Ce conteaza ca esti “o bula de slana, o bila de grasime, un balon de puroi”, ca mai bine sar peste tine decat sa te ocolesc, ca nu ai trecut inca de faza glumelor pe seama numelui si ca, in general, vezi paiul din ochiul altuia dar nu vezi barna din ochiul tau…

…atunci cand poti sa predai atat limba engleza cat si limba rusa la nivel universitar (fie si pe profil tehnic) si cand mai ai si un nume unguresc (a bit changed), esti… foarte tare frate!!! Un fel de m(u)ama (paduri)lor…

до свидания, you fat bitch…

Asta e un post despre… oameni. Si statistici. De obicei nu imi place sa generalizez, insa statisticile, in general sau unele din ele, cam asta denota. Stau si ma intreb cateodata daca cei care imi scot ochii ca nu lucrez, mai direct sau mai subtil, sau cei care lucreaza si totusi nu imi scot ochii, se uita vreodata la pagina mea cu statistici (se aplica si pentru cei care nu ajung pe blog dar care totusi ma musca de cur, insa nu pentru ei “vorbesc” acum) sa vada ca cele mai multe vizite pe blog le am asa, cam de luni pana vineri, cu varful in ziua de miercuri si, implicit, cele mai putine vizite sunt in weekend. Mai mult decat atat, cele mai multe vizite in cadrul unei zile le am undeva intre ora 10 si ora 16, cu o revenire spre sfarsitul zilei (22-24). Statistica asta coroborata cu cea anterioara imi spun practic un singur lucru, si anume faptul ca atunci cand sunt in ceea ce se (de)numeste “timp liber”, oamenii nu au timp de bloguri, dar au timp de ele atunci cand sunt in timpul programului, la servici. Ce ironie… O alta statistica arata ca ~95% din vizite vin din Europa si ~90% din Romania. Ceea ce nu ma surprinde… dar asta e ceva firesc, totusi, avand in vedere limba, domeniul .ro, subiectele abordate si, mai ales, cine ma cunoaste sau imi cunoaste blogul. Insa prin asta se elimina si minuscula varianta cum ca as avea o gramada de americani sau japonezi sau australieni etc, care isi pierd noptile pe net si ajung si pe la mine “pi sait”. Sa fie numai blogul/vizitatorii mei in situatia asta? Nu prea cred, am o banuiala ca asa se intampla in mai toate cazurile…

Probabil asta inseamna sa muncesti. Sau poate ca nu, dar ce stiu eu……… I rest my case.

It’s always strange. I’ve had a lot of people work for me, and I found out… it’s a funny thing that you give them Saturday and Sunday off, and they work so hard to get to those two days, and those are the two days that they totally destroy themselves. I mean, you know… you think to yourself, you say, “My goodness, I’ve really pounded these people and worked them to death”. And Friday comes and they say “Yeah!”. And then they come in Monday… and say, “Boy, am I glad to be back here. I’m no good on my own. I was given two whole days and I just went crazy.”

Bill Cosby.

