…and, from time to time, they tend to remind us that we are mere mortals…

Cursa de Formula 1 de astazi de langa Budapesta a fost prima din acest an in care dominatia “celor doi”, Brawn GP respectiv Red Bull Racing, a fost intrerupta. Primele doua pozitii au fost ocupate de Hamilton, respectiv Raikkonen, aratand astfel ca Ferrari (mai putin) si mai ales McLaren au progresat mult fata de ultimile curse. Mark Webber a terminat al 3-lea, aratand ca este in forma buna si ca are ambitii mari si, totodata, urcand pe locul doi in clasamentul general, desi masina sa nu a fost azi la nivelul celor de pe primele doua locuri, iar colegul sau, Vettel, a abandonat. Echipierii Brawn GP, Button si Barrichello au terminat pe locurile 7 respectiv 10, fiind la a 3-a cursa in care nu mai au cel mai greu cuvand de spus si aratand un regres (sau poate stagnare) fata de competitori. All in all, se pare ca lucrurile s-au mai echilibrat in campionat, lucru care nu poate sa fie decat de bun augur. Si, totusi, nimic din toate acestea nu au reprezentat subiectul principal al acestui sfarsit de saptamana…

In calificarile de ieri, Felipe Massa a suferit un accident grav dupa ce o piesa (un arc) din suspensia spate a masinii lui Barrichello s-a desprins de la locul ei si a ajuns pe pista, lovindu-l ulterior pe Massa in casca. Mai mult inconstient decat altceva, Felipe a reusit sa franeze un pic dar s-a dus drept in cauciucurile de protectie, insa impactul acesta din urma nu a avut nici un rezultat negativ. Arcul cu pricina avea undeva un pic sub un kilogram, iar Massa avea peste 200 km/h in momentul impactului, facand astfel ca impactul sa aiba efectul ciocnirii cu un obiect de circa 60 de kg. Casca, desi s-a spart, si-a facut treaba cat a putut de bine insa Massa a ajuns la spital cu capul spart, pericol sa isi piarda ochiul stang si, cel mai important, leziuni cerebrale din cauza socului. Dupa operatie a fost mentinut intr-o coma indusa iar acum starea sa este stabila dar inca destul de grava se pare. Este posibil sa isi revina relativ repede, avand in vedere gravitatea accidentului, sau sa nu mai alerge anul acesta, la fel cum este posibil sa ramana o leguma probabil. Time will tell what will come out of this shitty shitty situation. Mai multe detalii aici sau aici (sau oriunde pe gugle).

Incidentul acesta vine la mai putin de o saptamana dupa un alt incident similar, insa cu rezultate mult mai grave. In data de 19 iulie (duminica trecuta), Henry Surtees si-a pierdut viata la doar 18 ani intr-o cursa de Formula 2 pe circuitul Brands Hatch, dupa ce o roata (pneu cu tot cu butuc si parti din bratele suspensiei) desprinsa de la o alta masina ce iesise in decor l-a lovit pe Surtees in cap (in casca). Socul a fost atat de puternic incat practic acesta a murit pe loc, incercarile ulterioare de a ii face ceva la spital fiind inutile. Henry Surtees a fost singurul baiat al lui John Surtees (cel putin din cea de-a doua casatorie, nu stiu de prima ce si cum). Pentru cei mai putin in tema, acesta din urma este singurul pilot care a fost campion mondial atat la Formula 1 cat si in motociclismul de viteza (MotoGP-ul de azi), lucru extraordinar si dupa parerea mea imposibil de egalat in prezent. Dupa ce a castigat cateva titluri pe doua roti in anii 50, acesta a trecut la masini si a castigat campionat de F1 cu Ferrari in 1964, avand totodata si alte rezultate deosebite in alte competitii (Can-Am, Le Mans, etc). Ca fapt divers, intre tatal John si fiul Henry erau 57 de ani, which makes it even more sad because, I assume that having a son at 57 after (I think) having two daughters means he wanted to have a boy really bad. E o trista ironie a sortii faptul ca John Surtees a scapat cu viata dupa ce a trecut prin multe momente dificile in cariera, intr-o vreme in care in sporturile cu motor se murea la greu, iar fiul sau moare in 2009 cand normele de siguranta sunt la ani lumina distanta fata de ce era acum 40-50 de ani si cand accidentele fatale au devenit o foarte mare raritate. I guess that in some situations there isn’t a worst thing than pure bad luck. Fostul pilot de F1 si actual prezentator al aceluiasi sport la BBC, Martin Brundle, al carui fiu alearga in aceeasi competitie in care a alergat si Henry Surtees, a adus un omagiu atat in timpul calificarilor de ieri din F1 cat si in presa scrisa. Mai multe despre acestea aici, aici sau aici.

