad, confused, vexed, angry, low and disappointed than I’ve felt in the last few months. Not necessarily any of those… states separately, but the mixture of them all, combined. The thing is… you have an experience, you make some mistakes and it fails, but you learn from those mistakes, you change for the better, or try at least, and when you have another experience you realize that those learnt lessons don’t apply… because things can and are usually different. And people, too. And you didn’t use those lessons wrong but you started the experience with the wrong assumption. There are some who don’t know how to be alone or without someone, so they may push you away with their neediness (or not, if you like it that way). And there are some who don’t know how to be with someone, and they push you away with their independence and personal freedom, with wanting everything perfect and having a zero limit for compromise, so they won’t even communicate what they don’t like. Who thought that not being superficial and actually expressing your heart and mind, somehow makes you a drama queen… probably the people who are actually afraid of living. It’s also funny when your set of values have some inconsistencies… but I guess everyone is entitled to their hypocrisies. And it’s OK to have a stick up your ass, but it’s not really OK to think that, once removed, your stick doesn’t stink…

From the “philosopher” Greg House to the philosopher Camus:
“If those whom we begin to love could know us as we were before meeting them… they could perceive what they have made of us.”

But it’s OK after all… new experience, new mistakes, new personal improvements, new lessons. Acknowledge your failures, learn from them and next time be more prepared. And remember not to change who you are, just improve where you can or need to. It’s gonna be hard, as Louis CK said. But nothing great is really simple…

Also, this video is good and fits, and it can apply to any gender, to some level at least.

And now I’m sad and disappointed again, though on another level. But, funny thing, it’s related to the same place and after only a few months. And I’m afraid this can’t go on for long, and I may have to run away…

Ending this post with another quote from another great TV series:
“My wife is seven months pregnant with a baby we didn’t intend. My fifteen-year old son has cerebral palsy. I am an extremely overqualified high school chemistry teacher. When I can work, I make $43,700 per year. I have watched all of my colleagues and friends surpass me in every way imaginable. And within eighteen months, I will be dead. And you ask why I ran?”

Pieces for Peace

Wed, 01 October 2014, 01:13 By: WeeGee Category: Life, Love, Muzica, Personale

One day, one room…

Wed, 03 September 2014, 23:08 By: WeeGee Category: Life, Personale

” – Are you going to base your life on who you got stuck in a room with?
– No, I’m going to base this moment on whom I’m stuck in a room with. That’s what life is. It’s a series of rooms, and who we get stuck in those rooms with adds up to what our lives are.”

Well I’ve been here before…

Dinozauri

Tue, 13 May 2014, 00:47 By: WeeGee Category: IT, Personale, Tech

Intr-o lume (si vreme) in care gadgeturile de tip portabil – telefoane “dastepte”, tablete, notebook-uri, cu mere la sigla sau fara – cel putin pe segmentul home office/utilizator obisnuit, domina piata si vanzarile, desktopul e o specie pe cale de disparitie… Si inca nu reusesc sa-mi dau seama de ce, intrucat au in continuare cel mai bun raport performanta/cost dintre toate. Da, faptul ca nu il poti lua cu tine in buzunar sau in geanta e un dezavantaj… but then again, ceea ce face, face cel mai bine. Un laptop nu va avea niciodata puterea de procesare CPU si/sau video a unui desktop din motive de autonomie energetica si nici modularitatea lui (cata lume isi face upgrade la anumite componente din laptop?), o consola e buna in special la jocuri dar si acolo “face sens” (don’t you just looove that expression?) doar in anumite categorii de jocuri, coz if u play shooters or hack and slash with a controller you look mentally challenged. De telefoane nici nu mai pot sa zic nimic, sunt de mult device-uri care le fac pe toate, aproape nimic foarte bine…

