Archive for the ‘Life’

A Day Like Any Other…

November 10, 2014 By: WeeGee Category: Life, Love, Personale

“I like being alone. At least I convince myself that I’m better off that way. And then I met someone… […]. She changed me. And then she left… We’re better off alone. We suffer alone. We die alone. Doesn’t matter if you’re a model husband or father of the year. Tomorrow will be the same for you.”

This post changed somewhat, just before I wanted to write it, so now it’s a couple of weeks older than first intended, and has more content. And it is pretty personal, but what the heck, everyone and everything is on Facebook nowadays, might as well put some horrible stuff here and no one would see it…

Your birthday is just a day like any other. But I’ve probably never been more upset, sad, confused, vexed, angry, low and disappointed than I’ve felt in the last few months. Not necessarily any of those… states separately, but the mixture of them all, combined. The thing is… you have an experience, you make some mistakes and it fails, but you learn from those mistakes, you change for the better, or try at least, and when you have another experience you realize that those learnt lessons don’t apply… because things can and are usually different. And people, too. And you didn’t use those lessons wrong but you started the experience with the wrong assumption. There are some who don’t know how to be alone or without someone, so they may push you away with their neediness (or not, if you like it that way). And there are some who don’t know how to be with someone, and they push you away with their independence and personal freedom, with wanting everything perfect and having a zero limit for compromise, so they won’t even communicate what they don’t like. Who thought that not being superficial and actually expressing your heart and mind, somehow makes you a drama queen… probably the people who are actually afraid of living. It’s also funny when your set of values have some inconsistencies… but I guess everyone is entitled to their hypocrisies. And it’s OK to have a stick up your ass, but it’s not really OK to think that, once removed, your stick doesn’t stink…

From the “philosopher” Greg House to the philosopher Camus:
“If those whom we begin to love could know us as we were before meeting them… they could perceive what they have made of us.”

But it’s OK after all… new experience, new mistakes, new personal improvements, new lessons. Acknowledge your failures, learn from them and next time be more prepared. And remember not to change who you are, just improve where you can or need to. It’s gonna be hard, as Louis CK said. But nothing great is really simple…

Also, this video is good and fits, and it can apply to any gender, to some level at least.

And now I’m sad and disappointed again, though on another level. But, funny thing, it’s related to the same place and after only a few months. And I’m afraid this can’t go on for long, and I may have to run away…

Ending this post with another quote from another great TV series:
“My wife is seven months pregnant with a baby we didn’t intend. My fifteen-year old son has cerebral palsy. I am an extremely overqualified high school chemistry teacher. When I can work, I make $43,700 per year. I have watched all of my colleagues and friends surpass me in every way imaginable. And within eighteen months, I will be dead. And you ask why I ran?”

Pieces for Peace

October 01, 2014 By: WeeGee Category: Life, Love, Muzica, Personale

One day, one room…

September 03, 2014 By: WeeGee Category: Life, Personale

” – Are you going to base your life on who you got stuck in a room with?
– No, I’m going to base this moment on whom I’m stuck in a room with. That’s what life is. It’s a series of rooms, and who we get stuck in those rooms with adds up to what our lives are.”

Well I’ve been here before…

For Neither Ever, Nor Never…

May 12, 2014 By: WeeGee Category: Life, Personale

Goodbye Mr P…

Patimile lui Cristi

October 08, 2013 By: WeeGee Category: Cars, Life, Personale

“Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată”

Exista zile cand toate merg struna. Asa cum ti-ai dori, poate chiar cum ar trebui, desi nu te astepti. Nici nu ai fi indraznit, deoarece astfel de zile par imposibil sa se intample. Zile in care “planetele se aliniaza” si universul nu mai conspira importiva ta ci, culmea, parca se extinde special pentru tine.

