…spre deosebire de Red Bull…

Asta a aflat si rusul Petrov, un fel de Icar modern, in cursa de duminica. Aflat pe finalul cursei si avand pneurile prea uzate, acesta a iesit larg pe un viraj si, la revenire pe circuit, nu a redus viteza si nu a mai tinut cont de faptul ca pe margine sunt zonele pentru drenarea apei de ploaie. Astfel acesta impreuna cu masina lui au prins aripi insa doar pentru circa o secunda… revenirea la realitate fiind insotita de ruperea directiei (asta pe langa altele care nu se vad) si probabil o durere serioasa de spate/coloana. At least the young gun is fairly good and still learning the ropes…

PS: Mika Hakkinen – Adelaide

Un mic rezumat al sezonului de F1 difuzat la gala FIA. Contine cateva momente mai putin cunoscute si, per total, este foarte bine montat/editat/realizat. Enjoy!

Playlist:

1. Pendulum – Witchcraft [2:18-3:45]
2. Andy Williams – Music To Watch Girls By [3:48-4:20]
3. Swedish House Mafia ft. Pharrell – One (Your Name) [4:20-5:04]
4. Cosworth V8 [5:04-5:06]
5. Westlife – Flying Without Wings [5:07-5:32]
6. Shinedown – Sound Of Madness [5:37-6:38]
7. Rossini – The Barber of Seville – Figaro’s Aria [6:40-6:45]
8. Motorhead – Ace Of Spades [6:47-7:50]
9. Jay C & Felix Baumgartner – Souk (Original Mix) [7:53-9:27]
10. ?-? [9:28-9:39]
11. Take That – Greatest Day [9:41-10:33]

…in ea

Campioni(i) din motorsport s-au intalnit zilele trecute in Dusseldorf la evenimentul finalului de an – Race of Champions. Dupa ce duo-ul german cu 8 campionate impreuna a defilat pe circuit inaintea cupei natiunilor, am putut remarca la un moment dat si perechea cu cele mai multe titluri posibile (combinat) in F1 – Schumacher si Prost cu 11 campionate impreuna (cel putin dintre cei in viata…) – precum si costumul (+ sponsorii, competitia, constructorul) cu care participa in timpul sezonului competitional in care fiecare ia parte – Schumacher cu Mercedes si Prost cu Dacia .

S-a facut dreptate, one might say… si eu printre aceia care ar zice asta. In sensul ca cel mai bun pilot (d)in cea mai buna masina a castigat. Uneori, rareori, NU se intampla asa si asta face lucrurile mai frumoase si interesante, insa de cele mai multe ori se intampla cum am zis mai inainte… and it’s the RIGHT thing to do. Desigur ca aceasta ultima cursa a avut cateva twists and turns si ca Vettel a avut si ceva noroc, sau… rivalii lui ghinion, but as they say – fortune favors the brave. Nu imi place de el doar pentru ca e foarte bun, sunt multe alte lucruri care imi plac, both on the human side and on the professional side. Sa incep cu cifrele, pentru ca statisticile nu mint. Deja a stabilit o serie de recorduri greu de batut: cel mai tanar pilot participant intr-o cursa de F1 (la 20 de ani fara 16 zile), “multumita” teribilului accident al lui Kubica, cel mai tanar pilot care a luat (vre)un punct intr-o cursa (on that very same day/event – US GP 2007), cel mai tanar pilot care a castigat un mare premiu (2008 Italian GP – la 21 de ani, 2 luni si 3 zile) si, de curand, cel mai tanar campion mondial, la 23 de ani, 4 luni si 11 zile, devansandu-l la acest capitol pe Hamilton (care il devansase pe Alonso care, la randul sau, il devansase pe Schumacher). All this is quite impressive, also considering he’s still got a looong way to go. And, mark my words peeps (desi e doar o parere pana la urma), daca Newey nu pateste vreun… accident serios, de orice fel, sau nu se sclerozeaza, pe Vettel o sa il vedem acolo sus (nu neaparat cel mai sus) pentru multa vreme de acum inainte. Desigur, si el trebuie sa ramana la fel de intreg ca Newey. And on the human side, desi poate mai putin importanta pentru rezultate (look at Kimi for example, or even Schumacher), he’s a really nice guy. Este “adevarat”, in sensul ca nu se ascunde dupa dude gogonate sau dupa PR shit, decat daca chiar e necesar, pana la urma fiind si el un angajat, funny, open, good in English which helps with the British media, which I do follow, somewhat modest, desi si-ar perminte sa fie cu nasul pe sus, still a child at heart but very mature when it matters, sociabil si deschis… Ca un mic exemplu, dupa podiumul de premiere, compus in ultima cursa in totalitate din campioni mondiali, ultimii 3 chiar – Hamilton, Button si “inculpatul” Vettel – in timp ce declaratiile lui Button si Hamilton au durat circa 1 minut respectiv 50 de secunde, a lui Vettel a durat… 4 minute si 20 de secunde. Desigur, el era omul zile si al anului pana la urma, but he is actually like that all the time. (Si tot) desigur, ca orice pilot, poate fi hot-headed, orgolios si e posibil sa nu isi recunoasca vina, mai ales daca a avut si un pic de dreptate, but those are racing drivers excuses and it’s in the nature of those “beasts”. Oricum, felicitari lui si echipei. He and they truly deserve it. And being a world champion is… more than a feeling

