The Unbelievable World of Warcraft… wow… wooow. U maniacs!

…and then you die.

When you thought that things couldn’t get any more nerdy… seriously guys…

Cum dracu’ vine asta? Ar fi unume numai bun de film XXX sau de porn star…
Click on pics to… ahem… enlarge.

…ca tot e jocul pe val…

DAAAAAAAMN!!!

A fost al 2-lea shooter (dupa Quake II) pe care l-am jucat la modul… serios. Adica sa ma tin de el and such. Dar e aproape sigur cel mai fain shooter de single person… cel putin pentru vremea lui. Si l-am jucat de (mai) multe ori… iar zilele astea am avut din nou chef de el. After 11 years it still puts to shame recent games… chiar si cu grafica lui depasita (deh… it figures). Si dupa 11 ani m-a prins si pe mine aproape la fel de tare ca prima data… pentru ca are ceva care lipseste din mai toate jocurile – feeeeeeling… atmosfera (nu din aia planetara). Asta pe langa story(line), grafica (buna la vremea ei), un engine nou, arme, item-uri, NPC-uri (atat inamici cat si ajutoare)… the lot, everything is close to perfect. Pentru mine a fost genul de joc care te prinde si… te marcheaza (pastrand proportiile), cam cum a fost, pe langa altele, si in cazul lui Mafia. Iar peste (sau pe langa) toate astea, ciresica de pe tot o constituie muzica. Ridica mult de tot nivelul feeling-ului. Really really nice ambiental stuff, de la un maestru al muzici facute in trackere, Michiel van den Bos (& Co). Words are very… unnecessary… asa ca va las cu intro-ul (above) si ending-ul (below) jocului, in HD si cu muzica aferenta lor.

A truly epic game from… Epic Games.

PS: daca vreti muzica (it’s worth listening), o puteti descarca de aici (este in format umx, si se poate asculta cu foobar + acest plugin, sau cu winamp si un plugin de umx.)

Dupa o pauza de NFS am zis sa “ma pun” din nou pe el. And so I did… am mai progresat in cariera (ce tare suna asta…) si am ajuns la nivelul 4. Am vandut Murcielago-ul (works converted) si mi-am luat o Pagani Zonda R. Forget the Veyron or the Koennigsegg CCX sau care masina mai se da rotunda prin clasa a 4-a (supercars), this (the Zonda R) is THE SHIT! Nu doar ca are scorul cel mai bun/mare dintre toate dar e cea mai buna pe circuit (stabilitate, frane, control etc). Si nici acceleratia sau viteza maxima nu e de neglijat, eu reusind sa sar de 340 km/h pe o setare care nu era cea mai rapida (as in top speed), so the top speed can go to 360-370 probably. Oricum, la 1210 kg si 750 CP, masina unge pe Nordschleife, dupa cum se va vedea mai jos. Asa ca am luat-o si “m-am dat” cu ea de cateva ori, reusind un timp de 6:53.560, cu ~21 de secunde mai rapid decat cel obtinut cu Lamborghini-ul. Nu stiu insa de unde scot “aia buni” timpi de 6.05, asa cum am gasit pe youtube… mi-e greu sa cred ca doar din volan (fie el si un G25) sau controller de consola si… skills and know-how. Dar cine stie, o fi posibil… cu mai multa atentie, rabdare si alte alea, daca nu aveam vreo doua ezitari si mici incursiuni pe iarba si daca aveam cojones mai mari, reuseam un 6.40, poate chair un 6.30… maybe. Still, the difference is big. Anyway, that being said, enjoy the fast lap, in nice HD