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

LE: Starea lui Massa pare sa se imbunatateasca.

Valoare mare chiar. Maaare de tot. Steaua e o echipa de primavara europeana (in CL chiar), cu lot de sute de milioane, cu jucatori campioni mondiali, tare de tot, ce mai! Din Romania pana in Anglia si de la limba dulce si frumoasa ce-o vorbim pana la limba lui Shakespeare, Steaua e una din cele mai bune echipe din lume. Google stie!

In alta ordine de idei si revenind la lucruri serioase acum, Steaua s-a calificat, dupa ce a invins echipa Ujpest (si) in retur, cu scorul de 2 – 1 (4 – 1 la general), in turul urmator al preliminariilor UEL, unde v-a intalni-o pe MamaBuna din Scotia. Detalii si comentarii/pareri aici. Meciul aici.

In seara care tocmai a trecut, Steaua a intalnit formatia maghiara (din) Ujpest, pe care a invins-o reeelativ usor, cu 2-0, dupa un inceput si o prima repriza nu tocmai reusite, in care, pe deasupra, echipa a ramas si cu un om in minus pe teren. Mai multe despre meci gasiti aici (sau in minunatele ziare/site-uri gesepe, prostsport si altele). De asemenea, pentru cei pasionati/interesati sau simpli sustinatori, se gasesc o multime de articole si comentarii pertinente (tot acolo) pe site-ul suporterilor.

Yours truly va pune la dispozitie si in acest sezon toate cat mai multe meciuri pe tracker, pentru cei interesati sa adune, colectioneze sau pur si simplu sa (re)vizioneze meciurile Stelei.

…in Formula 1 that is. Astazi, in MP al Germaniei, la a 132-a cursa (entered), respectiv al 130-lea start, australianul Mark Webber a obtinut prima sa victorie din cariera in F1 dupa ce ieri obtinuse primul pole position. I guess it was long awaited and bound to happen sometime when the odds were in his favor, and this was that time – he is experienced, very fit, talented and, most important, this year has a winning car. Si, pe deasupra, cine stie, desi nu mai este tocmai un tinerel in acest sport, poate ii va calca si el pe urme lui Button care, dupa 9 sezoane in care s-a zbatut mult si cam degeaba, e pe cale sa castige titlul mondial, el la randul lui castigand prima cursa din F1 tot undeva dupa 100 de starturi, in MP al Ungariei, in 2006 (can’t remember exactly how many starts he had at that time).

Cursa a fost una cam in ton cu tot ce inseamna Formula 1 de multi ani incoace, cu mici exceptii – a bit boring. Un pic de oboseala coroborata cu vremea de afara si cu deja mult prea perenul comentariu naucitor al lui Miki au facut ca sa vad doar startul si primele cateva tururui, respectiv ultimele 5 si finalul cu ceremonia de premiere. Red Bull si Webber au dominat cursa in intregime, desi Mark a fost si penalizat in timpul cursei cu un drive-through, coechipierul lui, Vettel, a sosit al doilea, up there but not quite in the same movie with Webber, Felipe Massa a obtinut in extremis ultima pozitie a podiumului dupa o cursa muncita si dupa ce a plecat al optulea. Liderii campionatului, Button si Barichello au terminat pe 5 si pe 6, masinile Brown GP demonstrandu-si inca o data problemele cand pista este rece, cum a fost si azi, si mancand pneurile mai repede decat devoreaza un american niste burgeri, chiar si in cazul unei strategii cu 3 opriri – 4 sets of tires. Desi a fost pe grila de start “the first of the rest” (al 5-lea) si a avut un start foarte bun, campionul mondial en-titre Lewis Hamilton a suferit o pana in primul tur si a fost nevoit sa intre prematur la boxe, cursa lui fiind compromisa (in plus a mai avut ceva probleme in timpul ei) si terminand astfel cursa pe ultimul loc, insa McMerc arata ca si-au cam revenit dupa diversele dezvoltari ale masinii din ultima vreme. Ce va fi mai departe, ramane de vazut. Ca un mic pattern, as putea spune ca cel care va castiga urmatoarele curse va fi, in functie de vreme, fie un pilot Brown GP (daca va fi cald/soare/frumos), fie unul Red Bull (in cazul unei curse pe ploaie sau cu un cer innorat si o pista rece). Asta daca nu se va intampla ceva aproape exceptional si castigatorul va fi din randul celorlalte 8 echipe. Mai multe detalii (oficiale) despre cursa de astazi, aici.

