I dreamed (of) an earthquake… quite a biggie, but the buildings and everything else stood firmly. Probabil ca subconstientul lucreaza… it usually does, one way or another. Nu stiu daca din motive de Haiti, de Chile sau de 4 martie ’77, sau pentru ca ieri am aflat niste… lucruri. Could be because either of them, or both (or maybe none). Lucruri pe care nu… simteam nevoia sa le stiu (din moment ce… nu stiam de ele), pe care nu trebuia sa le stiu sau care nu ma privesc in mod direct. But being stuff about someone I know, that someone felt like telling them to me. Maybe just for… information. Or maybe because of some kind of… guilt. Or maybe just to rub it in even… kidding… but who knows, one can take into account all the possibilities. But most likely it’s just the first… And although the news was somewhat …surprising or even shocking a bit, it wasn’t completely unexpected. For me at least. Maybe just a bit sooner than I thought. Se pare ca povestile din viata mea care au inceput candva cu niste macinici/mucenici au parte de… dezvoltari spectaculoase tot prin preajma acestei sarbatori… Anyway… “Stirile” nu m-au surprins dar nici nu m-au suparat, afectat sau lezat… lucruri pe care, in alte circumstante poate, le-as fi simtit. Si nici nu m-au bucurat sau ceva de genul asta. Ci doar m-au facut sa (ma) gandesc un pic mai profund. In primul rand la mine. De fapt doar la mine. Si ast(e)a pentru ca lucrurile de genul asta au ajuns sa… reuseasca cel mult sa… ma gadile la parul de pe coae sau sa imi stoarca o lacrima din cur. Sorry for being so graphic about it and sorry in general, but that’s how I feel. And what I feel. Which is almost nothing anymore. The little of me that still is and feels human is a bit envious… But most of me is quite indifferent… Si ca sa nu fac discriminari (sau incriminari), asta simt (sau mai bine zis nu simt) fata de oricine, chiar (sau mai ales) fata de mine, atunci cand vine vorba de… lucruri “pe baza de iubire”, ca sa citez un clasic in viata. But that doesn’t mean I generally don’t care about youz, peeps…

So, that being said si ca sa inchei, pe langa cele zise deja, all I can say and do is to wish you well… I think you’ll be a good wife and I’m pretty sure you’ll be a great mother… as for me, all I can say and do about it is to stand in front of the mirror, look and say:

– Ba, asta e… pula mea, tu n-ai noroc!… oricum traiesti in tara resemnatilor… vorba cantaretului – “I started out with nothing and I still got most of it left”.

Lautari Smiley si Cheloo, bagati-o pe aiaaa!…

The… bad ass macho tough (insert more stuff here) guy told a truly sensitive story…
Made me feel quite mushy…

House and 13 about love…

“He doesn’t love me… he only thinks he loves me…”

“Ajutati-ne sa salvam viata lui Sorin Gologan, un copil de numai 14 ani, maturizat inainte de vreme. Acest copil sufera de NEUROBLASTOM TORACIC, o forma rara de cancer, foarte grava, care evolueaza foarte rapid si ii ataca pe zi ce trece corpul si mintea.”
Pe sistemul “orice efort conteaza, oricat de mic”. Mai multe detalii aici. Spread the love…

Wayne Bridge refuses to shake hands with John “I Fucked Your Girl” Terry.

PicView… again. Aceeasi Marie cu alta palarie… sort of…
The summer of 2007. Some nice pics for sharing… HERE.

