Blog Update!
Am scos jocurile in flash din bara de deasupra pentru ca era prea incarcata si am incropit o pagina (cat de cat) numai pentru ele (in momentul de fata sunt 5 joculete). A nu se crede ca sunt ale mele sau facute de mine sau ceva de genul asta. Le-am gasit pe net, mi-au placut si le-am luat pentru aici ca sa fie la indemana, so 10x go out the their makers. Enjoy!

Ultimul “Unskippable” de la “The Escapist” m-a facut sa ma tin cu mana de burta. Desigur, trebuie sa ai si dispozitia necesara, dar e prea funny. Nu mai intrasem de ceva timp la ei, si am zis sa vad ce au mai scos. Ce-i cu astia, o sa ziceti? Pai, pe scurt, e o publicatie (si) online despre jocuri. Un pic mai altfel decat altele. And they like to make fun of various games, printre altele. Pe langa sectiunea “Zero Punctuation” (care a fost un fel de “the beginning” si pe care o recomand de asemenea), mai exista si cea de “Unskippable”. Denumirile lor sunt destul de sugestive pentru stilul si felul filmuletelor, de asta o sa va convingeti cand veti vedea ceva din ele. Pana atunci iata aici ultimul review, pentru “Red Faction: Guerilla”. Enjoy!

…daca nu este deja, de ceva vreme.

Pe undeva prin noiembrie 2008 se lansa la apa (sau pe sosele) jocul Need for Speed 12 (blimey!), zis si Undercover (V-Rally, V-Rally2 si Motor City Online nu intra aici la numaratoare). Ca orice NFS multiplu de 3, era un joc din seria NFS-urilor cu politie. Nu ca acest aspect ar avea vreo importanta. Pe scurt, jocul a fost slab. Slaaaaab. Masinile… ok, grafica… ok si ea, sunetul… ok si el. Dar nu a avut nici un feeling, totul parea ca este desenat, ca un cartoon, prea mult bling, prea multe sclipiciuri si vopsele iridescente (?!) sau “perlate”, controlul era ridicol si misiunile in sine deveneau plictisitoare dupa nici un sfert din joc, cand nici nu ajungeai sa pupi vreo masina din cele tari. Same shit over and over again. Tot pe scurt (aiurea, o sa ma lungesc destul), seria NFS a stat cam asa: primul, care a fost pentru DOS (ca fapt divers), a fost misto, o adevarata senzatie. Al doilea a fost la fel, ba venea si cu niste chestii grafice in plus, mai ales pentru cei cu placi video 3DFX (cine le (mai) stie), si avea crema supercarurilor anilor 90 (printre care si cateva prototipuri/concepte care nu au mai vazut lumina zilei ca masini de serie). Al 3-lea (Hot Pursuit) a venit cu “ze cops” dar parca deja o luase pe o panta descendenta (e doar o parere) – controlu devenise cam anapoda (nu ca la primele era ceva extraodinar), grafica se imbunatatise insa si parea mai reala… dar ceva lipsea totusi. Cam la fel si cu NFS 4 (High Stakes). La al 5-lea insa nu stiu ce i-a apucat ca s-au scremut si au scos o mica bijuterie – NFS Porsche, in anul de gratie 2000. Jocul era prea tare: pe langa “poveste” (Evolution mode) in care treceai prin toata istoria Porsche, de la 356 la GT1, puteai sa mai joci si “Factory Driver” – alte misiuni in care aveai ocazia sa testezi masinile si pe skid pad, nu doar pe circuite. Masinile erau faine, feeling ca lumea, mai real, chiar daca asta insemna masini lente si greoaie si foarte subviratoare la inceputul carierei, ruliu, damage – nu doar de aspect ci si de functionalitate, trasee inspirate din lumea reala, cateva bucle prin Monte Carlo si skid pad-ul de teste, upgrade-uri la piesele componente majore, tuning, the lot. A fost fara doar si poate cel mai bun joc din serie. Apoi a venit NFS 6 (Hot Pursuit 2)… adica un fel de NFS 3 dar mai aratos si alea alea… insa incepuse sa o dea spre desene animate deja… puteai totusi sa joci si din perspectiva politistilor (parca). But why would anyone want to?! A fost primul NFS in care nu a mai existat “in car camera” si ultimul care a avut o masina Ferrari. Cum lumea era cuprinsa de febra “Fast and Furious” si de masini “tunate” in general, au urmat NFS 7 si 8 (Underground si, desigur Underground 2 (evident)). Deja desenul animat era complet aici, dar acestea doua au avut un ceva aparte care le-a facut foarte misto. Nici nu mai conta ca puteai sa intri in pereti la 300+ la ora fara sa patesti nimic (ba chiar de multe ori asa luai virajele cel mai repede), jocul a prins prin masinile slabe la baza dar care puteau fi transformate in monstrii, prin tipurile de cursa Drift si Drag, prin tuning estetic extrem si tuning pentru performante care chiar conta pentru comportamentul masinii (spre deosebire de toate celelalte de dupa). All in all, Underground 2 e in lista mea al 2-lea cel mai bun NFS. Apoi a urmat NFS 9 (Most Wanted). 9 = 3×3 = Polis… si de aici totul s-a dus pulii de suflet. Era primul NFS pe care nu mai aveam rabdare sa il termin. NFS 10 (Carbon) a fost o mizerie, nu stiu daca cel mai slab NFS dar sigur cel care m-a enervat cel mai tare. Cu ce sa incep? Cu faptul ca sunetul de la muscle car era cam acelasi pentru toate modelele americane? Si ca, desi masina accelera, motorul suna de parca e la turatie constanta? Sau cu faptul ca nici o masina nu lua macar decent un viraj? Sau cu faptul ca masina suprema era un Audi R8, mai tare decat Carrera GT, decat SLR, decat multe supercar-uri? Cu modul Drift, care era o bataie de joc? As putea sa o tin mult si bine asa… NFS 11 (Pro Street) parca a mai incercat sa dreaga busuiocul, dar si el era prea cartoon-ish si plictisitor. A avut totusi un mod de Drag interesant, cu liniute ca pe dragstrip si modul Drift era destul de fain. Si apoi a venit NFS 12, cu care am inceput discutia asta.