Exista zile in care roadele muncii in sfarsit se vad. Rabdarea de a strange timp de 2-3 ani, de a rezista tentatiei de a-ti face upgrade la calc sau de a-ti lua “cel mai telefon” dăstept, nu stiu ce haine sau nu stiu ce incaltari, a meritat. Zile in care indurarea frigului sau a caniculei in statia de autobuz 2x sau 3x timpul teoretic de asteptare nu mai conteaza, si nu pentru ca te-ai obisnuit cu el.

Exista zile in care ajungi acasa si incepi sa plangi de bucurie in hohote pentru ca dupa boala, moarte, suturi in cur, umilinte, si alte nasoale ai reusit totusi sa-ti realizezi un vis. Aproape un vis din copilarie la o varsta de adult, lucru mai rar.

Exista zile in care esti extrem de bucuros. Poate chiar fericit, nu pentru Material in sine, pentru ca nu te-a facut niciodata cu adevarat fericit, dar cu siguranta esti foarte multumit. Zile in care esti mandru de tine. Pentru ce ai realizat, nu pentru ca mama te-a nascut intre un munte si o apa anume.

Si mai exista zile in care ai si noroc pe deasupra…

Astazi a fost o asemenea zi…

Maine poate e iar o zi de cacat. Dar pentru destul timp de acum inainte nu va conta…

Dau cu cotu’ sa se bucure urechea…

July 08, 2013 By: WeeGee Category: Arta, Fun, Joace, Life, Muzica, Prostii

Cand eram mai tanar (decat acum), pe la liceu si prin facultate, imi placea sa ma joc pe calculator. Imi mai place si astazi… mai practic, cand si cand, “sportul” asta. Exista o perioada in viata cand ai mai mult timp decat bani si alta cand ai mai multi bani decat timp (in niste limite). Atunci le jucam dupa ce le procuram de la magazinul Doi-Tipi-De-La-Universitate-Cu-CD-uri. Sau de la altii care le luau de la altii care le-au luat de la altii care… Sau de pe net. Aveau lipsuri din aceasta cauza, dar nu conta. Alternativa era prea scumpa si eu jucam prea mult(e)… Acum sunt la varsta la care am suficienti bani incat sa le cumpar si prea putin timp sau dispozitie pentru ele… asa ca le cumpar pe bune, mai ales ca vorbim de mult mai putine jocuri decat in trecut. Stiu ce inseamna sa muncesti la un program mic, daramite la un proiect atat de amplu. Apreciez munca developerilor si vreau sa ma si bucur de toate feature-urile care, altfel, ar lipsi din jocuri…

Din pacate, desi joc si imi cumpar putine, iar balanta intre jocurile cumparate si cele… internate (adica de pe internet) s-a inclinat destul de mult inspre prima parte, cam jumatate din ele mi se par o risipa de bani… ar fi si de timp doar daca mi-as pune mintea cu ele pe termen lung… si ma gandesc din nou la vremurile in care nu imi bateam capul si nu imi afectam bugetul cu acest hobby. Si cu toate astea apreciez treaba in ansamblu/abstract si cred ca munca trebuie si merita rasplatita.

Pentru ca “vina” nu e a lor… iar daca ar mai exista si acum demo-uri la majoritatea jocurilor, asa cum era candva, sau daca s-ar aplica vreo politica de tipul “X days money back guarantee”, atunci vanzarile cred ca ar scadea drastic… And they don’t want that…

Pentru ca, la un moment dat, nu foarte precis ci, mai degraba, intins pe o perioada mai lunga de timp, niste unii au zis ca “too much is not enough“… si, in loc sa continue sa faca produse bune care, mai apoi, sa atraga clienti, sa se vanda si sa faca bani din asta, s-au gandit cum pot sa castige cat mai multi bani cu cat mai putine investitii, fara sa mai conteze urmarile si strategia pe termen lung. Oricum industria jocurilor se rezuma in 99% dintre cazuri – cantitativ/numeric vorbind – la dinozaurii EA, Ubisoft si Activision, iar daca nu iti convine cu ei, cam tot ce poti sa faci e sa ai buze reci… E in natura umana pana la urma sa vrei sa faci bani cat mai usor, iar “mintile luminate” nu sunt cu nimic mai prejos cand isi doresc sa faca bani. Nu produse/servicii de calitate din care sa scoata bani, nu o contributie la industrie, tehnologie, evolutie sau umanitate, ci doar bani pur si simplu. Ne visam cu totii niste stapani de matrite, dar pe care le detinem cumva legal…