Ca un fapt divers si curios (nu am putut sa nu remarc), la ultima cursa – the decider – a fost prezent si patronul celor de la Red Bull, austriacul Dietrich Mateschitz. Acesta, desi e miliardar (din ceva ce produce, nu din terenuri care au o valoare foarte oscilanta, de multe ori prea mare doar din lacomie, tampenie, snobism si alte “calitati”) si investeste multi bani in sport, apare foaaarte rar in public, nu prea se baga in seama cu presa si, daca o face, nu ii face pe acestia hahalere si zdrente. De asemenea nu isi etaleaza bogatia, e modest si, desi echipa lui e campioana mondiala, nu l-am vazut sa sarbatoreasca urcandu-se pe vreo limuzina si strigand de acolo ca la anu’ o sa castige campionatul intergalactic si universal. Probabil ca nemtii astia ie niste fraieri amarati care nu stie, bueeeiii, ce e valoarea.

A fost odata un sezon de exceptie…

Fomula1 1986

… si dupa 24 de ani avem inca unul, pe masura… cel putin.

Fomula1 2010

Ce a inceput in desert se va termina tot in desert. Din Bahrain pana in Abu Dhabi, around the world… Cu doar o etapa inainte de final au mai ramas in carti pentru titlu 4 piloti. Realmente vorbind insa, doar 3, intrucat Hamilton ar avea nevoie de un miracol… si tare cred ca miracolul sau s-a petrecut in 2008 in Brazilia. Dar, ca sezonul asta sa fie cu adevarat nebun si poate chiar mai spectaculos decat cel mai “turbat” sezon din trecut – 1986, cei trei cu sanse reale la titlu ar putea fi protagonistii unui scenariu deloc imposibil: Vettel sa castige cursa din Emirate, Webber sa termine pe 2, iar Alonso sa termine pe 5, caz in care toti 3 ar termina sezonul cu 256 de puncte. Now that’s quite a… binary irony! O dubla Red Bull nu e deloc imposibila insa mi-e greu sa cred ca Alonso va lua doar locul 5… si totusi este posibil. Iar in acest caz in care toti 3 ar avea cate 256 de puncte, campion ar fi Vettel, deoarece ar avea, tineti-va bine, 3 locuri 4 fata de cele 2 ale lui Alonso. 5 victorii, 2 locuri 2 si 3 locuri 3 fiecare! Webber ar completa podiumul, cu 4 victorii. Math is such a beautiful bitch sometimes…

Insa Alonso ramane favoritul la coroana, cu cele 8 puncte pe care le are avans. Are nevoie de locul 2 pentru ca titlul sa fie al sau, no matter what. Si totusi ar fi pentru prima data in multi ani (maybe ever, I havent checked) cand masina campionului mondial este doar a 3-a in clasamentul constructorilor. Asta si (sau mai ales) pentru ca Felipe “Fernando is faster than you” Massa nu s-a regasit in acest sezon si a avut evolutii modeste. Personal, atat cat mai am favoriti in F1, as dori sa castige Vettel pe de o parte… mi se pare foarte talentat… pe de alta mi-ar placea sa il vad campion pe Webber pentru ca e ultima (si din pacate pentru el si prima) sansa reala cand mai poate realiza acest lucru. Pe Alonso nu pot sa zic ca il am la suflet, insa ii apreciez calitatile si consider ca, in acest moment, e cel mai complet – talent, experienta, viteza, know-how, race craft etc. – pilot. Si asta in compania unor nume ca Hamilton, Vettel sau, de ce nu, Schumacher. In plus, are si o masina buna. Sper doar ca, daca Alonso castiga campionatul, sa o faca la mai mult de 7 puncte avans fata de locul 2. Prietenii stiu de ce…

