si “meseriasilor” de la Gazeta Sporturilor Fotbalului ca un nene pe doua roti tocmai a castigat titlul mondial pentru a 9-a oara. Ca la ei pe site nu vad nimic (dovada intreaga (big picture!)). Da, stiu, e interesant rau de tot fotbalul romanesc, dar… totusi… merge si un pic de motorsport din cand in cand, macar asa, o data pe an. Sau e mai interesant si intra la categoria “Sport” naveta lui Andone – pleaca Andore, vine Andone, noi ramanem tot ca prostii – respectiv faptul ca Turcu si-a inchis restaurantul? Probabil a facut mult sport la inchederea lui, nu stiu. Auzi la el, “Classa di T” , sa ma tavalesc pe jos de ras. Ultimul lucru care imi trece prin minte cand il vad si mai ales aud pe Turcu este “da dom’le, uite un om cu clasa!”. Again, muriti ma!

Congrats to “Il Dottore” for his 9th WMC! Brilliant stuff you Old Hen !

PS: imi place meniul de la restaurantul turcului, e bun de pus pe prima pagina: lichioruri, apa plata si minerala, tigari, digestives, bauturi lungi… yes, veeery classy, select si rar. Nu am mai vazut asa ceva pe nicaieri…

Cand gonesti cu peste 200 de km/h si esti direct expus mediului inconjurator, orice fel de impact poate avea consecinte grave (Felipe Massa stie), chiar si unul cu un ghem de puf si pene. In alergarile libere de vineri din cadrul MP al Australiei la MotoGP, Marco Melandri a lovit pe linia dreapta de la start/finish un pescarus, la aproximativ 300 km/h. Din fericire pentru el, ghinionista pasare a lovit in carenajul motocicletei (in partea frontala) si un pic inspre ghidon or so, rider-ul italian simtind o lovitura doar in mana/pumnul stang (cel putin asa pare din filmulet). Oricum, se putea mult mai rau… si se putea repeta evenimentul intrucat circuitul se afla chiar pe malul Pacificului.

Pentru a vedea/descarca filmuletul la o calitate mai buna dati click aici.

A fost un weekend plin de sport(uri)… dar nu am avut nici un chef ieri sa imi dau cu parerea. De fapt vroiam sa scriu multe, la vremea lor… dar nu am mai facut-o… o fac aici, acum, pe (foarte) scurt.

Vroiam sa scriu despre Armstrong care, dupa 3 ani de pauza, nu doar de Turul Frantei ci de ciclism in general, s-a intors in Le Tour si a terminat al 3-lea. E mult, e putin, depinde cum privesti lucrurile. Intr-adevar, Contador l-a batut rau, i-a dat cateva minute bune (nu mai stiu exact cate), insa eu cred ca a reusit ceva extraordinar. Nu mai conteaza ca a castigat 7 tururi la rand in trecut, ci faptul ca la aproape 38 de ani a obtinul locul 3 din circa 200 de oameni in cea mai dura competitie ciclistica spune multe despre el. In ochii mei a scazut destul de mult cand s-a aflat ca a folosit substante interzise. De fapt… cand le-a folosit el nu erau inca interzise, ceea ce poate parea ok. Sunt convins ca inainte de 2000 multi bagau in ei EPO… unii au facut-o si dupa, altii au murit din cauza ei. E oarecum ca la automobilism – mecanisme si inovatii care se folosesc o perioada si apoi devin interzise. Sau raman permise. Si intre timp le adopta toti. Dar cand e vorba de corpul uman, singurele lucruri care ar trebui sa conteze sunt talentul, inzestrarea naturala, ambitia, munca, profesionalismul. Si alimentatia, desigur, dar in cadrul unor limite totusi. Oricum, eu o sa il admir mereu pentru vointa de care a dat dovada cand s-a sculat din morti si a castigat turul over and over (…) and over again.