Pentru ca jocurile nu mai sunt facute si gandite de programatori si designeri pasionati, ci de marketeri si advertiseri, care au “talentul extraordinar” de a inveli un cacat in staniol care luceste frumos si de a-l vinde ca pe o noua si revolutionara realizare…

Si tocmai in categoria asta intra numele mari… sunt atat de mari incat reusesc sa dezamageasca aproape fara exceptie. Din start, rapid, la prima gandire si fara prea mari ezitari, poleiala peste ingrasamant se observa in (serii de) jocuri precum FIFA si Need for Speed… Aceeasi Marie cu alta palarie. M-am jucat cate un FIFA cam la 4 ani si e precum “Tanar si nelinistit” – daca ratezi 100 de episoade nu ai pierdut de fapt nimic. Mai nou portarea pe PC a ajuns sa fie o bataie de joc pentru ca who the fuck cares about them anyway… La fel si cu Need for Speed – candva dura vreo 2 ani sa iasa un joc din serie, acum EA are doua studiouri care scot un joc primavara si unul toamna. Battlefield 3 a venit cu un motor nou, foarte fain, dar si cu multe buguri si, din cand in cand, cu patchuri care reuseau sa strice balansul si comportamentul armelor incat parca trebuia sa inveti un joc nou. Si cu DLC-uri care deveneau dupa cateva luni gratis, iar cei care le cumparasera nu primeau nimic in schimb fata de altii, la achizitii ulterioare. Crysis 3 l-am terminat in 6 ore… pt ~15 GB… need I say more? E asa mare pentru ca are si multiplayer – dar care nu ma intereseaza si pe care nu pot sa il evit. 7 capitole scurte si uite 60 de euro. Dar macar arata foarte bine, mai ales daca bagi vreo 1500 de euro in sistem. Scenariile nici nu mai conteaza sincer, ele sunt in general ok, dar si daca ar fi slabe nu ar fi sub alte minusuri, iar daca ar fi bune nu m-ar interesa ori da pe spate oricum, pentru ca am trecut de mult de varsta lui Harry Potter, Lord of the Rings si alte povesti nemuritoare. Jocuri de la Ubisoft trebuie sa recunosc ca am jucat putin spre deloc in ultima vreme si nu ma pot pronunta la obiect, dar ma indoiesc (yeah, you can eat my prejudices) ca ei ar face nota discordanta. Cu toate astea o sa spun ca Far Cry 3 promite dupa ~1 ora de joc, dar vroiam ceva simplu sincer si, exagerand un pic, aproape ca l-au facut cu mici elemente de RPG (magazine de la care iti cumperi arme si upgrades… why?). Dezamagirea maxima (comparativ cu asteptarile), desi stiu ca am sarit probabil niste titluri care acum imi scapa, vine de la ActiBlizzard si al lor Diablo 3. Un joc bun poate, daca il comparam cu Tetris (desi nu sunt convins), dar mediocru cel mult, cu poveste subtire si previzibila, desfasurare scurta si rejucabilitate aproape nula. Ce au reusit sa faca cu D3 sunt foarte multi bani… si asta pe baza unui joc modest atasat la un mare magazin virtual, din care ei iti luau 15% din vanzari daca pastrai banii in contul battle.net si 15%+15% daca ii puneai intr-un cont de PayPal (pe langa comisioanele PayPal). Frumoasa gaselnita, nu? Dupa o dezvoltare de 5-7-12-Dumnezeu stie cati ani, jocul s-a nascut cu multe erori de conectivitate din cauza faptului ca, practic, l-au scos beta si multe milioane de fraieri l-au testat gratis pentru ei. Serverele nu au facut fata la numarul mare de conexiuni si o perioada nu a mers mai nimic, iar apoi, cand deja multi renuntasera la el, balansul si dificultatea erau in plop. Acum, la putin peste 1 an de la aparitie, au reparat si echilibrat destul de multe… si cam atat. Jocul e la al 3-lea game director, tot nu are PvP, botii isi fac de cap si aduna bani, aurul a ajuns sa nu mai valoreze nimic in piata, jocul e ultra plictisitor pentru ca nu mai are nimic nou sau interesant si sansele ca sa iti pice vreun item bun sunt mai mici decat la loto. Si pentru ca se poate, l-au scos si pentru PS3… mai ies niste bani si din asta… Blizzard ramane mai mult decat ok cu titlurile din seria Starcraft si Warcraft+DotA (despre WoW nu ma pronunt, nu am incercat nimic). Dar pentru tot ce a insemnat Diablo 3… le doresc ca toti banii aia pe care i-au castigat in prostie si pe care nu ii merita absolut deloc sa le foloseasca la inmormantare…

