Nici solstitiile astea nu mai sunt ce erau odata. Imi intrase in cap faptul ca cel de vara e pe 22 iunie, dar, se pare, se mai schimba si datele astea. So it seems it was yesterday. Anyway, azi a avut vremea girja sa se intunece mult mai repede decat de obicei. So here’s a song to go with this day and weather and the shitty way I’m feeling.
I’m so glad I saw them live last summer…

Little WeeGee soldiers on…

[Hit PLAY and READ]

Ieri trebuia sa ajung pana in Poli, iubirea vietii mele , sa vad ce noutati mai sunt pe acolo. M-am trezit cu mare durere in… posterior, pe la amiaza, si pana mi-am facut curaj sa plec, se facuse deja ora 7. Seara. Cum nu am mai mers pe jos / cu metroul la fuck-ultate de mai bine de o luna, credeam ca am gresit statia cand am iesit la suprafata la Grozavesti. Dar nu, nu gresisem. Se “lucreaza” la pasaj, fapt pentru care, se pare, scara rulanta e scoasa din functiune (de fapt e scoasa fizic din lacasul ei), acoperisul “terminalului” statiei de metrou si-a luat zborul si, in plus, nu se mai poate ajunge nici pe jos inspre Shorley si Pui de Urs pe la strada mare (V. Milea), ci doar printre stradute. Asadar si prin urmare, am ajuns pe la orele 20 la locul cu pricina, m-am uitat pe la orarele sesiunii si mi-am notat ce mai aparuse nou fata de saptamana trecuta. Si, astfel, am descoperit ca e posibil sa prestez saptamana viitoare la niste examene (nu e sigur, depinde si de niste alti stimabili) si, mai ales, ca am ratat unul de care speram sa scap. E bine ca am si eu niste bulangii colegi finuti care ma anunta si pe mine una-alta. Eh, ata ete, mi-am bagat piciorul (al 3-lea) in toti si toate si am iesit afara. Am tras o gura de aer, am zabovit un minut ca sa ma calmez si apoi am privit spre orizont (ceea ce e un paradox deoarece in Poli nu ai nici un orizont ). And then I knew…

Am pornit intr-un ritm mai iute inspre Ciurel, am trecut pe langa Piranha, pod, IDM, Sema Park si metrou, am traversat linia lui 41 si am ajuns in cele din urma pe dig. And I saw the sun setting…

…it was simply beautiful… the sky was clear, only a few scattered clouds, the water was calm and the horizon was burning… A bit later it started to go away (closeups here and here), until just about half of it was still smiling at us…

…a few minutes later only a ray was still visible, for it to perish completely in the end…

Something was nice that day, eventually. Am plecat inspre casa si am ajuns in cele din urma pe la 11 seara, dupa multe statii de metrou si vreo 7-8 km de mers pe jos. The night was young and so was I. M-am asezat la comp si mi-am reluat… rutina, like a child of the night that I am (mai ales in ultima vreme). M-am culcat dupa ce s-a luminat de ziua, probabil chiar dupa rasarit, desi de la mine nu se vede si nici nu m-am uitat sa vad la ce ora rasare si cat era exact ceasul.

Tomorrow the sun will rise again…

PS: Setul complet de poze, aici (68 MB).

Iata-ma in noua mea casa . Am migrat of course de pe weegeemc.wordpress.com. Now let’s get down to business…

Stiti (sau mai tineti minte) faza “Look, he’s out in the audience, he’s biting democrats!”, de aici? Probabil ca nu. Merita vazuta toata faza, ba chiar tot show-ul. Insa eu ma refer la cea dintre 4:20 si 5:40. Acolo era doar un show insa. O gluma. La noi se pare ca se intampla pe bune, in viata de zi cu zi. Mai multe detalii aici. No further comments needed.

Cancan ne anunta ca un nene, pe numele sau Gabriel Lupulescu, si-a luat un Maybach 57S, personalizat, cu 480.000 de euroi (saracu’… nu a avut si el bani de un 62 amarat). Si nu oricum! Se zice ca a achitat masina cu bani lichizi! Sper ca cei de la reprezentanta au avut masina de numarat bani, ca de nu, saracii angajati au facut basici la degete si au ramas fara scuipat de la atata frecat bancnote. Domnia sa a cochetat in trecut cu politica (va surprinde?), fiind consilier local la Sectorul 6 din partea PD-L, dar in 2008 s-a retras (uaaau). Acum este doar “un prosper om de afaceri” . Si, dupa poza din articol, are o fata de german autentic. Aduce asa a nepotul lui von Bismarck, blond si cu ochi albastri. Poate ca de asta se si pricepe asa bine la “biznis”. Mai multe detalii aici.