Vroiam sa scriu despre Rossi care parca e la a 2-a tinerete la 30 de ani, intr-un sport care se incepe la 15 ani la nivel profesionist in competitii de varf. Despre cum merge anul asta si cum se joaca cu adversarii, despre cum il domina pe colegul sau, totodata si cel mai mare rival in acest an, mai ales dpdv psihic. Si despre Jeremy Burgess, acest zeu al ingineriei, care face mai usoare si chiar posibile victoriile lui “Il Dottore”. Despre cat de complex e sportul asta (si automobilismul in general) pe care multi profani il vad foarte simplist – “ce ba, tre sa ai o doaga lipsa, motoru’ cel mai tare si sa ii dai cat te tine”, capitol (complexitatea) la care vreau doar sa mentionez un detaliu aparent marunt dar care dovedeste cat de… geeky poate fi totul cand abordezi problema ca un profesionist desavarsit: JB, inginerul lui Rossi, le spunea jurnalistilor britanici ca poate sa isi dea seama dintr-o poza cu Valentino din timpul cursei in ce tur se afla acesta, cu o marja mica de eroare. Cum asa? Pai pentru ca il cunoaste foarte bine. Si pentru ca Rossi isi schimba stilul de “calarit”, tinuta pe motocicleta in abordarea virajelor, gradul de inclinare etc. in fiecare tur, in functie de necesitati (depasiri and stuff) si de uzura pneurilor si de rezerva (de pneu) pe care o pastreaza Rossi pana la final, just in case. Now, if that isn’t something mind boggling… zau ca nu stiu ce e. It’s quite fucked up even, at least a bit. The so called normal people would say “get a life!”.

Vroiam sa scriu despre FC Barcelona care a reusit sa ia in ultimul sezon tot ce se putea castiga: Campionatul, Cupa si Cupa Regelui Spaniei, Liga Campionilor si SuperCupa Europei. Despre succesele lui Guardiola care, la nici 40 de ani, si-a bifat in CV niste reusite la care altii doar viseaza. Despre acest jucator de geniu, Messi, care ma face sa ma uit cu placere la un sport pe care la noi incep sa il inteleg din ce in ce mai putin.

Ca sa raman in domeniu, vroiam sa scriu despre eternul derby: Steaua – Dinamo, care a fost un bambilici, o turca, parere pe care mi-as fi mentinut-o si daca batea Steaua, si care ma face sa imi pese din ce in ce mai putin de fotbalul romanesc in general, pana cand o sa ajung totally numb. “Noroc” cu media romaneasCA CAre nu ma lasa sa respir aproape de atatia Becali, Borci, Ianci, Coposi, Porumboi, Arpazi, Bucsari si alte specimene cu scoala cat trenul dar care sunt plini de bani, pentru ca la noi se poate.

Last but not least, despre Formula 1, care e mai plina de neprevazut ca oricand. Despre cum Kimi, acest rege neincoronat al circuitului de la Spa, si-a respectat blazonul si a castigat si ieri, ca si in 2004, 2005 si 2007. Despre cum a plecat de pe locul 6 si dupa 4 viraje era pe 2, despre cum l-a luat pe Fisichella dupa retragerea Safety Car-ului si a ramas pe prima pozitie pana la final, despre cum acesta din urma a adus primele puncte (si nu putine) pentru echipa sa, Despre Vettel care si el a mers bine si a terminat pe 3 plecand de pe 8. Despre BMW care… probabil au baut Red Bull si au scos locurile 4 si 5. Despre Barrichello care inca nu s-a prins cum sa ia un start bun. Despre Hamilton si Button care s-au luat de mana in primul tur dupa ce au iesit din cursa si s-au intors la boxe, probabil discutand despre regina. Sau despre Nicole. Despre toate cele…

Vroiam sa scriu si nu am mai facut-o. Nu mai am rabdare si nici atata timp cat mi-ar trebui. Am facut-o totusi acum. Pe scurt insa, nu cum as fi vrut de fapt. Dar tot e mai bine decat nimic.