O zi de cacao in care am frecat menta si omorat nervii pe la Pulitie vreo 8 ore pentru un cacat de act, fara buda la indemana (alea (total ne)ecologice nu se pun) si intr-o caldura mai mare ca afara, ca deh, avem terminale de aer conditionat in incapere dar nu le dam drumu’ sau nu functioneaza. Toate m-au secat azi. Rude, oameni in general, birocratia, sediu de politie fara veceu, terasa cu veceu si baie fara apa si tiganu’ borat cu taxiul lui Hyundai de culoarea cacatului de bebe, care “mi-a vorbit frumos” sa nu parchez in statia lui de taxi (!?!), de parca in starea in care eram mai conta cat de frumos mi se vorbeste atunci cand mi se fac niste observatii asupra unui lucru la care nu am si nu exista solutie. Asta cu vorbitul frumos cand ti se spune sa nu mai parchez in locul X e ca si cum cineva te-ar injura de mama calm si cu zambetul pe buze. Nu, nu pot sa raspund tot calm si in nici un caz sa ma conformez, nu parchez acolo de al dracu’ sau ca sa oftic pe cineva, ci pentru ca nu am incotro. M-au mai enervat si spam-urile de la Raifaizăn si BT (3 astazi!) cu bancile pulii (phishing si scams, evident), may fire and brimstone fall upon them! Dar nu despre astea e vorba in postul asta, pentru ca m-as intinde pe prea multe pagini (ecrane). Deja am scris 13-14 randuri si nu am vorbit despre nimic la obiect. Insa a fost o zi numai buna ca sa ma puna… in forma pentru postul asta. After all, motto-ul blogului este “ranting…”, lucru pe care l-am facut si in randurile de mai sus, si il voi face si in continuare, la obiect si in conformitate cu titlul insa. Si ce zi mai buna decat asta de a “rant-ui”. So here is a couple… (of rants).

Incep prin a mentiona ca, in general, intr-o… disputa, sa zic asa, merg pe principiul “cel mai destept cedeaza (primul)”, aici nefiind cazul unei… situatii de masurat desteptaciunea sau inteligenta. Insa prefer sa… las de la mine. Reversul medaliei este ca atunci cand ma enervez si rabufnesc sunt cam turbat, dar se intampla rar si e o alta discutie. Iar lasatul de la mine e de cele mai multe ori ok. Insa se intampla ca prin atitudinea asta sa… fiu practic luat de fraier uneori. Ceea ce e de cacat. Iar acum, in this particular situation, simt nevoia (apasata) de a nu ramane dator. Asadar, cu riscul de a-mi pierde din… onoratul auditoriu (sau “cititoriu”) si de a nu mai avea sporadicele vizite pe blog (…ce tragedie) din partea unei adrese de Orange, via Tunari (ala de langa Pipera) si care mai nou, cred, a descoperit linkul de “Ignore my browser” din widget-ul FEEDJIT (you can’t hide from the Apache access log though), tin sa urez un “sincer” si “calduros” “La Multi Ani, Coae!” si sa-i dedic melodia celor de la Parazitii, sau in cazul asta doar refrenul ei, unui mare carnat in viata mea, acest aducator de furtuna sau acest stapan al creaturilor mitice inaripate si fioroase. Nu esti tu chiar cel mai mare carnat care mi-a cauzat dureri de cap si nici nu am un top al carnatilor, insa poti sta linistit, esti sigur printre ei. Cu riscul de a fi aici un pic de “sore loser”, trebuie sa mentionez ca mult mai rau decat un sore loser este un unbearable winner. Unul atat de smug, arogant si ingamfat care face pe desteptul cam in orice discutie, pentru ca, nu-i asa, e bine sa fii din ala… sigur pe tine si cu nasul pe sus, care tine sa ma corecteze la greseli petru ca trebuie sa para cocos, care tine sa imi explice si exemplifice cu linkuri… incredibil de dificil de gasit din wikipedia, orice chestie care de fapt nu ma intereseaza, petru ca altfel as fi cautat explicatii si eu, si care, in general, vrea sa se bage in seama si sa fie un smartass ca si cum e normal sa te porti cu cineva de parca totul e in regula, de parca v-ati trage de sireturi si ati fi prieteni, in conditiile in care acea persoana ti-a cauzat multa multa suferinta. Nu-i asa ca e misto blogging-ul? Foarte tare… poti sa discuti, vorbesti si dai replici cuiva despre care stii cate ceva doar, insa practic nu il cunosti si nici nu vrei sa il cunosti, pentru ca ti se rupe pula de el. Ei, hai nici chiar asa, daca mi s-ar rupe nu as mai fi scris postul asta. Dar pe acolo. O, da, e chiar minunat! Tin in mine postul asta de mult… de luni de zile. Intre timp am mai adunat niste randuri, am mai inghitit niste vorbe la care am preferat sa nu raspund la vremea lor si azi mi-am facut plinul. Am tinut in mine pana azi, dar astazi am tras o laba si mi-am dat drumu’. Si, iata, a iesit postul asta. Laba, stii, chestia aia atat de familiara tie pana acum vreo 4-5 luni. Asa cred cel putin. Asta reiese din munca mea de “detectiv”, metoda prin care am aflat si cand sa iti fac urarile astea de azi. Si am mai aflat multe alte lucruri care m-au oripilat, dar ce mai conteaza… Stiu, nu e vina ta, decat prea putin. Poate un 10%, ca sa dau un procent si sa dau astfel o nota de inginerie acestui post. Restul de 90% e vina persoanei de langa tine… And I know I should be pissed off mainly with her, and I am still, but you know, she is someone I know and I’ve known very well, whereas you are a stranger to me so I can’t be indifferent to your part of the bullshit and in a world of anarchy I would have no problem in crushing you. Hai sa iti prezint un poem maret si plin de lirism, din Shakespeare: “Stii ce-a zis vulpea la arici? / Mai da-te-n pula mea d’aici!”