Industria jocurilor electronice a reusit un singur progres cert dealungul timpului – grafica/aspectul vizual. Exact, mareata realizare a ei consta in faptul ca electronistii au reusit sa micsoreze tranzistorii si mai mult, astfel incat sa incapa mai multi pe o anumita suprafata… GENIAL!

Last but not least, ce ramane in continuare bun la jocuri, si aici le includ chiar pe cele mentionate mai sus, sunt coloanele sonore. FIFA si NFS cu ale lor melodii alt-rock si electro, Crysis (Hans Zimmer), Mass Effect (Clint Mansell & Co.), Far Cry (Brian Tyler), etc. au toate niste soundtrack-uri superbe. Tocmai pentru ca NU au fost facute de distribuitorii de jocuri, ci de niste artisti care isi iubesc mai intai munca si apoi banii castigati din ea… Si in categoria asta intra si seriile Medal of Honor (EA) si Call of Duty, acesta din urma distribuit de Activision si facut de studiourile Infinity Ward si Treyarch, alternativ cate un titlu, dupa sezon si dupa cum bate vantul cu miros de bani. Shootere seci cu razboaie trecute sau imaginate si cu senzatia (sau chiar certitudinea) ca nu faci de fapt nimic decat sa imupusti niste elemente de AI in cateva misiuni scriptate… Astfel, dupa ce am terminat Medal of Honor: Warfighter si dupa ce am indurat cu mult stoicism aproape 1 ora din Call of Duty: Black Ops II, cele mai bune lucruri din ele sunt urmatoarele melodii. Enjoy!

Warfighter Ending:

Black Ops II Intro:

v3.0

October 27, 2012 By: WeeGee Category: Life, Muzica, Personale

No, not the blog… De la mine pentru mine, cu numar!

Hiatus

August 02, 2012 By: WeeGee Category: Life, Personale

I’m kinda sick of… everything. Bored… tired… pissed off…
Pana la Top Gear sau vreun eveniment care merita mentionat si dezbatut – Pauza.

The Tuna Baguette Conundrum

July 22, 2012 By: WeeGee Category: Fun, Life

Ordering something from the beach bar (girl) while relaxing and sunbathing in the… sezlong/chaise longue.

– Hello, I’d like a tuna baguette, please.
– Two baguette?
– No, one tuna baguette.
– Two baguette!
– No, one baguette. One tuna baguette. Tuna. Fish. ONE baguette.
– Ok.

…bineinteles ca mi-a adus doua… in rest a fost amabila/de treaba… si nu s-a suparat cand s-a intors cu una inapoi.

Your Lifestyle Determines Your Death Style!