In ultimii ani, cam in fiecare noiembrie, a aparut cate un NFS. Anul asta insa nu au mai avut rabdare, NFS Shi(f)t va aparea intr-o saptamana or so. Sper sa fie lucky number 13… dar ma indoiesc ca in 10 luni au facut ceva bun. De fapt cred ca mai au pe teava sau chiar gata vreo 2-3 NFS-uri, pentru anii urmatori, asa de bine elaborate sunt. Si de ce ar fi? Un joc arcade necesita mult mai putine investitii (bani, timp, adica tot bani) si aduce poate chiar mai mult profit decat un sim… doar e mai usor si mai atragator pentru ochii copiilor. Insa dupa comentarii si poze poate ca promite ceva ceva… e orientat pe track racing. Real tracks, that is. Which I like a lot . Om vedea ce si cum… Iar cand il veti termina, daca o sa va fie dor de un nou NFS, nu disperati: nu mai tarziu de noiembrie, anul acesta, adicatelea peste 2 luni, apare NFS Nitro (they are gonna run out of words at this rate). Insa doar pentru platformele portabile. Ain’t that amazing? Bring the SHIFT on!

PS: de lene nu am mai bagat linkuri, ar fi fost o gramada. Cautati pe gugle. Sau pe www.needforspeed.com. Sau aici… desigur.