A doua urare “de bine” vine fara o ocazie speciala, dar unde intra una mai merge inca una, (double penetration, ce pula mea), si se indreapta catre o vaca (sau mai multe, daca se mai simt amatoare cu musca pe caciula, they are free to join in) cunoscuta in mitologie (culmea, tot ceva mitic, ceva fabulos… la propriu) drept nevasta (una din ele) lui Herpule. Nu stiam ca Hercule a avut o nevasta vaca dar asa se pare ca au stat lucrurile. Stiu ca persoana in cauza nu ma citeste, si poate nu m-a vizitat in mica mea lume virtuala niciodata, dar daca va ajunge pe aici (ever), sa stie ce simt pentru ea. Aceasta adevarata distrugatoare de barbati (vezi coae, si eu stiu sa caut in wikipedia, sunt un “geniu”) mi-a ajuns la sufet cand a mancat cacat si si-a dat cu parerea despre mine, pentru ca, nu-i asa, e simplu si foarte “in regula” (in regulate-as) sa iti dai cu parerea despre cineva pe care nu il cunosti. Asa ca aici, acum, platesc cam cu aceeasi moneda. Bine, am avut referinte si mi s-a facut reclama negativa destula, tocmai de acolo de unde m-as fi asteptat cel mai putin. Or never, actually. Probabil asta a fost multumirea atat din partea “reclamistei” cat si a vacii, pe care am primit-o… In definitiv eu nu am facut decat sa le facilitez intalnirea si sa le transform prietenia din spatiul virtual intr-o prietenie reala. Nu ma consider buricul pamantului, probabil sau… aproape sigur ca ea s-ar fi realizat si fara ajutorul meu… intr-un tarziu. Insa asa e cand unii sau unele sunt niste backstabbers. WeeGee forgives… but he never forgets.

Cam asta a fost. I hope I was ranting well enough… hard and harsh enough. I hope I was acid enough and mean ehough. By God, I really hope I was pure evil ! Coz there’s plenty more where those rants came from. Astept doar ocazia…

PS1: I would like to kindly say that if you have any commets to make or any suggestions whatsoever, DO PLEASE, and I insist, keep them to yourselves.

PS2: Nu am nevoie, Coae, de replica, asa ca, te rog, nu te obosi. In primul rand nu te citesc, am facut-o doar de cateva ori prin iarna si in al doilea rand ai facut destule. You started it, I ended it. DON’T start it again!