De unde au scos baietii astia (EA) jocul asta nene?! Ce au facut anul trecut? Dar acum 2 sau 3 sau 4 ani? Sigur sunt aceeasi?! Pentru ca mizeriile (poa’ sa imi sara fan boys in cap, cu argumente de preferat) “Most Wanted” (cea mai mica mizerie), “Carbon” (cea mai mare mizerie), “Pro Street” si “Undercover” sunt la piciorul broastei (nici macar acolo) fata de SHIFT. O sa incep cu o duda, destul de mare chiar: modul Drift este muci… jenant… sau poate nu am avut eu rabdare suficienta, dar e chiar dam’pulea (cu tastatura cel putin)… Noroc ca se poate avansa si fara el, si nu ma doare prea tare ca nu il pot juca (you just can’t drift in… drift mode) deoarece jocul se axeaza pe cursele pe circuit… and track cars don’t drift (I mean they can but… nevermind). Alta duda, mult mai mica insa, poate e de la setari sau poate nu… in fine, unele masini in unele situatii se comporta de parca ar avea arcurile din jeleu si amortizoarele… care amortizoare? Dar sunt si masini care merg brici, so it’s no biggie. Si acum parti bune – ajus la Tier 3, sa zic undeva pe la jumatate, jocul place la mine (formulare pentru cei de acasa). Imi place mult. Masinile sunt foarte bine facute si detaliate, atat grafic cat si ca feeling. La fel si circuitele, au grafica buna (ca tot jocul de altfel) si sunt cat se poate de aproape de realitate, cel putin atat cat le cunosc eu. Din cate stiu, producatorii pretentiosi de jocuri cu masini scaneaza cu lasere, ge-pe-es-uri si alte alea un circuit la fata locului, ca sa ii ia toate coordonatele cat mai precis si sa il reproduca (,) cat mai bine, si cred ca EA cu SHIFT nu a facut exceptie (e doar o banuiala, nu stiu daca lucrurile stau chiar asa). Bine, sunt si masini varza, ca si in viata de zi cu zi de altfel, dar sunt si modele de incredere. Imi place sa conduc de la volan, iti da o senzatie “mai” speciala… ah, ce dor mi-a fost de volanul si bordul masinilor in NFS…

Asa deci, ajuns pe la jumatatea carierei si avand bani suficienti pentru o masina decenta (for this game, that is), mi-am luat un Murcielago LP640 si l-am “tunat” la maxim. Inca nu i-am facut “works convert” (un fel de tatal lu’ mama tunarii). Astfel m-am ales cu o bijuterie de masina cu urmatoarele caracteristici: 839 CP, 868.5 Nm si 1485 kg, which is pretty darn impressive. Apoi am luat-o, i-am tras o vopsea rosie cromata, ca sa fiu bling bling, si am facut ce vroiam sa fac dintotdeauna – sa ma dau o tura (de fapt mai multe) pe Nordschleife. Boy, what a track… what history… I love “The Ring”! Love it! Asa ca mi-am ales masinuta de care am vorbit mai sus, circuitul, am ales time attack mode, ca sa ma dau singur contra cronometrului, si le-am dat cailor putere bice zdravan, vreo 2-3 ore, pana mi-au amortit mainile si pana am reusit un tur decent (doar o mica pocnitura in armco barrier la “Karussell” si o iesire pe iarba scurta pe la “Pflanzgarten”). Dupa multe restarturi a venit si turul rapid. Rezultatul? Mult fun, multa satisfactie si un tur in 7 minute si 14.68 secunde, ceea ce e destul de bine, zic eu. Intradevar, se poate si mai bine, probabil chiar pe la 7 minute daca mergi perfect, insa e foaaarte greu sa faci un tur curat, fara probleme, si in acelasi timp sa nu mergi ca bunica, pe un circuit care are 20.832 metri, 73 de viraje propriu zise (sau chiar peste 100 daca numeri si maruntisurile), viraje oarbe si denivelari tricky si, in plus, mai ai pe mana si… a handful of a car.

So… vorba lunga – saracia omului. Asadar si prin urmare luati de urmariti preamareata realizare (no more HD this time… nu am mai avut rabdare cu urcatul lor pe iutub sau filebox…).

Inchei saptamana (de lucru) cu (inca) una mica din noul Need for Speed (vreo 2 zile sunt out si nu mai postez). De data asta i-am dovedit (vai… ce bun sunt!… si ce modest… ) cu un Lotus Elise, mai ales ca aveam cu to(n)tii aceeasi masina in cursa asta, pe o portiune din Nordschleife, mai exact de pe la jumatatea liniei drepte de dupa Dottinger Hohe (pana in Bridge) pana putin dupa sicana din Adenauer Forst. Inca putin si eram ca meseriasul (tot) cu Elise-ul de pe Bathurst . Daca vreti sa le vedeti la o calitate mai buna (sau mai degraba intr-o fereastra mai mare) mergeti aici si aici si le puteti vedea in HD. Enjoy the videos!