Si totusi, orice e posibil in ultima cursa. Poate chiar si un scenariu in care unul sau mai multi “catindati” la titlu abandoneaza. Fie din motive tehnice, fie in urma unui accident… cu altii sau, pentru deliciu maxim, intre ei. Ramane de vazut… Cursa din Abu Dhabi, de departe cel mai fastuos eveniment, circuit si mediu in care se desfasoara o cursa, singura care incepe pe lumina (naturala) si se termina sub lumina reflectoarelor/becurilor, devine astfel cea mai importanta din punct de vedere al mizei. Misterul din timpul zilei, de la start, va fi elucidat seara, pe intuneric, la finalul cursei (if not earlier). Pana atunci insa, campioana la constructori a fost decisa. Ca sa bag un cliseu, au castigat cei mai buni sau cei care au meritat cel mai mult acest lucru. Sooo… remember kids: daca vreti o masina tare care sa invinga cele mai prestigioase nume din industrie, cumparati-va o bautura energizanta.

PS: Eddie Jordan as a narrator is weird and… sort of funny…

Mayhem! Thankfully it was at low speed…

Cam cu vreo luna in urma, cand numai bine ce Loeb castiga al 7-lea titlu (consecutiv) in WRC chiar la el acasa – Raliul Frantei / Alsaciei – se la lansa si jocul oficial.

Despre WRC – the real deal – nu mai sunt prea multe de spus… e mai rau ca in Formula 1 acum ~10 ani, adica un singur om (+ al sau copilot) face legea. Doar ca, spre deosebire de Schumacher care are toate sansele sa se opreasca la 7 titluri, Loeb zice ca se va retrage la finalul lui 2011. Deci la anul… sa tot vina titlul cu nr. 8… asta daca nu revine asupra deciziei si mai sta si in 2012… 2013… etc. Si totusi… chiar daca dominatia lui Loeb cu Citroen e categorica – anul acesta nici macar nu a avut rival serios, Hirvonen, cel care pleca cu sanse sa il detroneze fiind undeva pe la locul 4-5 in clasamentul general – si chiar daca mai sunt doar 2 constructori si doar vreo 10 piloti care fac un sezon complet (si vreo 14 cu totul), ramane o competitie placuta, aparte si captivanta… if u like motor sports, that is. Cum seFIA este acum a lui Jean Todt, WRC-ul se va schimba semnificativ de la anul (si in anii ce urmeaza). Astfel WRC goes downsize – motoarele vor cobora de la 2L la 1.6L, tot turbo, si vor avea undeva pe la 280 CP, iar masinile vor avea mai multe in comun cu cele din clasa S2000, redenumita S-WRC din acest an, in urma separarii de masinile (clasa) N4 – production cars – astazi P-WRC. In urma acestor modificari majore de regulament, dar si din ratiuni de marketing (I suppose), vom avea multe noutati printre masini. Astfel Ford vor veni cu Fiesta WRC pe care constructorul o pregateste de ceva vreme si in dezvoltarea careia a influentat si ajutat si modelul S2000 din S-WRC de anul acesta (lucru ce explica pe de o parte scaderea destul de mare in performanta a Focus-ului… sau mai degraba stagnarea dezvoltarii lui), Citroen nu sta degeaba si inlocuieste C4 cu DS3 WRC and last but not least, revine in WRC o clasica a raliurilor – MINI – in varianta Countryman. Acesta din urma va fi dezvoltat de tatucii de la Prodrive si nu va face un sezon complet in 2011, ci doar din 2012 onwards. La capitolul piloti nu stiu prea multe… tot ce imi vine acum este trecerea lui Ogier la echipa mare Citroen (Total), asta dupa ce a realizat intr-un an cat nu a reusit Sordo in… multi. Se pare ca Sebastien Jr. va prelua stafeta de la Senior si, incet-incet, ii calca pe urme… dar mai e mult pana departe. Asadar, desi inca mai avem Wales Rally GB in acest sezon, 2011 se anunta cel putin iteresant si e binevenit cat mai repede.