Nu, nu am ramas cu sechele, dar mai e ceva timp pana sa ma recuperez complet ca sa pot zice “alive and kicking”…

Until the age of 18 I’ve been a rather healthy kid… person. A few colds here and there, a few of the usual childhood diseases, but other than that, nothing serious… no broken bones, no big cuts, no chronic shit… and then the law of averages kicked in…

So… asta e un post din ala cu “am fost si am facut si am dres…”. Luni m-am internat in spital pentru a ma opera de o mica hernie. Cand e vorba de sanatate, cu cat mai repede, cu atat mai bine. A fost un pic pe nepusa masa pt ca nu stiam exact ca ma internez si nu aveam toate cele pregatite. Ba mai mult, sectia fiind in carantina, accesul acolo pentru vizitatori/rude/etc era cam anevoios… dar in Romanica se rezolva totul… one way or another… Asa ca am trecut eu la pijama si am inceput sa ma uit pe pereti… Am aflat ulterior ca a 2-a zi urma sa ma si operez, iar emotiile au mai crescut un pic. A urmat primul episod de viol – o asistenta mi-a ras, ma scuzati, flocii pubiani. Apoi a urmat un pranz aproape inexistent si a doua repriza de viol – clisma nr.1, pentru ca a 2-a zi dis de dimineata (5 AM) sa urmeze si clisma cu numarul 2 si astfel devenisem gol pe dinauntru. Si flamand si deshidratat. Mi-am zis ca dupa atata viol, o operatie nu mai inseamna mare lucru… Si pana la ora unu (adica 13), marti cand m-am operat, nu am mai putut dormi… Spre fericirea mea, operatia a fost mult mai usoara decat am crezut si deja eram mai usurat psihic odata ce s-a terminat… si a decurs bine. Apoi a urmat “the after party”… nici atunci nu am prea reusit sa dorm, iar pe seara mi-am revenit din amorteala (peeps… forget about drugs and shit, if u really wanna forget about yourself try anesthesia… but then again… maybe it’s not such a good idea) si pe la doua noaptea am facut primii pasi (era pacat sa ud patul la anii mei…). Apoi, usor usor, mi-am mai revenit. Am inceput sa mananc mai bine si mai mult (sort of… adica mai mult decat nimic), m-am mai uitat pe pereti, am mai dormit, am mai ascultat muzica, am citit doua carti (yes, I was THAT bored) si azi, vineri, am ajuns acasa. All in all, everything went well, singura mica … sechela… e faptul ca mai ametesc dupa un timp de stat in picioare, zilele trecute (pana azi chiar) fiind oricum mai rau (headaches and nausea), insa este rezultatul unei combinatii intre oboseala, organism slabit, mancat putin si (mai ales) nitro/dia-zepamele luate 3 seri la rand pentru somn… Now I’m at home in my cozy bed, with TV, computer, good food and parental warmth and love…

My mates… briefly… an old(ish) nice guy (65-70)… dar aventura lui va mai dura ceva… s-a internat odata cu mine, marti sau miercuri se opereaza (quite serious I’d say – polipi intestinali… sau stomacali) si apoi cine stie cat va mai sta; a guy at about 50, also with hernia but a bit more serious… he had a bit of feever and was coughing like crazy which doesn’t help with the surgery; a young guy (in his 30′s I think)… cu pancreatita… which is shitty bad afaik… dar care era mai preocupat de cum ii sta freza si sa fie barbierit…

But now it’s all over and I’m back… hope I’ll be (alive and) kicking soon…

Relief…

Sper ca niciodata:

- sa nu mai sufar vreo interventie chirurgicala… I hate hospitals…
- sa nu mai am sentimentul de “my life is in your hands”, although this was something minor…
- sa nu mai traiesc senzatia de a nu-mi mai simtii picioarele, indiferent ca e vorba de rahianestezie sau orice alt motiv, chiar daca stiu ca simturile imi revin dupa cateva ore. It’s utterly terrifying!
- sa nu mai stau intr-o camera cu un calculator disponibil si sa zic “m-am plictisit”. It doesn’t do justice to the PC and you don’t know what boring means until u have to spend a few days (at least) in a hospital…
- sa nu-mi mai bage cineva… orice in cur, indiferent de motiv. NEVER EVER!

PS: dupa toata aventura spitaliceasca, cantarul de acasa arata putin peste 78 de kg… slightly dressed…

This blog will be… sort of abandoned for a while (not for long but longer than usual) due to me not having a working monitor/display and also being out of town for a little surgery…
And generally due to fuck all…

I’ll be back when I’ll be back… until then, I’m digging my way to something better…

Bloody hell!…