“Ajutati-ne sa salvam viata lui Sorin Gologan, un copil de numai 14 ani, maturizat inainte de vreme. Acest copil sufera de NEUROBLASTOM TORACIC, o forma rara de cancer, foarte grava, care evolueaza foarte rapid si ii ataca pe zi ce trece corpul si mintea.”
Pe sistemul “orice efort conteaza, oricat de mic”. Mai multe detalii aici. Spread the love…
Nu, nu am ramas cu sechele, dar mai e ceva timp pana sa ma recuperez complet ca sa pot zice “alive and kicking”…
Until the age of 18 I’ve been a rather healthy kid… person. A few colds here and there, a few of the usual childhood diseases, but other than that, nothing serious… no broken bones, no big cuts, no chronic shit… and then the law of averages kicked in…
So… asta e un post din ala cu “am fost si am facut si am dres…”. Luni m-am internat in spital pentru a ma opera de o mica hernie. Cand e vorba de sanatate, cu cat mai repede, cu atat mai bine. A fost un pic pe nepusa masa pt ca nu stiam exact ca ma internez si nu aveam toate cele pregatite. Ba mai mult, sectia fiind in carantina, accesul acolo pentru vizitatori/rude/etc era cam anevoios… dar in Romanica se rezolva totul… one way or another… Asa ca am trecut eu la pijama si am inceput sa ma uit pe pereti… Am aflat ulterior ca a 2-a zi urma sa ma si operez, iar emotiile au mai crescut un pic. A urmat primul episod de viol – o asistenta mi-a ras, ma scuzati, flocii pubiani. Apoi a urmat un pranz aproape inexistent si a doua repriza de viol – clisma nr.1, pentru ca a 2-a zi dis de dimineata (5 AM) sa urmeze si clisma cu numarul 2 si astfel devenisem gol pe dinauntru. Si flamand si deshidratat. Mi-am zis ca dupa atata viol, o operatie nu mai inseamna mare lucru… Si pana la ora unu (adica 13), marti cand m-am operat, nu am mai putut dormi… Spre fericirea mea, operatia a fost mult mai usoara decat am crezut si deja eram mai usurat psihic odata ce s-a terminat… si a decurs bine. Apoi a urmat “the after party”… nici atunci nu am prea reusit sa dorm, iar pe seara mi-am revenit din amorteala (peeps… forget about drugs and shit, if u really wanna forget about yourself try anesthesia… but then again… maybe it’s not such a good idea) si pe la doua noaptea am facut primii pasi (era pacat sa ud patul la anii mei…). Apoi, usor usor, mi-am mai revenit. Am inceput sa mananc mai bine si mai mult (sort of… adica mai mult decat nimic), m-am mai uitat pe pereti, am mai dormit, am mai ascultat muzica, am citit doua carti (yes, I was THAT bored) si azi, vineri, am ajuns acasa. All in all, everything went well, singura mica … sechela… e faptul ca mai ametesc dupa un timp de stat in picioare, zilele trecute (pana azi chiar) fiind oricum mai rau (headaches and nausea), insa este rezultatul unei combinatii intre oboseala, organism slabit, mancat putin si (mai ales) nitro/dia-zepamele luate 3 seri la rand pentru somn… Now I’m at home in my cozy bed, with TV, computer, good food and parental warmth and love…
My mates… briefly… an old(ish) nice guy (65-70)… dar aventura lui va mai dura ceva… s-a internat odata cu mine, marti sau miercuri se opereaza (quite serious I’d say – polipi intestinali… sau stomacali) si apoi cine stie cat va mai sta; a guy at about 50, also with hernia but a bit more serious… he had a bit of feever and was coughing like crazy which doesn’t help with the surgery; a young guy (in his 30’s I think)… cu pancreatita… which is shitty bad afaik… dar care era mai preocupat de cum ii sta freza si sa fie barbierit…
But now it’s all over and I’m back… hope I’ll be (alive and) kicking soon…
Relief…
Sper ca niciodata:
- sa nu mai sufar vreo interventie chirurgicala… I hate hospitals…
- sa nu mai am sentimentul de “my life is in your hands”, although this was something minor…
- sa nu mai traiesc senzatia de a nu-mi mai simtii picioarele, indiferent ca e vorba de rahianestezie sau orice alt motiv, chiar daca stiu ca simturile imi revin dupa cateva ore. It’s utterly terrifying!
- sa nu mai stau intr-o camera cu un calculator disponibil si sa zic “m-am plictisit”. It doesn’t do justice to the PC and you don’t know what boring means until u have to spend a few days (at least) in a hospital…
- sa nu-mi mai bage cineva… orice in cur, indiferent de motiv. NEVER EVER!