PS: Astazi a rasunat din nou in Formula 1, dupa aproape 28 de ani, imnul Australiei. In acest sens si despre acea cursa si nu numai, gasiti AICI un documentar foarte reusit si deopotriva amuzant, in stilul lui Clive James.

Dupa ce mai jos am scris de Federer si reusita lui recenta de la Wimbledon, vreau sa mentionez un pic aici si de Serena Williams, si ea castigatoare acum cateva zile la Londra. Trebuie sa recunosc ca nu urmaresc atat de mult tenis, si cu atat mai putin cand joaca “fetele”. Insa S. Williams are stofa de mare campioana, ea fiind de altfel si cea mai titrata jucatoare care este inca in activitate, precum si jucatoarea cu cele mai mari incasari din tenis, all-time. Si, pe deasupra, desi are un corp ce ii face pe culturisti sa planga (wikipedia zice ca are 1.75 m si 68 de kg… eu nu stiu ce sa mai cred, grasime sigur nu prea are, ci doar o tona de muschi), trebuie sa recunosc ca imi plac mult titlurile ei. Si nu doar titlurile. Baby got back!

Mi-a mai fost dat sa vad inca un mare campion in actiune, in viata asta – Roger Federer a devenit ieri cel mai mare jucator de tenis din istorie, in urma castigarii turneului de Grand Slam de la Wimbledon, dupa ce l-a invins in finala pe Andy Roddick (petru a 3-a oara in turneul londonez) intr-un meci ce a durat mai bine de 4 ore si care s-a incheiat cu 16-14 in setul decisiv (daaamn!). Astfel, Federer a ajuns la un total de 15 turnee de mare slem castigate, depasindu-l pe Pete Sampras, prezent si el in tribuna la finala, alaturi de alte foste glorii ale tenisului precum Nastase, McEnroe, Borg si altii. Meciul a avut de toate – schimburi lungi de mingii, lovituri superbe pe linie si/sau in lung de linie, lovituri aproape imposibile, lovituri norocoase deopotriva, challenge-uri si nemultumiri din partea unuia sau a celuilalt, un public pe masura jucatorilor, dramatism, the lot. Si multi asi. Multi asi si servicii bune. Roddick a ramas in continuare un “tunar”, mingiile trimise de el fiind adevarate proiectile care sareau binisor de 200 de km/h. Un pic chiar prea enervant la faza asta as zice – game-urile castigate de el cred ca au fost (mult) mai scurte decat cele castigate de Federer. Insa si mai enervant (mult mai, chiar) decat ghiulelele lui Roddick au fost comentariile CTP-ului, acest fin connaisseur (vorba vine) in ale tenisului si in ale filmului in acelasi timp, care a trait cu patos extrem de fecioara ready tot pop her cherry intreg meciul, si care nu de putine ori m-a dus la exasperare cu reactiile si comentariile si comparatiile lui tampite, aproape la fel de tare ca Miki Alecsandrexu in duminicile cu F1. Pe langa juniorul lui care trebuie sa se nasca, Federer mai are o bucureie (yet another one) – a redevenit numarul 1 in clasamentul ATP, dupa ce Nadal nu s-a prezentat la acest turneu si, astfel, nu a putut sa acumuleze puncte.
Mai multe detalii si poze, inclusiv cu vedete din afara tenisului, aici.

S-a zis la un moment dat, printre altele, ca Schumacher era intr-o goana continua dupa recorduri. Maybe. Cert e ca a doborat multe si a ridicat stacheta foarte sus. Daca mai ramanea la Ferrari si in 2007 si 2008, la ce monopost a construit echipa in acei ani, e foarte probabil ca ar fi reusit sa treaca pragul celor 100 de victorii. Dar s-a oprit la 91. Cu una mai putin decat au reusit Prost si Senna impreuna.

Astazi a fost GP la motociclism viteza, in Olanda. Exceptia sezonului, marele premiu de la Assen se desfasoara sambata. Si tot astazi, la fel ca MS in F1, Rossi a mai doborat un record, in urma celei de-a 100-a victorii (la toate clasele/categoriile). Sau, mai bine zis, a ajuns la o cifra foarte rotunda. Daca va reusi sa egaleze/bata si recordul absolut al lui Giacomo Agostini (122 wins), ramane de vazut. Inca 22/23 de victorii… means quite a lot. But who knows what’s gonna be in the future. I’m sure he will try. Until then I’m just glad I lived to see this great man, rider, legend and god on wheels in action…

LE: youtube tributes of “The Doctor” here and here. At the end of the race, Rossi and some friends/guys from his fan club exposed a huge poster with a photo from every win of his so far. Neat one!