Sau poate e faptul ca pentru omul modern a ajuns un challenge prea mare sa insurubezi si sa imbini in sloturi potrivite niste placi. Eu unul iubesc sa asamblez un nou sistem desktop. This is how a decent one looks:
-# cel mai bun i5 (4670k) – best buy si potential de OC foarte mare cu un consum redus; i7 merita doar daca chiar te dau afara din casa cei ~500 de lei in plus;
-# un cooler decent pe aer… cele de top ajung la 400 de lei (ceea ce mi se pare indecent chiar), iar pt hardcore stuff – watercooling;
-# o placa de baza cu chipset bun (z87) si multe altele (sata3, usb3, sli/crossfire, ceva audio, hdmi, etc.) – pretul poate varia mult;
-# 16 GB RAM… de 2400MHz daca se poate;
-# 2 SSD-uri cat mai mari (2x doar 120 in cazul meu), cu RAID0 si matanii ca sa nu crape raid-ul sau vreun ssd dpdv fizic – viteze in teste de 800-1000 MB/s, ceea ce e “nesimtit” rau, iar in cazuri reale vitezele sunt mai mici dar tot foarte bune;
-# GTX 560Ti (pasata de la vechiul sistem), aparuta deja de 3 ani dar inca duce bine (nu excelent) tot… in curand isi asteapta o sora geamana pt sli;
-# o sursa care sa duca tot fara prea mari batai de cap (750w+ pt sli, 5-600w pt normal);
-# HDD cat mai mare pt storage si periferice dupa nevoie si posibilitati;

From here:
System
to here:
SystemSystemSystem
…si apoi toate intr-o carcasa (eventual).

Asta e acum… in 6-12 luni probabil “decent” o sa insemne un Broadwell pe 14nm cu placa/chipset z97 (existenta deja) si cine mai stie ce… but still this baby will run nicely for some time.

Old vs New sau Nov 2007 vs Mai 2014:
SystemSystem

LE: Update… the rig is complete.
SystemSystemSystem
System

For Neither Ever, Nor Never…

Mon, 12 May 2014, 22:49 By: WeeGee Category: Life, Personale

Goodbye Mr P…

Patimile lui Cristi

Tue, 08 October 2013, 01:06 By: WeeGee Category: Cars, Life, Personale

“Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată”

Exista zile cand toate merg struna. Asa cum ti-ai dori, poate chiar cum ar trebui, desi nu te astepti. Nici nu ai fi indraznit, deoarece astfel de zile par imposibil sa se intample. Zile in care “planetele se aliniaza” si universul nu mai conspira importiva ta ci, culmea, parca se extinde special pentru tine.

Exista zile in care roadele muncii in sfarsit se vad. Rabdarea de a strange timp de 2-3 ani, de a rezista tentatiei de a-ti face upgrade la calc sau de a-ti lua “cel mai telefon” dăstept, nu stiu ce haine sau nu stiu ce incaltari, a meritat. Zile in care indurarea frigului sau a caniculei in statia de autobuz 2x sau 3x timpul teoretic de asteptare nu mai conteaza, si nu pentru ca te-ai obisnuit cu el.

Exista zile in care ajungi acasa si incepi sa plangi de bucurie in hohote pentru ca dupa boala, moarte, suturi in cur, umilinte, si alte nasoale ai reusit totusi sa-ti realizezi un vis. Aproape un vis din copilarie la o varsta de adult, lucru mai rar.

Exista zile in care esti extrem de bucuros. Poate chiar fericit, nu pentru Material in sine, pentru ca nu te-a facut niciodata cu adevarat fericit, dar cu siguranta esti foarte multumit. Zile in care esti mandru de tine. Pentru ce ai realizat, nu pentru ca mama te-a nascut intre un munte si o apa anume.

Si mai exista zile in care ai si noroc pe deasupra…

Astazi a fost o asemenea zi…

Maine poate e iar o zi de cacat. Dar pentru destul timp de acum inainte nu va conta…

Dau cu cotu’ sa se bucure urechea…

Mon, 08 July 2013, 03:54 By: WeeGee Category: Arta, Fun, Joace, Life, Muzica, Prostii

Cand eram mai tanar (decat acum), pe la liceu si prin facultate, imi placea sa ma joc pe calculator. Imi mai place si astazi… mai practic, cand si cand, “sportul” asta. Exista o perioada in viata cand ai mai mult timp decat bani si alta cand ai mai multi bani decat timp (in niste limite). Atunci le jucam dupa ce le procuram de la magazinul Doi-Tipi-De-La-Universitate-Cu-CD-uri. Sau de la altii care le luau de la altii care le-au luat de la altii care… Sau de pe net. Aveau lipsuri din aceasta cauza, dar nu conta. Alternativa era prea scumpa si eu jucam prea mult(e)… Acum sunt la varsta la care am suficienti bani incat sa le cumpar si prea putin timp sau dispozitie pentru ele… asa ca le cumpar pe bune, mai ales ca vorbim de mult mai putine jocuri decat in trecut. Stiu ce inseamna sa muncesti la un program mic, daramite la un proiect atat de amplu. Apreciez munca developerilor si vreau sa ma si bucur de toate feature-urile care, altfel, ar lipsi din jocuri…

Din pacate, desi joc si imi cumpar putine, iar balanta intre jocurile cumparate si cele… internate (adica de pe internet) s-a inclinat destul de mult inspre prima parte, cam jumatate din ele mi se par o risipa de bani… ar fi si de timp doar daca mi-as pune mintea cu ele pe termen lung… si ma gandesc din nou la vremurile in care nu imi bateam capul si nu imi afectam bugetul cu acest hobby. Si cu toate astea apreciez treaba in ansamblu/abstract si cred ca munca trebuie si merita rasplatita.