Am vazut o gramada de comentarii de tipul “praf”, “e varza”, “e din ce in ce mai slab”, etc. Din fericire pentru mine nu e deloc asa, parerea mea (hîc). This is lucky number 13, dupa ce NFS 12 (Undercover) fusese cam (foarte) dezamagitor. Pe scurt, cam ce imi place la SHIFT: au reintrodus on-board camera, sa vezi si tu ca omu’ volanul, bordul, the lot; are multe masini, iar acestea arata bine si grafica e buna per total; poti sa ii dai disable la motion blur (hooray); se misca decent (~35-40 fps) pe mediu spre high (setari pe high dar fara AA si AF la o rezolutie mai degraba mica – 1280×720) si se poate juca si in fereastra, which is good; te dai pe circuite (permanente sau stradale) nu pe tot felul de inventii de trasee prin orase imaginare; are destule chestii de simulare (desi nu e un SIM adevarat de nivelul lui GTR, rFactor, iRacing sau LFS), eu reusind sa ma joc cu assist spre mediu (stability control on, high traction control, abs, auto clutch si automatic gearbox, AI difficulty mediu, handling model experienced, steering si braking assist off coz I’m not a pussy, si no damage), fara a ma face de cacao, desi masina mea e destul de vesela la datul din cur… (what a bitch!); are suport pentru o tona de volane cu pedale, cu setari predefinite (dar care pot fi overridden); are destul de multe posibilitati de upgrade-uri si setari/tuning destul de detaliat (nu stiu insa daca au si vreun efect in joc deoarece nu pot face tuning la masina stock… sper totusi ca nu e doar de decor faza); si… probabil alte alea de bine, pe care inca nu le-am descoperit. All in all, a good and good fun NFS, asa cum nu a mai fost unul de ani buni. Si, pentru incalzire, uitati aici doua filmulete (replays) din aceeasi cursa (dar puncte de vedere diferite), facute dupa cateva tururi de antrenament – I kicked their asses in my 135i .

PS: promit ca pe viitor, in alte video-uri, o sa scot muzica din reluari…

Blog Update!
Am scos jocurile in flash din bara de deasupra pentru ca era prea incarcata si am incropit o pagina (cat de cat) numai pentru ele (in momentul de fata sunt 5 joculete). A nu se crede ca sunt ale mele sau facute de mine sau ceva de genul asta. Le-am gasit pe net, mi-au placut si le-am luat pentru aici ca sa fie la indemana, so 10x go out the their makers. Enjoy!

Ultimul “Unskippable” de la “The Escapist” m-a facut sa ma tin cu mana de burta. Desigur, trebuie sa ai si dispozitia necesara, dar e prea funny. Nu mai intrasem de ceva timp la ei, si am zis sa vad ce au mai scos. Ce-i cu astia, o sa ziceti? Pai, pe scurt, e o publicatie (si) online despre jocuri. Un pic mai altfel decat altele. And they like to make fun of various games, printre altele. Pe langa sectiunea “Zero Punctuation” (care a fost un fel de “the beginning” si pe care o recomand de asemenea), mai exista si cea de “Unskippable”. Denumirile lor sunt destul de sugestive pentru stilul si felul filmuletelor, de asta o sa va convingeti cand veti vedea ceva din ele. Pana atunci iata aici ultimul review, pentru “Red Faction: Guerilla”. Enjoy!

…daca nu este deja, de ceva vreme.

