Nope, melodia zilei nu o sa fie ceva…well…zilnic, o categorie separata, asa cum e “melodia saptamanii”. It’s just that… today felt weird.

I wasted the time and I blogged quite a lot, both my own and (read) others (not that by blogging I mean wasting time) and I updated my “About” page. Today didn’t feel like a Saturday, it felt like… the 8th day, some parallel place and especially time… it felt good and bad, it brought back memories (de parca le-as fi putut uita vreodata)… it felt both numb and very much alive… it felt deserted…

Azi am mai murit putin… incet incet ma sting, inconstient, ca un sistem de protectie, o siguranta automata care se activeaza ca sa nu o iau razna… De fapt, astazi doar Gizas a inviat, mai ales daca e catolic (si alte cateva minunatii din astea), in rest cu totii am mai murit un pic, fie doar si pentru ca am mai imbatranit cu o zi…

It’s a sad thing – I don’t expect anything good to happen anymore… although I’m still hoping. But most of all, today felt very alone because, and this is the saddest thing… even when I’m with you, I’m still alone…

Happy name day… to all those who celebrate their flowery name… (and not the Gizas’ rise).

Three months of “work”… “destroyed” by a few hours…
Fuck my life… fuck fuck fuck it…
I hate myself… I hate myself…
I don’t want what I thought I wanted and I can’t have what I want because it is not possible and mostly because I don’t know what I want… Confusing?
Nothing’s really making any sense at all… Let’s talk…

PS: I got to 500 views , so thanks go out to all the people who come to my lair…

…and good riddance to bad luck, AC/DC sang once…
But the title-chorus-action of this song (not the AC/DC one), happened sometime between… last summer/fall and the near future, due to gradual parting and character’s confusion, among other things.
Great song though. As I stated before, this singer is truly epic (although he is actually “lyric”).

M-am nascut in miez de noapte,
Intr-o zi, pe doua’sapte,
A cocoon on a leaf clover,
Wake me up when life is over.

Am copilarit ferice,
Un vis care nu s-ar zice,
A flock of souls and their drover,
Wake me up when life is over.

Apoi norocu-a venit rar,
Speranta si-amagire iar,
There’s no blanket for my cover,
Wake me up when life is over.

De treci munti, dealuri, vai si mari
Si treci prin fel de fel de stari,
From Calais and up to Dover,
Wake me up when life is over.

Dupa ploaie vine soare,
Dar din nou ploaia apare,
Such a long time since I drove her,
Wake me up when life is over.

Nu stiu insa ce urmeaza,
Cand sunt mic, cin’ma vegheaza,
I am just a wasted rover,
Wake me up when life is over.

Si cand totul se termina,
Nemaicontand a cui vina,
Lay to rest this midnight lover,
Wake me up when life is over.

O sa incep prin a-mi cere scuze ca nu am postat nimic inca, nici macar pana acum, legat de 1 si 8 martie. Stiu ca, probabil, fanii mei care ma urmaresc zi de zi cu sufletul la gura (mama, ce amuzant sunt) s-or fi intrebat, mirat si suparat ca nu am zis nimic de sarbatoarea cu pricina. Adevarul e ca nu prea am avut nici timp si nici dispozitia necesara. Sau poate nu am scris pentru ca, in general, nu scriu despre tot ce misca in actualitate cotidiana sau ceva de genul asta. This is not a news blog or anything like that. Asa ca mai imi scapa si mie una sau alta.
Asa deci, acum ca tot am vorbit despre 1 si 8 martie (I did, look up in this post), sa trecem mai departe . Romanica “produce” putini muzicieni care se pot numi cu adevarat artisti. Si cam toti artistii activeaza in general din vremuri cripto-comuniste, pe cand cei aparuti pe scena muzicala mai de curand asa, mai de prin secolul asta, nu sunt decat niste manelisti, in marea lor majoritate, si asta indiferent ce fel de muziCA CAnta. Si printre acesti artisti exista unii mai artisti decat altii. Si acestia scot uneori melodii deosebite, care… ma ating deep down in my soft spot (and I don’t mean my ass). Muzica buna si versuri pline de lirism, dragoste, adevar si bun simt. Iata doua dintre ele. And the voice… Oh… THAT voice is GOD! Ingioi!

…si pentru ca, se pare, sunt foarte productiv, in mare forma si ultra inspirat in seara asta (ce modest sunt…), mai scot un post din maneca. Si am zis sa ma… autolepsuiesc… sau sa incerc si eu, asa cum a scris si Andu aici, un episod din ciclul “Recunoasteti personajul”, varianta lu’ mandea, de data asta fara drepturi de autor (ma iertati va rog… am mentionat totusi sursa, macar atat). Desi, probabil, (aproape) nimeni nu va recunoaste toate personajele, din moment ce nu (se) cunosc persoanele (intre ele), voi incerca sa fiu cat mai putin subtil, atat prin initialele/numele/nick-urile consacrate, cat si prin pozele prezentate, la care am muncit (adicatelea cautat) vreo 2 ore pe site. Smaller pics are clickable. Here goes:

A

F

D

J

P

L

Z

X

W

Some say the world will end in fire,
Some say in ice.
From what I’ve tasted of desire
I hold with those who favor fire.
But if it had to perish twice,
I think I know enough of hate
To know that, for destruction, ice
Is also great
And would suffice…

from here.

Let’s see… ce s-a mai intamplat in ultima vreme. James Bong Blunt a venit in Romanica, a cantat si a plecat… I like JB. Se zice ca majoritatea cantecelor lui ii sunt dedicate lui Jeremy Clarkson. De fapt, chiar el a recunoscut asta, pe langa alte lucruri interesante despre el. (WARNING!!! This is a joke ). I also like JC (and this is not a joke).

Apoi au venit si Oscarurile. Ma rog, s-au decernat premiile, ca sa zic asa. Dar nu ma pronunt inca… nu am vazut mai nimic din filmele nominalizate. Am auzit doar ca marele castigator a venit pe undeva pe filiera Gandhi – Tagore – Cioaba – Iulian – Nutu Camataru – Sile Pietroi – Raffael Sandor – Lakshmi Mittal – M Night Shyamalan – Los Angeles. Booo, one might say, but you won’t see PC on my blog. Mai pe scurt, pot spune ca marele castigator a venit pe ruta Bollywood – Hollywood.

Last but not least, azi fiind Dragobetele, m-am iubit cu roscata mea, aia cu 4 roti, pentru ultima oara in iarna asta. Next time I’ll spin the wheel(s), it’ll be spring. Le “multumesc” pe aceasta cale capetelor de creta vigilente care m-au facut pieton fara voie, “ie” mereu la datorie, penalizeaza infractorii periculosi, asa ca mine, si care imi ofera, zi de zi, multa siguranta si incredere, mai ceva ca un absorbant.

In final, cu dedicatie de la mine pentru ei, fara numar! (de inmatriculare).

PS: La multi ani lui Mircea Badea. Nu ca m-ar cunoaste sau ceva, dar imi place si imi face serile mai senine.