June 21, 2012 By: WeeGee Category: Life, Media, Politica, Prostii

Veniti, muica, in Romanica, tara unde ai circ la televizor cum nu ai mai vazut (decat poate in State la emisiuni gen Jerry Springer sau pe la japonezi), tara unde, daca nu esti rezident si ai destui bani, poti sa vii sa iti alungi depresia cu o portie buna de ras, iar apoi sa te intorci in lumea civilizata, tara unde justitia ajunge, dupa 8 ani – eight fuken years -, la concluzii corecte… for all the wrong reasons…

Viata mediatica/publica/politica din tarisoara a fost ieri cu adevarat frantic-tick-tick-tick-Tick-Tick-Tick-TOCK…
… iar in legatura cu toata daravela, o sa impart discutia (presarata de multe intrebari mai mult sau mai putin retorice) in doua parti fundamental distincte, prima cuprinzand totusi mai multe aspecte (legate insa intre ele).

Nambăruan: Pot sa jubilez la ideea ca Nastase ar face inchisoare, cred ca merita, cu varf si indesat, dar nu pentru acel dosar… pentru ca, desi vreau dreptate, o vreau conform unor norme, legi, reguli ale unui stat de drept, daca tot pretindem ca suntem asta, nu conform unor impresii sau opinii personale. Atunci cand acuzarea cheama o mie de martori (numarul in sine te tampeste…) care probabil au zis toti acelasi lucru, de parca daca zic 1000, nu doar unul, faptele sunt mai grave, iar judecatorii constata ca NU dispun de probe directe, sau chiar daca ar dispune (nu stau acum sa citesc 150 de pagini de sentinta and shit) dar isi motiveaza sentinta prin expresii si cuvinte ca “impresia/parerea noastra” sau “pedepsirea cu inchisoare a lui Nastase trebuie sa reprezinte un puternic semnal de alarma pentru politicieni care trebuie sa constientizeze ca nu sunt mai presus de lege” sau “in acest context, pedepsele aplicate trebuie sa inhibe pe toti cei care ar fi tentati sa intre in relatii dincolo de limitele legii cu reprezentantii clasei politice” (setting an example), eu la ce ma mai pot astepta daca vreau sau va trebui sa imi caut dreptatea in justitie? Astea sunt motivari intr-un stat de drept, for fucks sake?! E diferenta substantiala intre a judeca in spiritul legii, nu in litera ei (lucru perfect corect si normal) si a motiva sentite cu “parerea mea”. Motiveaz-o cu “a incalcat legea cutare prin faptul ca asa si pe dincolo, drept urmare rezulta X ani de inchisoare” sau intr-un fel care nu insulta inteligenta si bunul simt. Daca judecam dupa “asa mi se pare mie” atunci putem sa plecam acasa… sau din tara… sau de pe planeta. Bottomline, de ce dracu’ nu se poate sa dovedim ca lumea niste lucruri evidente cand vine vorba de justitie? Nu, frate, trebuie sa iasa cu circ, cu interpretare subiectiva si cu…

Nu ma pot bucura insa de ranirea sau moartea cuiva, cred ca trebuie sa fii putin bolnav sa o faci sau sa fii direct implicat/legat de situatia persoanei respective… nu am ajuns (si sper ca nu o sa ajung vreodata) sa vreau sa asist la executii in direct, asa cum se intampla in “cea mai mare democratie din lume”… mi se pare un mare pas catre dezumanizare.

As fi prea naiv, si am pretentia ca nu mai sunt, sa cred ca toate nasoalele recente patite de noul guvern – plagiate, condamnari, incompatibilitati (dafuq?) -, meritate sau nu, NU vin (si) din comenzi politice… cum se face, la dracu, ca astia sunt niste gunoaie toti, iar ceilalti erau numai minunati? Minunati pentru ca tara a mers minunat cu ei la conducerea guvernului, desigur.