Cand stii, daca mai e nevoie de vreo confirmare, ca esti mare, MARE Campion? Atunci cand, lasand la o parte recordurile si statisticile, alti mari campioni vorbesc despre tine si te lauda, si nu e doar PR and shit, ci e vorba pur si simplu de recunoasterea unor merite si de respect. BBC a cules pareri si impresii de la sportivi precum Button, Hamilton, Bolt, Sir Matthew Pinsent, Federer si altii, a ales niste clipuri si poze din viata si cariera lui Rossi si a facut un montaj superb, chiar daca are doar doua minute, totul pe minunatele acorduri din Divenire a lui Einaudi. Enjoy!

S-a zis la un moment dat, printre altele, ca Schumacher era intr-o goana continua dupa recorduri. Maybe. Cert e ca a doborat multe si a ridicat stacheta foarte sus. Daca mai ramanea la Ferrari si in 2007 si 2008, la ce monopost a construit echipa in acei ani, e foarte probabil ca ar fi reusit sa treaca pragul celor 100 de victorii. Dar s-a oprit la 91. Cu una mai putin decat au reusit Prost si Senna impreuna.

Astazi a fost GP la motociclism viteza, in Olanda. Exceptia sezonului, marele premiu de la Assen se desfasoara sambata. Si tot astazi, la fel ca MS in F1, Rossi a mai doborat un record, in urma celei de-a 100-a victorii (la toate clasele/categoriile). Sau, mai bine zis, a ajuns la o cifra foarte rotunda. Daca va reusi sa egaleze/bata si recordul absolut al lui Giacomo Agostini (122 wins), ramane de vazut. Inca 22/23 de victorii… means quite a lot. But who knows what’s gonna be in the future. I’m sure he will try. Until then I’m just glad I lived to see this great man, rider, legend and god on wheels in action…

LE: youtube tributes of “The Doctor” here and here. At the end of the race, Rossi and some friends/guys from his fan club exposed a huge poster with a photo from every win of his so far. Neat one!

Pentru toti meseriasii care se dau pe doua roti (cu motor) prin Bucuresti si prin Romanica in general, si se cred mari si tari, dar, de fapt, nu de putine ori ajung “donatori de organe” pentru ca nu aveau experienta si s-au urcat pe o motocicleta cu motor de 1000cc, iar dupa cateva sute de metri au umplut-o de sange, situatia, si la propriu si la figurat, cu dedicatie, fara numar, watch and learn… si dupa ce stiti si voi 10% din ce stiu acesti adevarati rideri, atunci puteti sa va dati grozavi. Pe un circuit (which we don’t have) sau pe un drum privat, de preferinta.

Rossi a fost pur si simplu magistral. He is utterly brilliant. He’s got some big…BIG balls… si vreo rotita lipsa la cap. Manevrele de la 01:55 si (mai ales) cea de la 05:05 o demonstreaza, iar reactiile de la 05:17 si 07:24 a celor de la boxe ma duc cu gandul la indivizii din reclama la Heineken. Si, pana la urma, experienta a fost decisiva in disputa lui cu Lorenzo, pentru ca talent au atat el cat si Lorenzo cu carul. Rossi a implinit anul acesta 30 de ani. A intrat in randul veteranilor, daca pot spune asa. Lorenzo merge extraordinar la doar 22. So his time will come someday, that’s for sure. Insa, pana atunci, Rossi mai are un cuvant de spus. Unul mare si greu. This joyful man… I think he’s gonna look, sound, act and feel like a child even at 40… or 50. Pana atunci insa se profileaza un sezon foarte disputat. Iar clasamentul dupa 5 etape o demonstreaza – nici ca se putea mai strans de atat. De fapt… nu e o figura de stil, ci chiar nu se putea mai strans intre cei 3. Long live No. 46! All hail Il Dottore!