Pe undeva prin noiembrie 2008 se lansa la apa (sau pe sosele) jocul Need for Speed 12 (blimey!), zis si Undercover (V-Rally, V-Rally2 si Motor City Online nu intra aici la numaratoare). Ca orice NFS multiplu de 3, era un joc din seria NFS-urilor cu politie. Nu ca acest aspect ar avea vreo importanta. Pe scurt, jocul a fost slab. Slaaaaab. Masinile… ok, grafica… ok si ea, sunetul… ok si el. Dar nu a avut nici un feeling, totul parea ca este desenat, ca un cartoon, prea mult bling, prea multe sclipiciuri si vopsele iridescente (?!) sau “perlate”, controlul era ridicol si misiunile in sine deveneau plictisitoare dupa nici un sfert din joc, cand nici nu ajungeai sa pupi vreo masina din cele tari. Same shit over and over again. Tot pe scurt (aiurea, o sa ma lungesc destul), seria NFS a stat cam asa: primul, care a fost pentru DOS (ca fapt divers), a fost misto, o adevarata senzatie. Al doilea a fost la fel, ba venea si cu niste chestii grafice in plus, mai ales pentru cei cu placi video 3DFX (cine le (mai) stie), si avea crema supercarurilor anilor 90 (printre care si cateva prototipuri/concepte care nu au mai vazut lumina zilei ca masini de serie). Al 3-lea (Hot Pursuit) a venit cu “ze cops” dar parca deja o luase pe o panta descendenta (e doar o parere) – controlu devenise cam anapoda (nu ca la primele era ceva extraodinar), grafica se imbunatatise insa si parea mai reala… dar ceva lipsea totusi. Cam la fel si cu NFS 4 (High Stakes). La al 5-lea insa nu stiu ce i-a apucat ca s-au scremut si au scos o mica bijuterie – NFS Porsche, in anul de gratie 2000. Jocul era prea tare: pe langa “poveste” (Evolution mode) in care treceai prin toata istoria Porsche, de la 356 la GT1, puteai sa mai joci si “Factory Driver” – alte misiuni in care aveai ocazia sa testezi masinile si pe skid pad, nu doar pe circuite. Masinile erau faine, feeling ca lumea, mai real, chiar daca asta insemna masini lente si greoaie si foarte subviratoare la inceputul carierei, ruliu, damage – nu doar de aspect ci si de functionalitate, trasee inspirate din lumea reala, cateva bucle prin Monte Carlo si skid pad-ul de teste, upgrade-uri la piesele componente majore, tuning, the lot. A fost fara doar si poate cel mai bun joc din serie. Apoi a venit NFS 6 (Hot Pursuit 2)… adica un fel de NFS 3 dar mai aratos si alea alea… insa incepuse sa o dea spre desene animate deja… puteai totusi sa joci si din perspectiva politistilor (parca). But why would anyone want to?! A fost primul NFS in care nu a mai existat “in car camera” si ultimul care a avut o masina Ferrari. Cum lumea era cuprinsa de febra “Fast and Furious” si de masini “tunate” in general, au urmat NFS 7 si 8 (Underground si, desigur Underground 2 (evident)). Deja desenul animat era complet aici, dar acestea doua au avut un ceva aparte care le-a facut foarte misto. Nici nu mai conta ca puteai sa intri in pereti la 300+ la ora fara sa patesti nimic (ba chiar de multe ori asa luai virajele cel mai repede), jocul a prins prin masinile slabe la baza dar care puteau fi transformate in monstrii, prin tipurile de cursa Drift si Drag, prin tuning estetic extrem si tuning pentru performante care chiar conta pentru comportamentul masinii (spre deosebire de toate celelalte de dupa). All in all, Underground 2 e in lista mea al 2-lea cel mai bun NFS. Apoi a urmat NFS 9 (Most Wanted). 9 = 3×3 = Polis… si de aici totul s-a dus pulii de suflet. Era primul NFS pe care nu mai aveam rabdare sa il termin. NFS 10 (Carbon) a fost o mizerie, nu stiu daca cel mai slab NFS dar sigur cel care m-a enervat cel mai tare. Cu ce sa incep? Cu faptul ca sunetul de la muscle car era cam acelasi pentru toate modelele americane? Si ca, desi masina accelera, motorul suna de parca e la turatie constanta? Sau cu faptul ca nici o masina nu lua macar decent un viraj? Sau cu faptul ca masina suprema era un Audi R8, mai tare decat Carrera GT, decat SLR, decat multe supercar-uri? Cu modul Drift, care era o bataie de joc? As putea sa o tin mult si bine asa… NFS 11 (Pro Street) parca a mai incercat sa dreaga busuiocul, dar si el era prea cartoon-ish si plictisitor. A avut totusi un mod de Drag interesant, cu liniute ca pe dragstrip si modul Drift era destul de fain. Si apoi a venit NFS 12, cu care am inceput discutia asta.