My little baby’s got a new look… dupa cum se si vede. Nu e mare lucru schimbat, doar chestii de design/grafica – logouri/header/poze in general. Structura blogului – coloanele, zonele, diverse (alte) dimensiuni – a ramas aceeasi. Fontul si font size, de asemenea sunt neschimbate. So it looks the same… but it doesn’t. Doar ca… lucrurile sunt tot acolo unde erau si inainte. De ce? Pai ma plictisisem de look-ul vechi. Prea multa varietate, prea multe culori, parca era o fusta de piranda. Unele din ele erau chiar cam obositoare. Si acum poate parea obositor, dar mie imi place si… e chestie de obisnuinta. Asadar am trecut de la un… adevarat curcubeu la o tema two-tone, bazata pe (un fel de) albastru, mai exact rosu: zero, verde: jumatate, albastru: maxim, respectiv pe (un fel de) portocaliu – rosu: maxim, verde: jumatate si albastru: zero. Sau, mai pe “romaneste”, #007FFF respectiv #FF7F00. Vroiam sa adopt o tema bazata pe… azur si oranj (ish, both) de ceva timp incoace. I quite like them. A lot. E perechea de culori opuse care imi place cel mai mult… cred. Nu m-as fi gandit la ea poate, dar mi-a trezit interesul atunci cand a aparut Focus-ul ST si l-am vazut cum ii sta asa si asa. Si chiar ii sta bine, parerea mea. Nu eram neaparat nerabdator sa il schimb acum (look-ul), dar la un moment dat vroiam sa fac asta. Asa ca azi am mesterit in PS, ca tot nu aveam chef de altceva, si apoi in CSS, iar in final am aranjat toate cele la locul lor. Et VOILA!

PS: continutul de geniu va ramane, desigur, neschimbat. So I’ll be waiting y’all folks around.

Discutie in parcarea (adica pe trotuar) de langa bloc, cu un foarte strain, pe la 60 de ani asa. Eu ajunsesem acasa cu Loganskiu’ si imi puneam parasolarul, iar el oprise langa, tot cu un Logan (same color even) dar din asta cu “feislift”.

- Buna ziua! (cred ca a zis). Sunteti din insert oras de provincie/judet here? Ca am vazut dupa numar…
- Buna ziua! Daca ai vazut “dupa numar”, de ce mai intrebi? Ddddaaaaaaaa(?)…
- Locuiti aici?
- Dddaaaaaaa(?)…
- Haideti putin sa va intreb ceva.
- WTF, I get orders now… Stati un pic, sa pun parasolarul.

I get out and go talk to him.

- Eu am fost (nu mai stiu cand) acolo. Stiti, la hotelul ala care are si banca la parter?
- De unde dracu’… Imi scapa…
- …Eu am venit aici ca e fata mea directoare la banca.
- Wow. Like I a give a fuck. Nu e nici o banca AICI, printre blocuri. Aha…
- Nu stiti hotelul ala?
- Pai… Chiar din orasul omonim judetului?
- Da.
- Ah, eu nu sunt de acolo. Sunt din alt oras din judet. Sunt destule hoteluri acolo, iar eu nu am mai fost de cativa ani, nu stiu exact la care va referiti…
- Aaa… nu sunteti din oras…
- Din judet da, din oras nu…
- Aaa… bine, la revedere.
- La revedere…

Ce poti sa mai spui?…

Literally. Bored, depressed, unproductive, nothing good, and it finally ended after a 5 hour belly ache and 3 hours in the bathroom. And here‘s the perfect song to go with it.

It was about time, almost 2 years without any pics. So, there you have it, some new additions on my photo blog. Enjoy!

Sau poate… nu. De fapt, oamenii “ie” bolnavi, nenicule. Si nici macar nu am un site/blog de asemenea profil. Da, mai imi scapa si cuvinte “urate” prin posturi… dar, totusi, poza asta ma face sa par vreun obsedat sau mai rau. De ce zic asta? Pai ia luati de aicilisa si va uitati cam ce a cautat lumea pe google de a ajuns (si) pe la (sau pe langa) blogul lu’ mandea (click on pic).