Pentru ca “vina” nu e a lor… iar daca ar mai exista si acum demo-uri la majoritatea jocurilor, asa cum era candva, sau daca s-ar aplica vreo politica de tipul “X days money back guarantee”, atunci vanzarile cred ca ar scadea drastic… And they don’t want that…

Pentru ca, la un moment dat, nu foarte precis ci, mai degraba, intins pe o perioada mai lunga de timp, niste unii au zis ca “too much is not enough“… si, in loc sa continue sa faca produse bune care, mai apoi, sa atraga clienti, sa se vanda si sa faca bani din asta, s-au gandit cum pot sa castige cat mai multi bani cu cat mai putine investitii, fara sa mai conteze urmarile si strategia pe termen lung. Oricum industria jocurilor se rezuma in 99% dintre cazuri – cantitativ/numeric vorbind – la dinozaurii EA, Ubisoft si Activision, iar daca nu iti convine cu ei, cam tot ce poti sa faci e sa ai buze reci… E in natura umana pana la urma sa vrei sa faci bani cat mai usor, iar “mintile luminate” nu sunt cu nimic mai prejos cand isi doresc sa faca bani. Nu produse/servicii de calitate din care sa scoata bani, nu o contributie la industrie, tehnologie, evolutie sau umanitate, ci doar bani pur si simplu. Ne visam cu totii niste stapani de matrite, dar pe care le detinem cumva legal…

Pentru ca jocurile nu mai sunt facute si gandite de programatori si designeri pasionati, ci de marketeri si advertiseri, care au “talentul extraordinar” de a inveli un cacat in staniol care luceste frumos si de a-l vinde ca pe o noua si revolutionara realizare…

Si tocmai in categoria asta intra numele mari… sunt atat de mari incat reusesc sa dezamageasca aproape fara exceptie. Din start, rapid, la prima gandire si fara prea mari ezitari, poleiala peste ingrasamant se observa in (serii de) jocuri precum FIFA si Need for Speed… Aceeasi Marie cu alta palarie. M-am jucat cate un FIFA cam la 4 ani si e precum “Tanar si nelinistit” – daca ratezi 100 de episoade nu ai pierdut de fapt nimic. Mai nou portarea pe PC a ajuns sa fie o bataie de joc pentru ca who the fuck cares about them anyway… La fel si cu Need for Speed – candva dura vreo 2 ani sa iasa un joc din serie, acum EA are doua studiouri care scot un joc primavara si unul toamna. Battlefield 3 a venit cu un motor nou, foarte fain, dar si cu multe buguri si, din cand in cand, cu patchuri care reuseau sa strice balansul si comportamentul armelor incat parca trebuia sa inveti un joc nou. Si cu DLC-uri care deveneau dupa cateva luni gratis, iar cei care le cumparasera nu primeau nimic in schimb fata de altii, la achizitii ulterioare. Crysis 3 l-am terminat in 6 ore… pt ~15 GB… need I say more? E asa mare pentru ca are si multiplayer – dar care nu ma intereseaza si pe care nu pot sa il evit. 7 capitole scurte si uite 60 de euro. Dar macar arata foarte bine, mai ales daca bagi vreo 1500 de euro in sistem. Scenariile nici nu mai conteaza sincer, ele sunt in general ok, dar si daca ar fi slabe nu ar fi sub alte minusuri, iar daca ar fi bune nu m-ar interesa ori da pe spate oricum, pentru ca am trecut de mult de varsta lui Harry Potter, Lord of the Rings si alte povesti nemuritoare. Jocuri de la Ubisoft trebuie sa recunosc ca am jucat putin spre deloc in ultima vreme si nu ma pot pronunta la obiect, dar ma indoiesc (yeah, you can eat my prejudices) ca ei ar face nota discordanta. Cu toate astea o sa spun ca Far Cry 3 promite dupa ~1 ora de joc, dar vroiam ceva simplu sincer si, exagerand un pic, aproape ca l-au facut cu mici elemente de RPG (magazine de la care iti cumperi arme si upgrades… why?). Dezamagirea maxima (comparativ cu asteptarile), desi stiu ca am sarit probabil niste titluri care acum imi scapa, vine de la ActiBlizzard si al lor Diablo 3. Un joc bun poate, daca il comparam cu Tetris (desi nu sunt convins), dar mediocru cel mult, cu poveste subtire si previzibila, desfasurare scurta si rejucabilitate aproape nula. Ce au reusit sa faca cu D3 sunt foarte multi bani… si asta pe baza unui joc modest atasat la un mare magazin virtual, din care ei iti luau 15% din vanzari daca pastrai banii in contul battle.net si 15%+15% daca ii puneai intr-un cont de PayPal (pe langa comisioanele PayPal). Frumoasa gaselnita, nu? Dupa o dezvoltare de 5-7-12-Dumnezeu stie cati ani, jocul s-a nascut cu multe erori de conectivitate din cauza faptului ca, practic, l-au scos beta si multe milioane de fraieri l-au testat gratis pentru ei. Serverele nu au facut fata la numarul mare de conexiuni si o perioada nu a mers mai nimic, iar apoi, cand deja multi renuntasera la el, balansul si dificultatea erau in plop. Acum, la putin peste 1 an de la aparitie, au reparat si echilibrat destul de multe… si cam atat. Jocul e la al 3-lea game director, tot nu are PvP, botii isi fac de cap si aduna bani, aurul a ajuns sa nu mai valoreze nimic in piata, jocul e ultra plictisitor pentru ca nu mai are nimic nou sau interesant si sansele ca sa iti pice vreun item bun sunt mai mici decat la loto. Si pentru ca se poate, l-au scos si pentru PS3… mai ies niste bani si din asta… Blizzard ramane mai mult decat ok cu titlurile din seria Starcraft si Warcraft+DotA (despre WoW nu ma pronunt, nu am incercat nimic). Dar pentru tot ce a insemnat Diablo 3… le doresc ca toti banii aia pe care i-au castigat in prostie si pe care nu ii merita absolut deloc sa le foloseasca la inmormantare…

