De unde au scos baietii astia (EA) jocul asta nene?! Ce au facut anul trecut? Dar acum 2 sau 3 sau 4 ani? Sigur sunt aceeasi?! Pentru ca mizeriile (poa’ sa imi sara fan boys in cap, cu argumente de preferat) “Most Wanted” (cea mai mica mizerie), “Carbon” (cea mai mare mizerie), “Pro Street” si “Undercover” sunt la piciorul broastei (nici macar acolo) fata de SHIFT. O sa incep cu o duda, destul de mare chiar: modul Drift este muci… jenant… sau poate nu am avut eu rabdare suficienta, dar e chiar dam’pulea (cu tastatura cel putin)… Noroc ca se poate avansa si fara el, si nu ma doare prea tare ca nu il pot juca (you just can’t drift in… drift mode) deoarece jocul se axeaza pe cursele pe circuit… and track cars don’t drift (I mean they can but… nevermind). Alta duda, mult mai mica insa, poate e de la setari sau poate nu… in fine, unele masini in unele situatii se comporta de parca ar avea arcurile din jeleu si amortizoarele… care amortizoare? Dar sunt si masini care merg brici, so it’s no biggie. Si acum parti bune – ajus la Tier 3, sa zic undeva pe la jumatate, jocul place la mine (formulare pentru cei de acasa). Imi place mult. Masinile sunt foarte bine facute si detaliate, atat grafic cat si ca feeling. La fel si circuitele, au grafica buna (ca tot jocul de altfel) si sunt cat se poate de aproape de realitate, cel putin atat cat le cunosc eu. Din cate stiu, producatorii pretentiosi de jocuri cu masini scaneaza cu lasere, ge-pe-es-uri si alte alea un circuit la fata locului, ca sa ii ia toate coordonatele cat mai precis si sa il reproduca (,) cat mai bine, si cred ca EA cu SHIFT nu a facut exceptie (e doar o banuiala, nu stiu daca lucrurile stau chiar asa). Bine, sunt si masini varza, ca si in viata de zi cu zi de altfel, dar sunt si modele de incredere. Imi place sa conduc de la volan, iti da o senzatie “mai” speciala… ah, ce dor mi-a fost de volanul si bordul masinilor in NFS…

Asa deci, ajuns pe la jumatatea carierei si avand bani suficienti pentru o masina decenta (for this game, that is), mi-am luat un Murcielago LP640 si l-am “tunat” la maxim. Inca nu i-am facut “works convert” (un fel de tatal lu’ mama tunarii). Astfel m-am ales cu o bijuterie de masina cu urmatoarele caracteristici: 839 CP, 868.5 Nm si 1485 kg, which is pretty darn impressive. Apoi am luat-o, i-am tras o vopsea rosie cromata, ca sa fiu bling bling, si am facut ce vroiam sa fac dintotdeauna – sa ma dau o tura (de fapt mai multe) pe Nordschleife. Boy, what a track… what history… I love “The Ring”! Love it! Asa ca mi-am ales masinuta de care am vorbit mai sus, circuitul, am ales time attack mode, ca sa ma dau singur contra cronometrului, si le-am dat cailor putere bice zdravan, vreo 2-3 ore, pana mi-au amortit mainile si pana am reusit un tur decent (doar o mica pocnitura in armco barrier la “Karussell” si o iesire pe iarba scurta pe la “Pflanzgarten”). Dupa multe restarturi a venit si turul rapid. Rezultatul? Mult fun, multa satisfactie si un tur in 7 minute si 14.68 secunde, ceea ce e destul de bine, zic eu. Intradevar, se poate si mai bine, probabil chiar pe la 7 minute daca mergi perfect, insa e foaaarte greu sa faci un tur curat, fara probleme, si in acelasi timp sa nu mergi ca bunica, pe un circuit care are 20.832 metri, 73 de viraje propriu zise (sau chiar peste 100 daca numeri si maruntisurile), viraje oarbe si denivelari tricky si, in plus, mai ai pe mana si… a handful of a car.

So… vorba lunga – saracia omului. Asadar si prin urmare luati de urmariti preamareata realizare (no more HD this time… nu am mai avut rabdare cu urcatul lor pe iutub sau filebox…).