E ok totusi… daca cineva vede masina si intreaba “A cui e, mancatz’ash, Maibacu’ asta?”, se va putea raspunde, corect si cinstit, “Al lu’ pulescu!”. Pardon, “Al lui Lupulescu!”…

Nu-i asa ca e frumoasa tara noastra?

Motto: “I’ve learned a lot about women. I think I’ve learned exactly how the fall of man occurred in the Garden of Eden. Adam and Eve were in the Garden of Eden, and Adam said one day: “Wow, Eve, here we are, at one with nature, at one with God, we’ll never age, we’ll never die, and all our dreams come true the instant that we have them”. And Eve said: “Yeah… it’s just not enough, is it?”

Am primit o leapsa de la Xel pe tema “Scopul in viata” dupa o… idee de-a lui Steve Pavlina. Am promis ca o sa ma tin de ea si asa am facut pana la urma . Nu am avut… nervi sa ma ocup de ea mai devreme. So here it is, zice asa: “How to discover your life purpose in about 20 minutes”.

- Take out a blank sheet of paper or open up a word processor where you can type. – Done.

- Write at the top, “What is my true purpose in life?” – Done.

- Write an answer (any answer) that pops into your head. It doesn’t have to be a complete sentence. A short phrase is fine. Repeat until you write the answer that makes you cry. This is your purpose. – weeeeell, I’m sorry to say this, but Steve Pavlina is wrong. Sau, ca sa fiu corect, metoda asta a lui nu functioneaza in cazul meu. Am scris ce mi-a trecut prin minte si m-am gandit, well over 20 minutes, nimic. Pasiuni, hobby-uri din copilarie si de acum, emotii, trairi, chestii si trestii – nimic. Nothing. None of those things i wrote made me cry. Poate ca nu m-am gandit suficient de bine. Dar nu mai am rabdare… Actually… in the (recent) past, losing dear people, one way or another, made me cry. Does this thing mean that my purpose in life is to… be a loser? . I hope not. Cred ca e ceva firesc, fara legatura cu ideea asta a lui Pavlina. Si, de fapt, ca sa fiu strict, acum, in acest moment, nici scrierea lor pe “foaie” nu m-a facut sa plang. Doar sa ma simt nostalgic. And regretful. Nici duminica seara nu am putut sa plang… although I would’ve wanted to… si nu ma refer la rezultatele alegerilor pentru PE.

So… I’m sorry. This is the best I could do. Either his method doesn’t work for me, or I’m quite far from finding out what my true purpose in life is.

PS: I want my rib back.

Automarket.ro ne avertizeaza asupra unui scam, pe site-ul http://mcv-logan.webs.com/. Ma rog, scam-ul e la telefon prin SMS sau asa ceva. Site-ul insa e demential, am ras vreo 20 de minute datorita lui. Are de toate din ce ar trebui sa aiba un site serios de concurs (tot serios)… NOT: pagina pe domeniul free webs.com, adsense, castigatori cu nume de genul “Ion Popescu”, exprimare de analfabet, pagini statice, cica forum cu mesaje (la fel de analfabete) de la castigatori, alte nume decat cele din lista de castigatori de pe prima pagina, precum si detalii de contact la o adresa de Yahoo. Ce ti-ai putea dori mai mult? Totusi, cred ca au fost si din aia care or fi pus botul la asa ceva. Ca doar romanasii sunt mari amatori de chilipiruri ireal de ieftine… atat de ieftine sa fie incat, daca se poate, sa nu coste nimic.

Sau mai bine zis SelfKill Bill… David Carradine si-a pus streangul de gat, cum se zice pe la noi, desi agentul sau zice ca ar fi murit din cauze naturale. Eu zic ca oricum nu mai conteaza… R.I.P.

Ce norme de protectia muncii si alte abureli! Dupa ce ca se lucreaza lent, prost si extrem de scump, nu se tine cont de nici o norma de siguranta. Ca la noi. Si apoi iesim si prezentam pe sticla “senzationalul” si luam declaratii “autoritatilor competente” (mai ales competente). Evident, nici o televiziune care “se respecta” nu a scapat acest mega eveniment (aici, aici si aici). Din cate am inteles, e vorba de 4 persoane. Daca a scapat cineva (nu am avut rabdare sa ma uit prea mult), norocul lui si sa fie sanatos. Pentru restul, sa le fie tarana usoara.