Industria jocurilor electronice a reusit un singur progres cert dealungul timpului – grafica/aspectul vizual. Exact, mareata realizare a ei consta in faptul ca electronistii au reusit sa micsoreze tranzistorii si mai mult, astfel incat sa incapa mai multi pe o anumita suprafata… GENIAL!

Last but not least, ce ramane in continuare bun la jocuri, si aici le includ chiar pe cele mentionate mai sus, sunt coloanele sonore. FIFA si NFS cu ale lor melodii alt-rock si electro, Crysis (Hans Zimmer), Mass Effect (Clint Mansell & Co.), Far Cry (Brian Tyler), etc. au toate niste soundtrack-uri superbe. Tocmai pentru ca NU au fost facute de distribuitorii de jocuri, ci de niste artisti care isi iubesc mai intai munca si apoi banii castigati din ea… Si in categoria asta intra si seriile Medal of Honor (EA) si Call of Duty, acesta din urma distribuit de Activision si facut de studiourile Infinity Ward si Treyarch, alternativ cate un titlu, dupa sezon si dupa cum bate vantul cu miros de bani. Shootere seci cu razboaie trecute sau imaginate si cu senzatia (sau chiar certitudinea) ca nu faci de fapt nimic decat sa imupusti niste elemente de AI in cateva misiuni scriptate… Astfel, dupa ce am terminat Medal of Honor: Warfighter si dupa ce am indurat cu mult stoicism aproape 1 ora din Call of Duty: Black Ops II, cele mai bune lucruri din ele sunt urmatoarele melodii. Enjoy!

Warfighter Ending:

Black Ops II Intro:

The Last Bastion Has Fallen…

Wed, 24 April 2013, 23:17 By: WeeGee Category: Personale

It’s about the journey, not the destination. “All destinations are final”… but the journeys are what actually matter and they remain in memory. And you had a decent journey, considering the times and possibilities. I’m so glad we got to speak just the other day and I thank you again, here, for those nice words and wishes, as if you were finally ready to let go… but I’m bitter and sad for not seeing each other one more time… and I’ll always carry that burden with me…

I’m happy your life MATTERED, for a few people at least… I hope you knew and understood that…

Farewell my dear… I will miss you deeply… I know those last 5 years were enormously painful, with constant grief, and I hope your tormented soul has finally found peace…