And last but not least, “showul” mediatic si cel al “comentatorilor” pe net, de la cei care rad pe sub mustati de necazurile altuia pana la cei care il ridica il slavi pe Nastase, toate sunt de prost gust. De la… hoarda de vizigoti care stau in fata casei fara sa aiba limitarea accesului (politia era la radare probabil) ca sa ii vada gaura din gat sau sa puna intrebari tampite – “cum se simte familia?” – cred ca danseaza hora fericirii -, pana la anonimii de pe net care nu doar ca ar vrea sa vada sange, ci ar vrea sa il faca ei sa curga. Macar presa basista este acum legitima… nu din punct de vedere al castigurilor si existentei, ci prin prisma faptului ca, in sfarsit, dupa 8 ani, critica si ei puterea, asa cum ii sta bine unei entitati media de stiri/actualitati. Ma rog, critica doar guvernul si o parte din parlament, nicidecum pe presedinte (el poate nu e la putere…!?), dar e un inceput, nu poti sa le ceri schimbari majore asa brusc… Mirific este si contrastul si, in acelasi timp… un fel de asemanarea uratului, dintre cei care spun ca Nastase nu a incercat sa se sinucida ci a cautat sa se raneasca/a cautat atentie ca sa capete simpatie si sa intarzie executarea sentinte – pentru ca si eu, daca vreau atentie si sunt disperat, nu imi tai o vena sau iau 10 pastile ci ma impusc in gat, normal 🙄 – si imaginea lui pe targa/in ambulanta, fara prea multa asistenta medicala, oxigen, monitorizare si rana acoperita de un modest fular Burberry de 350 de euro, manciacas, expus pe site la “women accessories” pentru a ingrosa parca sinistrul situatie cu inca o gluma pe seama presupusei sale orientari sexuale.

Nambărtu: Unii zic ca Nastase a fost las, altii zic ca a avut onoare si demnitate pentru ca a reactionat barbateste (?!) la o nedreptate… and both are valid points… Eu vad altfel lucrurile, poate si pentru ca, pus in asemenea situatie nu as apela (cred) la un asemenea gest… sau si daca as face-o, fie din lasitate fie din onoare, daca m-as simti nedreptatit mi-as cauta dreptatea singur. No sir, you ain’t taking me down unless you come with me… poate ca mor, dar si tu mori cu mine de gat! But that’s just me… Eu cred ca Nastase a facut-o din disperare, alimentata ce-i drept si de destule umilinte, imi imaginez, in cei 8 ani de proces(e). Pentru ca vorbim de cineva care nu au avut nicio grija in toata viata lui (grija adevarata, nu grija ca nu are cu ce sa isi asorteze fularul de fitze). Ba mai mult, care are o impresie foarte buna despre el insusi. Se crede cu adevarat nedreptatit (in acest caz/proces concret poate ca si e) si nu sta nicio clipa sa se gandeasca la faptul ca a facut si multe ticalosii la viata lui. But karma is a bitch and what goes around comes around… A dus-o bine si pe vremea lui ceasca, a dus-o foarte bine si dupa el. A avut o tona de privilegii, a fost pupat in cur de multi, a codus un guvern timp de 4 ani, a adunat bani, case, draci si laci, avere cat nu stiu eu sa numar, are studii, realizari personale, are o familie, are ceva in cap mai mult decat multi dintre portocalii de dupa el… si totusi gandul ca va fi privat de libertate 1-2 ani l-a determinat sa isi caute sfarsitul… Pe principiul asta eu ar fi trebuit sa ma arunc de pe bloc de vreo 5 ori cel putin, but I’m still here, healthy and sane… sau pe acolo. I know that losing your freedom can be seen worse than dying, it sometimes is, dar nu si cand pedeapsa e mica si ai inca multe pentru care merita sa traiesti dupa executarea ei. Take it like a man, be angry – you are entitled to -, admit that maybe you deserve it, desi poate nu direct in procesul ala ci in general (bad karma, man) and seek justice outside – CEDO, desi un proces acolo dureaza foarte mult si nu rezolva problema in fond, and, if all fails, pay it back somehow, someday. After all… your actions created the one that lead this country for the last 8 years…