Mmm mmm mmm mmm… Am vazut doua accidente cu vreo saptamana in urma. Nimic neobisnuit pana aici, mai ales in jungla asta urbana, desi, sa fii martor (relativ) la doua in aceeasi zi, e totusi o sansa mica. Merita mentionate totusi, intrucat ceva din ele macar a avut un specific autohton, si nu ma refer la faptul ca s-au produs pe meleaguri mioritice…

Primul (de fapt al doilea in ordine cronologica) s-a petrecut intre un VW Passat (Variant) din generatia anterioara, like this one (masina jermana preferata de romanii amatori de “sehash”) si o Dacia 1307, like this one (papucul cu 5 locuri) si a avut loc la rondul de la Fantana Florilor de langa Piata Sudului (aici). Pe sistemul George Carlin (in “Cars and Driving”) – daca are loc un accident cu care eu nu am avut nici o legatura, ma bag in seama imediat! – din cate am inteles, pentru ca nu l-am vazut “in the making”, l-am auzit intamplandu-se in urma mea, lucrurile au stat asa: VW-ul “a fortat semaforul” trecand pe rosu, Dacia a plecat pe verde si a intrat in portiera fata stanga a VW-ului (de fapt i-a prins cam toata partea stanga – ambele usi plus ceva din aripi). VW-ul a continuat sa mearga din inertie si i-a imprimat Daciei o miscare de rotatie, sucind-o cu 180 de grade si totodata facandu-i partea frontala (cam) praf. In virtutea miscarii, o usa de la Dacie s-a deschis (foarte tare…not) si un nene din masina a fost aruncat pe sosea, facandu-i quite a bubba la cap, insa omul s-a ridicat singur, s-a asezat pe o banca si a fost ulterior preluat de un echipaj SMURD. VW-ul a continuat sa mearga si s-a oprit dupa intersectie. Din ea a iesit soferul viteaz (teafar si bine mersi, desi a fost lovit chiar in usa din dreptul sau), un gigel pe la 1.60 m si vreo suta de kile in viu (asa, lejereanu) si cu vreo 2-3 colaci naturali pe sub tricou, in zona burtii, si s-a indreptat spre Dacie. Au aparut si capetele de creta si apoi ambulanta in scurt timp, iar faza “s-a stins”. Ca un facut, pe luneta Passat-ului era scris cu (un fel de) vopsea “Bad Boy”, iar pe portiera portbagajului, langa maretele cifre si litere 1.9 TDI, omul isi pusese si inscriptia FR (de la modelele sport ale suratei mai mici, Seat – Formula Racing). La asa ciudatenie de accident, la asa soferi si masini si “tiuning” pe ele, tot ce mai lipsea din peisaj era o muza care sa coboare de pe un nor si sa cante la harpa.

Celalalt, primul, s-a petrecut in campusul Politehnicii (I know, it beggars belief), langa bisericuta (aici), intre o Dacia (Super?)Nova (nu mai tin minte exact) si un Peugeot 207, like this one si, spre deosebire de al doilea, a fost mai usor. Insa l-am prins dupa cateva minute de la intamplare. Nino nino erau deja acolo, luau declaratii si cercetau, ma-ntelegi, fapta. Si, desigur, sau probabil, urmau sa demareze o ancheta. Din cate am dedus eu, Dacielu venea dispre Regie si a virat la stanga, inspre sala de sport, taindu-i fata Pejo-ului care l-a pocnit cu botu-i in dreapta-spate pe Dacios. Ca o ironie a sortii, 207-le avea si un sticker/colant pe partile laterale. Imaginile spun tot (aici, aici si aici). You just know that fate is gonna fuck (with) you if you have such a sticker on your car .

Pacat ca nu se potriveste, dar mi-a placut rima si nu am gasit ceva mai bun. Fondatorul companiei care a inventat iaurtul de cacat, la propriu, a incetat din viata la varsta de, tineti-va bine, 103+ ani (Giiiizaaas). Asta dupa ce a trecut si prin doua razboaie mondiale si cateva (e)migratii. Asa deci, iaurtul face bine. Si, probabil, cand se va inventa si iaurtul care iti plateste ratele la banca si care te scapa de toate bolile nasoale din lume, o sa traim cu totii cel putin 120 de ani