Oktoberfest-ul cu numarul 179 a inceput sambata si tine pana pe 4 octombrie. La ei, desigur.

De aici.

Zilele astea sunt mai telegrafic in texte, no time and not so much “chef” for writing, asa ca postez mai mult poze/filmulete and stuff like that. Here is some of nature’s beauties. Enjoy!

via.
For the full size pics/flashes click here.

Am urcat cateva poze facute cand am fost ultima data in hometown. Enjoy!

It was about time, almost 2 years without any pics. So, there you have it, some new additions on my photo blog. Enjoy!

La mare am dat intr-o zi (in doua chiar) peste o… printesa. Era inevitabil sa nu dau si peste asa ceva, din moment ce exista multe. Adica nu am lovit-o sau ceva de genul asta, pentru ca eu nu m-am dus cu masina pe plaja, ca altii, chiar daca exista un “drum” din statiune pana langa apa, ci am… intalnit-o, sau mai bine zis vazut-o acolo…

Era genul acela… foarte mandra si importanta, pentru ca arata bine (si i se suise la cap). La inceput si-a facut aparitia tantos: ochelari de soare cu rama roz (roz rama) si in forma de inimioare, costum de baie in doua piese – slip galben si top negru pe care scria “…not touch me”, un snur (tot) roz la mana (roz snurul) din ala tip Bestfest, corp misto si piele faina, deja destul de bronzata, si unghiile de la picioare date cu oja (ghiciti ce culoare… yep). Aspectul initial si faptul ca pe langa ea mai erau si niste copii… asa, pana in vreo 12-13 ani, pe care din cand in cand ii punea sa ii faca poze cu telefonu-i TOT roz (rozi si telefonul, na!) si cu display mare (beats me, dunno the model) in ipostaze demne de un photo session penibil de tip haifaiv, m-au facut sa cred ca e rost de puscarie un pic… iarta-ma, Gizas, ca am pacatuit doar cu gandul. Apoi si-a dat jos ochelarii de sub care au iesit doi ochisori si niste gene facute cu rimel, pentru ca nu-i asa, la plaja vii cu ochii facuti, si am inceput sa o suspectez ca nu mai e minora. S-a dus apoi in apa, cu grija, sa nu isi ude parul prins intr-o… bucata de panza galbena, si s-a pus pe o saltea a unor prieteni sau asa ceva, aratandu-mi gratios dragalasul ei fundulet cu snur in cur. A iesit din apa apoi, aratandu-mi de data asta de aproape si ce… suflet frumos are, dar, dupa cum am zis mai sus, era “not to be touched”, si s-a intors pe plaja la locul ei unde mai erau inca doua femei, una din ele fiind mamicuta ei, presupun, cu care vorbea de genul “Tu, fata”, pe un ton si o voce foarte afectate, care ar face-o invidioasa pana si pe Mirela Zeta cand o interpreteaza pe Oana Zavoranu, si s-a asejat la soare. S-a asezat sa faca plaja topless, pe spate (ca daca era pe burta chiar ca nu mai conta) si atunci i-am vazut si jumatatile de sufletel expuse, insa m-a cuprins o usoara dezamagire cand jumatatile nu tocmai ferme au plecat fiecare in partea ei, parca fara nici un regret.

Don’t worry, girl, esti “buna” si barbatii “te place”, indiferent de cat de pitzi esti, iar pentru unii, cu cat mai mult cu atat mai bine chiar. Si eu m-am oprit cu obiectivul aparatului asupra ta de cateva ori, si mi-a placut ce am vazut si pozat, insa, tin sa te dezamagesc, preferata mea nu ai fost tu, ci printesa asta blonda, in blana de leopard si deosebit de evlavioasa, care, spre deosebire de tine, mai avea putin si vorbea simultan la ambele telefoane, din apa marii. Mijto si cul di tat, nu-i asa? Hai, pa, tu fata, poop dulcik si tea-m lasat!

Shooting around stuff (just with my camera, that is) got me in the situations of taking some nice panorama photos/pictures. So here they are (click on the thumbnails for the full size):

- Rectoratul UPB (si alte corpuri si facultati de pe langa) – 12163 x 1588

- Biblioteca UPB (in sfarsit finalizata) – 9447 x 1810

- “UPB, de pe deal” – vedere inspre Poli, de langa Automatica – 7727 x 1664

- Lacul Morii (la podul Ciurel) – 10275 x 1901

- Plaja si Marea Neagra (Eforie Sud) – 10136 x 1946

- Cota 1400 (Sinaia) – nu e a mea, e gasita pe net (nu mai stiu pe unde) – 13798 x 2252

“La Mare” part two was much better than the first part, for various reasons (I’ll tell some of them here in the next few days). Now I’m back to capital city and I’ll be giving seaside feedback here in this and the following posts.

This picture was taken about 20 hours ago… I woke up early and caught this on camera.

[Hit PLAY and READ]

Ieri trebuia sa ajung pana in Poli, iubirea vietii mele , sa vad ce noutati mai sunt pe acolo. M-am trezit cu mare durere in… posterior, pe la amiaza, si pana mi-am facut curaj sa plec, se facuse deja ora 7. Seara. Cum nu am mai mers pe jos / cu metroul la fuck-ultate de mai bine de o luna, credeam ca am gresit statia cand am iesit la suprafata la Grozavesti. Dar nu, nu gresisem. Se “lucreaza” la pasaj, fapt pentru care, se pare, scara rulanta e scoasa din functiune (de fapt e scoasa fizic din lacasul ei), acoperisul “terminalului” statiei de metrou si-a luat zborul si, in plus, nu se mai poate ajunge nici pe jos inspre Shorley si Pui de Urs pe la strada mare (V. Milea), ci doar printre stradute. Asadar si prin urmare, am ajuns pe la orele 20 la locul cu pricina, m-am uitat pe la orarele sesiunii si mi-am notat ce mai aparuse nou fata de saptamana trecuta. Si, astfel, am descoperit ca e posibil sa prestez saptamana viitoare la niste examene (nu e sigur, depinde si de niste alti stimabili) si, mai ales, ca am ratat unul de care speram sa scap. E bine ca am si eu niste bulangii colegi finuti care ma anunta si pe mine una-alta. Eh, ata ete, mi-am bagat piciorul (al 3-lea) in toti si toate si am iesit afara. Am tras o gura de aer, am zabovit un minut ca sa ma calmez si apoi am privit spre orizont (ceea ce e un paradox deoarece in Poli nu ai nici un orizont ). And then I knew…

Am pornit intr-un ritm mai iute inspre Ciurel, am trecut pe langa Piranha, pod, IDM, Sema Park si metrou, am traversat linia lui 41 si am ajuns in cele din urma pe dig. And I saw the sun setting…

…it was simply beautiful… the sky was clear, only a few scattered clouds, the water was calm and the horizon was burning… A bit later it started to go away (closeups here and here), until just about half of it was still smiling at us…

…a few minutes later only a ray was still visible, for it to perish completely in the end…

Something was nice that day, eventually. Am plecat inspre casa si am ajuns in cele din urma pe la 11 seara, dupa multe statii de metrou si vreo 7-8 km de mers pe jos. The night was young and so was I. M-am asezat la comp si mi-am reluat… rutina, like a child of the night that I am (mai ales in ultima vreme). M-am culcat dupa ce s-a luminat de ziua, probabil chiar dupa rasarit, desi de la mine nu se vede si nici nu m-am uitat sa vad la ce ora rasare si cat era exact ceasul.

Tomorrow the sun will rise again…

PS: Setul complet de poze, aici (68 MB).