Brilliant piece of music (a csardas in this case) on accordion by an Ukrainian kid. Enjoy!

Am ajuns sa ma uit rar la filme. Din pacate. Rar de tot… cred ca vad cam 1-2 pe luna… cel mult. Desi imi plac, mai ales daca e ceva de capul lor, dar mereu ma iau cu alte treburi sau nimicuri. Asa ca noaptea trecuta am zis “hai sa ma uit la District 9″… auzisem de bine de el, mi-l si recomandase to’arasu’ Paul si vazusem pe IMDb ca e in top 250, ba chiar pe la locul 70…ish. Nu ma iau intru totul dupa nota/scorul de acolo insa la aproape 70.000 de voturi are deja ceva relevanta. Intr-adevar, sunt filme a caror nota e cam dam’pulea, de exemplu in cazul lui Star Wars ep. 3, cand aparuse avea 2-3000 de voturi si era pe locul… 1 in top, like “I’ll be damn” and WTF?!, dar acolo era clar ca l-au votat ultrasii la greu… (si ca tot veni vorba de asta, mereu imi aduc aminte de filmuletul asta) si, in plus, era vorba de un film nou (in cazul de fata) asa ca nu prea avea de ce sa aiba fan boys sau, dimpotriva, hateri. Voi fi succint about it – filmul e bun, as zice foarte bun chiar. De mult nu am mai vazut un SF de calitate. Un mic spoiler: filmul are o abordare si o tema originala… oarecum… sau oricum, subiectul a fost exploatat, probabil, in alte filme (desi nu imi vine acum nici unul in minte) destul de putin (in felul asta) – extraterestri au esuat sau… “naufragiat” pe Terra si nu au mai putut pleca, asa ca (traiesc) au trait pe pamant (de) 20 de ani si au convietuit chiar si cu oamenii, intr-o oarecare masura, nu sunt super mega evoluati (nu ca in filmele alea in care te omoara cu gandul) insa au totusi o tehnologie mai avansata decat cea umana, arata ca niste crustacee dar de dimensiunea unui om (chiar mai mare un pic) si vorbesc intr-un limbaj de genul Elena Basescu racita in gat, adica fara vocale si cu niste sunete onomatopeice or something, insa se inteleg cu oamenii, last but not least, pot muri de la un glont de pistol… Si cam atat cu spoilerele… despre actiune, intamplari si altele, mai bine va convingeti singuri. Filmul merita cu adevarat… pentru cele zise mai sus, pentru personajul principal si pentru interpretarea actorului care-l joaca, un ilustru necunoscut pana la acest film insa cu o interpretare foarte buna, quite talented, pentru efectele speciale, pentru drama (this is not just a piu-piu pac-pac SF movie) si, nu in ultimul rand, pentru faptul ca este o productie (tineti-va bine) sudafricana. Well… ma rog, de fapt productia e neozeelandeza (cu bani americani, probabil) – nimeni altul decat Peter Jackson (LotR) – insa regia, scenariul si actorii sunt sudafricani, iar filmul este filmat in si pe langa Johannesburg. In concluzie, asadar deci si prin urmare, va spun si va recomand sa vedeti “District 9″. Aveti rabdare si treceti peste primele minute care pot parea boring (interviuri in stilul celor din documentare… de fapt, pana la un punct, filmul merge in felul asta – docu style), pentru ca apoi veti avea parte de un film cu adevarat bun (just my 2 cents) si care este, se pare, un real succes. Nu o spun eu ci o spun cifrele – filmul a costat ~30 de milioane $ (mi se pare chair putin pentru un asa film) si a avut incasari de aproape 40 de milioane doar in prima saptamana. So… I dunno about you but that’s quite good business in my book. Si daca poti sa faci, pe langa un profit consistent, si un pic de arta de calitate, atunci cu atat mai bine . So now, go and watch the movie! Enjoy!

“Simon Schubert, a talented German artist, uses paper creases and folds to create incredible works of art.”

Click on pictures to enlarge. Enjoy!

via.

Perpetuum Jazzile sings Toto’s Africa, the way they know it. Enjoy!

“Civilization is a video installation we created with artist/director Marco Brambilla for the elevators Standard Hotel in NYC. It’s comprised of over 400 video clips and it takes elevator passengers on a trip from hell to heaven as they go up or from heaven to hell as they go down. Pictures of the installation and Q&A with Brambilla and Crush is posted here glossyinc.com/civilization.html“

Quite nice. Quite very nice even. O idee si o realizare… cel putin interesante. Enjoy!

A thousand words… all mute. Pretty nice black and white flick. Enjoy!

Parca as posta sfaturi de criza… In fine, chiar daca domeniul de activitate nu e cel de productie in sine, ci este vorba despre entertainment (pentru copii), tot cam la capitolul asta (titlu) ar putea intra si ce au facut cei de la Disney de-a lungul timpului, nu? (sau varianta straina a romanescului “aceeasi Marie cu alta palarie” ).

A pillow of winds through the piper at the gates of dawn announced a sunny day, shining on like a crazy diamond. I woke up, gathered my thoughts and sat at the table. My atom heart mother cooked for me a saucerful of goodies. I’ve gathered my stuff, entered the car and set the controls for the heart of Ardeal. Shortly after I left it was goodbye blue sky, I have arrived on the dark side of my route and the sun got obscured by clouds. It was pouring. I was enjoying the delicate sound of thunder but I took it easy, fearing of skidding off the road and posibly hitting another brick in the wall. Eventually I got there. Or here, at the yellow house. In this prime-ministerial city. Lifesaving. The city, not “The Boc”.

Time. Money. Childhood’s end, a long time ago. Lost for words. Sorrow, though the show must go on. I have no more high hopes now, I feel comfortably numb. We are poles apart but, in a momentary lapse of reason, running over the same old ground, I just… oh, how I…

Sau mai bine zis SelfKill Bill… David Carradine si-a pus streangul de gat, cum se zice pe la noi, desi agentul sau zice ca ar fi murit din cauze naturale. Eu zic ca oricum nu mai conteaza… R.I.P.

O sa incep prin a-mi cere scuze ca nu am postat nimic inca, nici macar pana acum, legat de 1 si 8 martie. Stiu ca, probabil, fanii mei care ma urmaresc zi de zi cu sufletul la gura (mama, ce amuzant sunt) s-or fi intrebat, mirat si suparat ca nu am zis nimic de sarbatoarea cu pricina. Adevarul e ca nu prea am avut nici timp si nici dispozitia necesara. Sau poate nu am scris pentru ca, in general, nu scriu despre tot ce misca in actualitate cotidiana sau ceva de genul asta. This is not a news blog or anything like that. Asa ca mai imi scapa si mie una sau alta.
Asa deci, acum ca tot am vorbit despre 1 si 8 martie (I did, look up in this post), sa trecem mai departe . Romanica “produce” putini muzicieni care se pot numi cu adevarat artisti. Si cam toti artistii activeaza in general din vremuri cripto-comuniste, pe cand cei aparuti pe scena muzicala mai de curand asa, mai de prin secolul asta, nu sunt decat niste manelisti, in marea lor majoritate, si asta indiferent ce fel de muziCA CAnta. Si printre acesti artisti exista unii mai artisti decat altii. Si acestia scot uneori melodii deosebite, care… ma ating deep down in my soft spot (and I don’t mean my ass). Muzica buna si versuri pline de lirism, dragoste, adevar si bun simt. Iata doua dintre ele. And the voice… Oh… THAT voice is GOD! Ingioi!