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Nu, nu e vorba de Bucuresti, desi i s-ar potrivi bine numele asta. Tocmai am terminat de jucat Mafia, asta ca sa ma incalzesc pentru examene (‘mi-as in ele). L-am terminat a 3-a oara… prima data l-am “dovedit” cand a aparut, apoi m-am mai pus o data pe el dupa cativa ani, and now. Jocul a parut mai scurt acum… pentru ca si eu m-am (re)adaptat mai usor la gameplay si am mai multa… experienta, sa zicem, cu joacele. Si pentru ca jocul se misca pe sistemul actual cam ca minesweeper-ul de bine si usor. Insa, chiar si asa scurt, jocul a ramas unul deosebit. Grafica, desi depasita (jocul are 7 ani!), e inca decenta si in(tro)duce bine gamer-ul in atmosfera de joc, ajutand la senzatia de imersie (atat cat se poate fara echipamente… speciale). Sunetul e ok, nu are ce sa fie deosebit la el, muzica e super, muzica anilor 30 (theme song at the top of the post). Feelingul, armele, masinile, orasul etc. sunt aproape de perfectiune, and, last but not least, cele mai bune plusuri (minusuri de fapt nici nu are) sunt, peste toate acestea de pana acum, gameplay-ul, care este… brici, si povestea (storyline-ul / scenariul) care este foarte buna pentru un joc, punand la respect destule filme de gen. Pe langa toata povestea si misiunile ei, jocul mai ofera si misiuni separate, “mai” deosebite, dupa terminarea jocului. Si, de ce nu, placerea de a te da cu o masina veche intr-un oras ce reproduce New York-ul anilor 30 (downscaled, evident). Probabil unul din motivele pentru care jocul este foarte reusit il reprezinta faptul ca el a fost facut pentru PC, abia mai apoi fiind portat pe console. Azi se intampla invers si, de obicei, iese un bullshit. Jocul are cateva misiuni, nu putine, destul de foarte grele, insa nu e genul care sa te enerveze prin asa ceva, ci mai degraba te determina sa tot incerci pana reusesti. Putine jocuri mai reusesc asa ceva in ziua de azi… Acum m-am mai maturizat… ma refer la faptul ca prima data cand am jucat Mafia (m-a tinut 2-3 saptamani cred), m-a prins total. Asa cum au reusit sa ma prinda si GTA (insa doar Vice City) si “Prison Break”. Sau “Comoara din insula” a lui Stevenson sau minunata poveste din “Hector Servadac”… (dar eram mic, ce stiam eu atunci…). Lucruri imaginare si imaginate care te prind insa aproape la fel de bine precum unele lucruri reale sau viata insasi, si cand se termina parca iau cu ele ceva din tine… Acum insa, dupa cum am zis, am fost mai detasat. Deja il stiam, stiam cu ce se mananca, ce ii poate “pielea” si ce senzatii imi produce. Cam cum se intampla cu toate in viata… But I still enjoyed it a lot. Such is life… simple, yet very complex (ce deep sunt). Sper doar ca Mafia 2 sa nu fie o dezamagire… mai bun decat primul mi-e greu sa cred ca va putea fi.