Despre jocul WRC nu sunt prea multe de zis… de fapt asa am zis si in paragraful anterior… So, to make it brief, jocul are unele minusuri – grafica la nivel de 2007 (but it’s not that bad… si macar asa imi merge la maxim), sunet cam basit – dar si plusuri – simulare decenta si placuta cu control frumos (chiar daca ramane un arcade in mare masura), masini si (portiuni din) trasee oficiale din acest sezon si, overall, lots of good fun. All this for just 3-4 GB, small change in today’s HDD space requirements. Pentru clatirea ochilor am alergat o speciala din Raliul Cataluniei cu C4-le lu’ taica Loeb, intr-un single player/time trial, separat de career mode. Here it is, same stage, 3 different cameras. Watch and enjoy!

PS: speeds are in mph

Yeah !

“My love for you will still be strong, after the boys of summer have gone”… Bye bye Europe…

What to say in moments like these?… Ma uit de mic copil la motor sport si, daca ma gandesc bine, in anii ’00, astia din secolul 21 ma refer, au avut loc mai multe accidente urate si decese din cauza lor decat in anii ’90. Initial am crezut ca e doar o impresie, ca urmaresc eu mai mult motor sport in prezent decat atunci cand eram mai mic si ca asa ceva nu se poate, intrucat tot ce tine de siguranta a progresat si evoluat… but not really… statistica ma ajuta si imi confirma ca nu e asa, cel putin nu pe doua roti.

In concluzie, prea multe nu sunt de zis… Shoya Tomizawa a murit probabil in singurul mod in care mai poti sa o patesti in ziua de azi la moto – sa cazi pe pista, in mijlocul ei sau, mai precis, pe trasa optima, si sa fii lovit de cineva care te urmeaza foarte aproape, cu o viteza considerabila. Daca cel din spate avea macar 1-2 secunde de… “respiro” pentru a putea evita impactul sau daca venea (relativ) incet, asa ceva nu se mai intampla. Baietii astia, multi dintre ei doar niste copii ceva mai mari, cad de unii singuri la viteze foarte mari si nu patesc “nimic”. Isi sucesc o glezna, isi fractureaza sau rup un picior, o mana, niste dege sau o incheietura, o clavicula, un umar… isi zgarie niste piele si fac cateva vanatai serioase… dar cam atat. Desigur, nu e deloc putin lucru, but they live to see the next day. Tomizawa insa nu a avut nicio sansa… lovit fiind de cei doi urmaritori ai sai, la peste 200 km/h, a suferit leziuni craniene, toracice si abdominale care s-au dovedit fatale… Totul s-a petrecut in mai putin de o secunda si, desi a fost declarat mort la spital, dupa o ora si ceva de la accident, probabil a murit (aproape) instantaneu… Daca eram o… “gospodina” otevista sau un “gurnalist” de tabloide, as fi putut zice ca e vorba de un blestem japonez. Este al 3-lea rider nipon care moare in ultimii 7 ani (si care alearga sau a alergat intr-un campionat de mare anvergura), dupa Kato in 2003 la Suzuka si Abe in 2007, chiar daca acesta din urma a sfarsit pe un drum public (dar nu din vina lui). Si ca un… semn al ironiei si ciudateniei, Shoya avea pe combinezonul sau de cursa (si) numarul cu care a concurat Kato, numarul 74, in semn de omagiu pentru cel din urma. Este pacat de faptul ca era un pilot care promitea mult, cu o cariera lunga in fata, mai ales ca Japonia e cam saraca in rideri, buni sau de orice fel, de ceva vreme (macar stau bine la capitolul tehnica). Cu exceptia performantei lui Aoyama de anul trecut si a lui Kato in 2001, ambii la clasa medie (250cc), trebuie sa mergem 15-20-30 de ani in urma ca sa mai dam de un campion nipon, majoritatea la clasa cea mai mica si nici unul, in toata istoria, la clasa “regina”. Desigur, cel mai (mare) pacat este de pierderea vietii in sine… mai ales ca avea doar 19 ani… Shit happens…

Rest in peace, Tomisawa-san…

Maybe it’s not right to do this… maybe it’s sick or something… dar chiar si asa, cred ca se pot trage invataminte chiar si din tragedii… dar poate sunt eu prea paranoic…
Anyway, proceed with caution, the next video is not for the faint-hearted…