In ultimii ani, cam in fiecare noiembrie, a aparut cate un NFS. Anul asta insa nu au mai avut rabdare, NFS Shi(f)t va aparea intr-o saptamana or so. Sper sa fie lucky number 13… dar ma indoiesc ca in 10 luni au facut ceva bun. De fapt cred ca mai au pe teava sau chiar gata vreo 2-3 NFS-uri, pentru anii urmatori, asa de bine elaborate sunt. Si de ce ar fi? Un joc arcade necesita mult mai putine investitii (bani, timp, adica tot bani) si aduce poate chiar mai mult profit decat un sim… doar e mai usor si mai atragator pentru ochii copiilor. Insa dupa comentarii si poze poate ca promite ceva ceva… e orientat pe track racing. Real tracks, that is. Which I like a lot . Om vedea ce si cum… Iar cand il veti termina, daca o sa va fie dor de un nou NFS, nu disperati: nu mai tarziu de noiembrie, anul acesta, adicatelea peste 2 luni, apare NFS Nitro (they are gonna run out of words at this rate). Insa doar pentru platformele portabile. Ain’t that amazing? Bring the SHIFT on!

PS: de lene nu am mai bagat linkuri, ar fi fost o gramada. Cautati pe gugle. Sau pe www.needforspeed.com. Sau aici… desigur.

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Nu, nu e vorba de Bucuresti, desi i s-ar potrivi bine numele asta. Tocmai am terminat de jucat Mafia, asta ca sa ma incalzesc pentru examene (‘mi-as in ele). L-am terminat a 3-a oara… prima data l-am “dovedit” cand a aparut, apoi m-am mai pus o data pe el dupa cativa ani, and now. Jocul a parut mai scurt acum… pentru ca si eu m-am (re)adaptat mai usor la gameplay si am mai multa… experienta, sa zicem, cu joacele. Si pentru ca jocul se misca pe sistemul actual cam ca minesweeper-ul de bine si usor. Insa, chiar si asa scurt, jocul a ramas unul deosebit. Grafica, desi depasita (jocul are 7 ani!), e inca decenta si in(tro)duce bine gamer-ul in atmosfera de joc, ajutand la senzatia de imersie (atat cat se poate fara echipamente… speciale). Sunetul e ok, nu are ce sa fie deosebit la el, muzica e super, muzica anilor 30 (theme song at the top of the post). Feelingul, armele, masinile, orasul etc. sunt aproape de perfectiune, and, last but not least, cele mai bune plusuri (minusuri de fapt nici nu are) sunt, peste toate acestea de pana acum, gameplay-ul, care este… brici, si povestea (storyline-ul / scenariul) care este foarte buna pentru un joc, punand la respect destule filme de gen. Pe langa toata povestea si misiunile ei, jocul mai ofera si misiuni separate, “mai” deosebite, dupa terminarea jocului. Si, de ce nu, placerea de a te da cu o masina veche intr-un oras ce reproduce New York-ul anilor 30 (downscaled, evident). Probabil unul din motivele pentru care jocul este foarte reusit il reprezinta faptul ca el a fost facut pentru PC, abia mai apoi fiind portat pe console. Azi se intampla invers si, de obicei, iese un bullshit. Jocul are cateva misiuni, nu putine, destul de foarte grele, insa nu e genul care sa te enerveze prin asa ceva, ci mai degraba te determina sa tot incerci pana reusesti. Putine jocuri mai reusesc asa ceva in ziua de azi… Acum m-am mai maturizat… ma refer la faptul ca prima data cand am jucat Mafia (m-a tinut 2-3 saptamani cred), m-a prins total. Asa cum au reusit sa ma prinda si GTA (insa doar Vice City) si “Prison Break”. Sau “Comoara din insula” a lui Stevenson sau minunata poveste din “Hector Servadac”… (dar eram mic, ce stiam eu atunci…). Lucruri imaginare si imaginate care te prind insa aproape la fel de bine precum unele lucruri reale sau viata insasi, si cand se termina parca iau cu ele ceva din tine… Acum insa, dupa cum am zis, am fost mai detasat. Deja il stiam, stiam cu ce se mananca, ce ii poate “pielea” si ce senzatii imi produce. Cam cum se intampla cu toate in viata… But I still enjoyed it a lot. Such is life… simple, yet very complex (ce deep sunt). Sper doar ca Mafia 2 sa nu fie o dezamagire… mai bun decat primul mi-e greu sa cred ca va putea fi.