…sau I R racing, dupa I R Baboon. In ciuda a ceea ce s-ar crede la prima vedere, nu este vorba de un nou produs de la Apple. E vorba de un joc. Pentru PC chiar. Yep, I finally did it. Dupa circa 7 luni de abstinenta (hai, fie… cam 99.99% din timp am somat in materie de jocuri, deoarece am mai incercat vreo 3-4 demo-uri la un moment dat si, in plus, am jucat de 2 ori hearts!), am pus mana pe un joc, dupa ce am vazut un filmulet si am citit cate ceva despre acest joc la recomandarea tovarasului Paul (La multi ani, domnu’ inginer!). In primul rand, sa faci un joc doar pentru PC si sa ii spui iRacing e ca si cum ai rula Linux pe un Xbox. Oh, wait… Nevermind. Asa deci, ziceam de joc. Dupa ce am… procurat jocul, m-am pus sa il incerc. Primul lucru de mentionat – e nevoie de un volan (si nu ar strica sa ai si niste pedale pe langa el… sau la picioare). Fara volan si pedale, jocul are jiglerul infundat. Adica nu porneste. Which is good, ca volanul aduna praf de multa vreme prin coltul camerei. Asa ca l-am pus in functiune, am calibrat, ales butoane, iar calibrat si tot asa pana ce am terminat setarea volanului si am intrat efectiv in joc. Ce are jocul? Plusuri: car setup amanuntit, dar mi-a fost lene si am jucat cu cel default; grafica ok, buna chiar; sunet ok spre bun si el; feeling misto, simulare reusita. Minusuri: nu prea exista… a, da, povestea e subtire, dom’le! Apoi, mai in detaliu: za simulator stuff e chiar misto – volanul se calibreaza bine si in joc se simte chiar fain, si pedalele la fel (si asta pe un volan cu pedale… cel mult mediu ca si calitate si posibilitati); camera views, FOV variabil pentru cockpit camera, de la senzatia ca esti in masina si pilotezi de pe locurile din spate (chiar daca nu exista), pana la senzatia ca esti sofer de tipul “ora doua fara zece” si nu vezi decat ce e in afara masinii; no ABS, no traction control, cel putin pe masina cu care am jucat eu, dar mult mai usor de stapanit fata de seria GTR de exempul, de la treapta a 3-a (si chiar a 2-a) masina nu mai fugea de spate, si, in plus, car damage (nu stiu daca are si setari de realism legate de uzura pneurilor si consum de combustibil, but it’s very good anyway); un feeling mai bun, un meniu mai… organizat, mai putine butoane si faptul ca se misca mai bine decat GTR-urile. Toate acestea fac din iRacing, dupa parerea mea, un simulator auto reusit, cel putin la prima vedere. Ce ar mai fi de zis? Eu am jucat practice/single stuff, dar se poate juca si pe net (cu sau fara adversari umani), ceea ce il face si mai misto si interesant. Desi risti probabil sa dai peste multi idioti. Everybody is an idiot, except me. Unless you are playing in LAN and, therefore, you may actually know the idiots. Apoi, pentru ca ma simteam cu sange in instalatie, am ales un Radical SR8, o masina de peste 600 de cai putere pe tona, si m-am dat cu ea la Laguna Seca, just to double shoot myself in the leg. Si cam intr-o ora si un pic de invarteala pe circuit, timp in care am facut circa 25 de tururi, am reusit sa am vreo 5 tururi cu adevarat “curate”. La inceput eram pe langa. Desi stiam circuitul, masina era o bestie. Dupa cateva tururi insa, I mastered managed to handle it reasonably well. Dar nu a fost usor. Daca franezi prea tare, blochezi rotile si te cam duci drept… drept in pereti. Daca dai prea brusc de volan poti sa pierzi spatele sau, in functie de viraj si de alte aspecte, sa subvirezi ca un porc. Daca prinzi un pic de pietris/iarba in afara pistei si esti “in blana”, ajungi sa participi la un concurs de piruete, iar franarea dinainte si abordarea sicanei Corkscrew era pe sistemul “Doamne ajuta!”. Insa toate astea il fac si mai frumos, mai real, mai interesant si, impreuna cu partile bune enuntate mai sus, il fac un joc de masini cu adevarat bun. Dupa circa 75 de minute de atentie si incordare am reusit un tur bun, sub 90 de secunde, si m-am sculat de pe scaun intepenit, but I was feeling good . Recomand cu caldura acest joc, mai ales daca esti pasionat de simulatoarele auto (volanul si pedalele intra la categoria “neaparat”, nu la “mai ales”). Insa daca o dai in pereti intr-una, te sucesti cu masina in draci, crezi ca pedala din stanga (sau cea din mijloc in cazul unui kit volan + pedale meserias) e doar de decor, vrei sa iei toate curbele cu 300 la ora si nu ai rabdare si calm sa conduci o masina cat de cat aproape de cum se face in realitate, then Need for Speed is the game for you.

Here is my fastest lap from the game. U can also download it in full HD here.

Cat de maniac trebuie sa fii astfel incat sa iti iei sau construiesti asa ceva? Verrrry cool, nevertheless… nu mi-ar displace si mie unul

De aici.

…and it will never be, it seems, deoarece 3D Realms a murit si nu stiu/nu se stie daca va prelua cineva proiectul ca sa il duca, poate, intr-o buna zi, pana la capat… desi, cine stie cat de obsolete ar iesi daca nu se fac niste actualizari… anyway. Pacat, era asteptat de fanii care inca mai sperau. Pentru mine cred ca a fost primul shooter (the 3D one), il jucam in labul de info (of of… in loc sa bag si eu niste cod in Pascal sau in “Si”) intr-a 9-a, pe niste 5×86-uri dar era atat de beleaaa! (mai ales in retea). Si fratele lui mai estic aparut ulterior, “Shadow Warrior”, a fost foate tare. So long, Duke! Until further reference, I found a gameplay movie on za net, can’t remember where, dar era un fisier cu extensia “mov” si l-am bagat pe trilu ca sa il pot embedededed-ui. Enjoy!