Pentru toti meseriasii care se dau pe doua roti (cu motor) prin Bucuresti si prin Romanica in general, si se cred mari si tari, dar, de fapt, nu de putine ori ajung “donatori de organe” pentru ca nu aveau experienta si s-au urcat pe o motocicleta cu motor de 1000cc, iar dupa cateva sute de metri au umplut-o de sange, situatia, si la propriu si la figurat, cu dedicatie, fara numar, watch and learn… si dupa ce stiti si voi 10% din ce stiu acesti adevarati rideri, atunci puteti sa va dati grozavi. Pe un circuit (which we don’t have) sau pe un drum privat, de preferinta.

Rossi a fost pur si simplu magistral. He is utterly brilliant. He’s got some big…BIG balls… si vreo rotita lipsa la cap. Manevrele de la 01:55 si (mai ales) cea de la 05:05 o demonstreaza, iar reactiile de la 05:17 si 07:24 a celor de la boxe ma duc cu gandul la indivizii din reclama la Heineken. Si, pana la urma, experienta a fost decisiva in disputa lui cu Lorenzo, pentru ca talent au atat el cat si Lorenzo cu carul. Rossi a implinit anul acesta 30 de ani. A intrat in randul veteranilor, daca pot spune asa. Lorenzo merge extraordinar la doar 22. So his time will come someday, that’s for sure. Insa, pana atunci, Rossi mai are un cuvant de spus. Unul mare si greu. This joyful man… I think he’s gonna look, sound, act and feel like a child even at 40… or 50. Pana atunci insa se profileaza un sezon foarte disputat. Iar clasamentul dupa 5 etape o demonstreaza – nici ca se putea mai strans de atat. De fapt… nu e o figura de stil, ci chiar nu se putea mai strans intre cei 3. Long live No. 46! All hail Il Dottore!

Se invarte(ste) roata in Formula 1. In poza de mai sus, Jenson Button il intrecea cu un tur pe campionul en-titre, Lewis Hamilton, in cursa de astazi de pe strazile monegasce. Anul trecut, in timp ce Lewis defila cu o relativa usurinta catre titlul de campion, Jenson era undeva in coada clasamentului si era etichetat drept expirat de catre gurile rele si chiar de o parte din presa britanica, aceeasi presa care atunci il slavea pe Hamilton, iar anul acesta se intampla cam invers, relativ la cei doi piloti englezi (deh, presa poate fii de kko oriunde). Gratie schimbarilor de regulament din acest an, cei de la echipa Brawn GP, nascuta din defuncta Honda, au dezvoltat o masina care este exact opusul celei de anul trecut, “ajutati” pe de o parte de faptul ca s-au concentrat inca din sezonul trecut pe masina din acest an, si pe de alta parte de o minte luminata in ale ingineriei, cum este cel al carui nume il poarta echipa. Astfel, ca urmare a acestor lucruri, Button domina acest sezon, avand 5 victorii in primele 6 curse, un debut de sezon ce aminteste de cel al lui Schumacher si Ferrari din 2004 sau de cel al lui Mansell si Williams din 1992, in toate cele 3 cazuri, desigur, masina si echipa avand un aport foarte mare la succesele celor trei. Desi au debutat catastrofal in acest sezon, s-a vazut ca Ferrari au schimbat foaia si s-au adaptat noilor reguli repede si din mers, si au reusit sa aiba o evolutie buna astazi, fiind clar cea mai buna masina dupa monopostul Brawn GP, insa acestia (the reds) sunt inca cu mult in urma lui Jenson & Co. Ramane de vazut, mai ales ca F1 revine pe circuite “normale”, cine va mai progresa si cine va regresa, si, per total, ce se va mai intampla, insa, cred totusi ca lui Button si echipei sale nu ii mai pot scapa titlul anul acesta. Chiar daca nu a trecut decat o treime din campionat si diferenta de puncte nu este insurmontabila, pur si simplu sunt mult prea buni in comparatie cu restul echipelor.

In incheiere, la finalul cursei, JB a facut cateva sute bune de metri pe jos, in alergare, de la locul unde a lasat masina pana la podiumul de premiere (lucru deloc de neglijat, avand in vedere ce efort presupune o cursa de F1), ca sa salute parca si partea de public pe care nu a avut cum sa nu o omita dupa terminarea cursei. Un mic bobarnac dat parca lui Mansell, compatriotul sau, care dupa duelul cu Senna din 1992, in care acesta din urma l-a tinut in spatele lui pana la finalul cursei, nedandu-i lui Mansell satisfactia realizarii celei de-a 6-a victorii din 6 curse pana atunci, in acel sezon, abia se mai tinea pe picioare.

Un banal campion impreuna cu mult mai celebrul sau prieten…

via Formula1.com, 10x to Josh for showing it to me.