Cred ca e primul post de acest fel, dar… trebuia sa vina si vremea lui. La cererea telespectatorilor si nu numai, o sa expun aici, cu maretie (desigur), reteta mea “secreta”. Si daca tot e primul post de acest fel, hai sa bag ceva mai… exotic, desi nu e nevoie de nimic iesit din comun. Tin sa mentionez inca de pe acum ca nu o sa fie o prezentare de tipul Gordon Ramsay sau Jamie Oliver, nici macar in stilul Petrisor Tanase. Adica o sa am o abordare mai… neconventionala, nicidecum una profi… coz I ain’t one. Insa o sa fiu cat mai explicit (presimt ca o sa ma invart si imbarlig in detalii si o sa iasa un post lung, dar asta este) si o sa exemplific cam toti pasii cu poze. Anyway, here it goes:

Pui Teriyaki cu ciuperci si legume sote. (Ha! ca v-am spart! ).

Ingrediente:

• un pachet de piept de pui dezosat (~800-1000 gr) sau o cantitate echivalenta daca e cu os;
• zahar (4 linguri), sos de soia (2 linguri daca e concentrat sau… mai multe pentru diluat), maghiran, ghimbir, rozmarin, boia sau paprika (cate o lingurita din fiecare);
• un pachet de legume congelate (450 gr), cu legume precum: porumb, morcov, ardei gras, broccoli, mazare, etc. (deci cam orice, mai putin ceapa sau cartof sau altceva “ciudat”; legume “dulci” sa fie);
• un pachet de ciuperci congelate (450 g) sau echivalent din conserve; (se poate si cu legume luate individual si apoi maruntite, din piata, la fel ca si ciupercile; heck, puteti sa mergeti si in padure sa le culegeti for all I care … but this is not the point).

How To:

• Puiul: se ia puiul, se decongeleaza (daca mai e cazul), se mai curata de eventualele tendoare si pielite si se taie cubulete sau fasii de circa 5 cm, ca aici;
• Sosul: se pune intr-o farfurie adanca mare sau intr-un castron o cana mare de apa, se adauga 3-4 linguri de zahar si se amesteca pana cand se dizolva tot; se adauga apoi doua linguri de sos de soia si se amensteca pana cand se omogenizeaza “solutia”; se adauga apoi in solutia obtinuta o lingurita de maghiran, una de ghimbir, una de rozmarin si, last but not least, una de paprika si se amesteca din nou toate acestea (de mentionat aici faptul ca se mai pot pune, dupa gust, si alte condimente (clasicele sare si piper, desi eu o sa le las pentru la urma) sau, de asemenea, se poate renunta la unele din ele; in orice caz, este de preferat a se folosi condiment maruntit/praf); se intoduce carnea de pui in sos si se pune la frigider circa 30 de minute;
• Legumele: in timp ce carnea de pui sta la macerat in frigider, trecem la facut legumele – eu am folosit… asa ceva; se pun legumele congelate in tigaia cu ulei incins (ulei cat sa acopere fundul cativa mm) sau, ca sa fie sote-ul adevarat, in circa 1/4 pachet de unt topit, se lasa sa se topeasca (gheata) si sa se inmoaie si se amesteca in continuu, totul circa 10 minute; apoi se pune peste legume, in tigaie, un pahar (mediu/mare) de apa si se lasa sa fiarba/scada circa 10 minute sau pana ce se evapora aproape toata apa, apoi se scot legumele pe o farfurie;
• Ciupercile: in cazul ciupercilor se procedeaza exact ca si in cazul legumelor, so there’s not much to say here; de mentionat ca, pentru ca ciupercile au mai multa apa retinuta in ele, e de ajuns 1/2 pahar de apa dupa ce ele s-au inmuiat/calit, pentru fierbere, apoi se scot si ciupercile pe o farfurie; se condimenteaza, dupa gust si preferinta, cu sare si/sau piper (in timp ce se fac sau dupa ce au fost scoase pe farfurii);
• Puiul (partea a 2-a): se scoate puiul din frigider si se pune jumatate din cantitate in tigaia cu ulei caldut (daca uleiul e incins, se face prea repede si, mai ales, sare foarte tare which sux); se lasa pana ce se evapora apa din pui (dispare spuma) si apoi pana ce puiul se rumeneste si caramelizeaza un pic (pe ambele parti), circa 5-10 minute (sau… la ochi); se scoate pe o farfurie si se procedeaza la fel si cu restul (cealalta jumatate) de carne (e lesne de inteles ca se poate face toata carnea dintr-o singura… procedura dar, pentru cantitatea asta, tigaia mea (si o tigaie obisnuita in general) e prea mica; da, stiu, e genul de mancare care se face la wok dar am un wok de 2 bani si nu ma risc cu el); se pune inapoi toata carnea in tigaie si se adauga peste ea sosul ramas in farfuria adanca/castron; se lasa apoi sa fiarba in sosul cu ulei (stiu, arata ca o chestie bolnava, but bare with it and me, it’ll be great ) pana ce scade treptat, treptat, si, in final, ramane carnea de pui “invaluita” intr-un sos brun, iar apoi se scoate carnea pe o farfurie;
• All of it: se impart toate portiile (carnea de pui, legumele si ciupercile) in doua si se… mananca – Pofta Buna! In final totul arata cam asa:

Observatii:

• cantitatile si timpii nu sunt niste constante, sunt doar ca referinta si pot varia in functie de multe (fiecare cu vasele, tigaia si aragazul lui and all that stuff), so it’s a bit of trial and error;
• se poate adauga si pe carne (ca de legume si ciuperci am zis) sare si/sau piper, dupa gust;
• pentru ca eu nu am mai multe tigai si nici nu sunt Napoleon, am facut pe rand toate etapele prezentate (insa se pot face in principiu si simultan, unele din ele cel putin), fapt pentru care, atunci cand carnea a fost gata, legumele si ciupercile se racisera un pic, drept urmare se mai pot pune 1-2-3 minute la microunde;
• toate etapele (ce tin de aragaz) se fac pe/la un foc mediu;
• este de preferat ca etapele sa se execute in ordinea prezentata;
• tot timpul (sau cat mai mult timp) cat legumele sau carnea sau puiul sunt “in facere”, se amesteca cu o paleta;
• tot ce am prezentat mai sus este valabil, dupa cum am mai spus, pentru doua portii.

Avantaje:

• aveti parte de o (portie de) mancare deosebita, aratoasa si, mai ales gustoasa, care nu e nici prea grea si nici foarte calorica, totul undeva la aproximativ 15 ron portia;
• your mate will love your cooking and will definitely want to fuck you after this meal;
• the line above is a joke, but hey, who knows?

Dezavantaje:

• toata treaba, de la inceput pana la final, se intinde undeva pe la doua ore, which is a bit long, si se consuma in 10 minute, which makes it sound like it’s a lot of work for too little satisfaction, dar merita cu varf si indesat, trust me;
• la sfarsit, dupa ce ati terminat de facut si carnea, tigaia ramane ca dupa razboi si necesita o spalare mai lunga si greoaie;
• cu ~30 de ron mananci la McD sau KFC destul de mult si bine sau bagi doua shaorme, dar sincer, nu se compara cu bullshit-urile alea si ar face tot postul asta sa isi piarda intreg sensul.

Cam asta a fost. Sper ca nu am facut prea multe greseli de scriere (deja am stat vreo 4 ore la acest post si cred ca e si cel mai lung al meu) si ca nu mi-a scapat nimic, sau nu prea multe. In orice caz, daca e vreo problema, astept intrebari (legate de nelamuriri and stuff). Inca o data enjoy si sa aveti pofta!

“La Mare” part two was much better than the first part, for various reasons (I’ll tell some of them here in the next few days). Now I’m back to capital city and I’ll be giving seaside feedback here in this and the following posts.

This picture was taken about 20 hours ago… I woke up early and caught this on camera.