PS: dupa toata aventura spitaliceasca, cantarul de acasa arata putin peste 78 de kg… slightly dressed…
This blog will be… sort of abandoned for a while (not for long but longer than usual) due to me not having a working monitor/display and also being out of town for a little surgery…
And generally due to fuck all…
I’ll be back when I’ll be back… until then, I’m digging my way to something better…
(In) weekend-ul trecut am fost plecat la tara cu niste treburi. Parca e alta lume acolo, fata de Bucuresti – liniste, aer curat, the lot. Dar si alta clima – am trecut cam brusc la o vreme cu aproape 10 grade mai rece decat in bucales. Apoi am stat in curent… si s-a vazut… Mi-a fost frig tot weekendu’ si dupa ce m-am intors in Bucuresti am fost muci luni-marti-miercuri. De fapt m-a durut in… nu… nu acolo, ci in gat. Asa ca i-am dat pe ceaiuri calde + Tusin Forte + aspirina + paracetamol + ce dracu mai am pe aici, chestiile light pentru raceala. Si pana la urma mi-a trecut gatul. Dar apoi au venit si mucii (ca tot ziceam de ei inainte), asa ca ieri si azi am tusit (putin) si am suflat si/sau tras nasul (destul). Pentru ca nu vroiam sa trec pe antibiotice (coz it’s not that bad and because I simply don’t wanna…) si pentru ca pliculetele de ceai se rareau vazand cu ochii, la fel si pilulele clasice, m-am dus la farmacie si mi-am luat un Coldrex. Ca poate poate… Si atunci am inteles! Am inteles de ce merg tare in curbe… Pentru ca acum am aderenta maxima!
…sper doar sa nu mai am nevoie de… aderenta maxima. Si asta cat mai repede.
Dormit 3 ore. Trezit la 7 dimineata. Plecat cu masina cu niste “trebi”… Inainte de asta insa am stat la comp vreo 10 minute. Si am vazut stirea la VisUrat pe blog… Vroiam sa scriu atunci dar nu stiam ce si eram in intarziere un pic… si nu mai are rost oricum…
…poti sa te amagesti pana la un punct doar… si pe altii dar mai ales pe tine… I know that… dar in final, pe langa lucrurile pe care le poti face totusi, depinzi cel mai mult de (ne)sansa. The “Ghost” is just a ghost now… Rest in peace…
Word of advice: be careful, this soft porn CGI is NSFW, obviously. Otherwise this is an… interesting, nice, funny yet hardcore campaign clip.
Yep, I know. Everybody knows by now. Tocma’ ce ziceam ieri de Farrah Fawcett si astazi s-a gasit si Megastaru’ sa dea coltu’, aparent din cauza medicamentelor – prea tari si prea multe. Which is kinda funny because he looked dead for quite some years now, besides having an indefinite gender or race. Insa… ce sa mai o dam pe dupa visin, omu’ a fost mare. Mare de tot. Cateva decenii de muzica apreciata de foarte multa lume, nu’s de ici de colo. Desi nu e printre favoritii mei in materie de muzica, trebuie sa recunosc ca are cateva piese care imi plac foarte mult. Le stie cam toata lumea, nu mai trebuie sa le enumar. Insa dupa ani si ani de “succesuri”, a urmat inevitabil si declinul. When you are at the top, the only way to go is down. Si, din ce a fost odata, MJ ajunsese in ultima vreme o epava. Cu procese si acuzatii de tot felul, mai mult sau mai putin adevarate, si cu o tona de datorii. “You were Diana Ross, now you just left it all behind!”. R.I.P. Who would have thought that in his final years he would be looking like he did in his best video/song?…
Nu am fost un fan al Farrah Fawcett (nu imi iese genitivul lu’ peste cu numele asta). Nu ca as avea ceva impotriva ei sau ceva. Ci pur si simplu… alte vremuri nene. Nu am vazut filme cu ea, sau poate accidental si prea putine si oricum nu imi mai amintesc. Trebuie sa recunosc insa ca a fost quite a big thing la vremea ei (it is said). Nu stiu cat a fost de “talentoasa” dar a fost sigur frumoasa. M-a impresionat insa felul in care a sfarsit. I’ve seen one too many similar situations lately. De trei ani s-a batut cu cancerul si, ca in mai toate cazurile de genul asta cand ajungi la doctor prea tarziu, inevitabil, a pierdut azi lupta. La doar cateva ore de la deces, blogul ei numara peste 600 de comments. So long and farewell, beauty queen… More on this news here.
LE: In curand, la OTV, Dan Diaconescu va organiza un concurs telefonic cu tema: “Pariu pe viata lui Patrick Swayze” – Cat timp mai are actorul? Sunati acum, precizati ziua fatidica si puteti castiga o drujba si o zi impreuna cu Nikita, Magda Ciumac si Sexy Braileanca intr-o camera intunecata.
Pentru cei care nu au vazut filmul inca, vi-l recomand, desi subiectul sau este unul groaznic, mai ales daca ati avut tangente cu sistemul de la noi. Si din cand in cand se mai intampla si in realitate, tot la noi, tara domnului Lazarescu si a altor domni Lazarescu, ca si el.
