…mi-am dat seama ca nu e asa… ca disperarea si penibilul au atins cote maxime…
PS: nici sa rad la chestiile astea nu imi vine… bine ca ai timp de prostii cand rromanica e in cacat… dar las’ ca mai vedem peste o luna cine rade mai bine… tic-tac tic-tac tic-tac tic-tac…
PS2 and LE: replica nu a intarziat sa apara…
Vin alegerile parlamentare. Pardon, €-parlamentare. Si iar au inceput sa creasca afise pe stalpi sau pe panouri (unele special amenajate cu scopul asta). Sectorul meu, al 4-lea adica, era unul portocaliu, pana acum 1 an, cand au fost alegeri locale. Apoi a devenit din portocaliu… un sector gras. Fara culoare. Sau poate putin rosu. Ideea e ca, de cand cu campania pentru europarlamentare, el a inceput sa devina si un pic galben. Un pic mai mult decat de obicei. Sau decat a fost odata. Via Piedone -> Voiculescu -> Antene -> crinul si penele. Trebuie sa recunosc ca (,) crinul imi suradea si mie la un moment dat. Asa cum suradea si altor romani care, neavand ce sau pe cine sa aleaga cu adevarat, aleg “impotriva”. Impotriva a ceea ce este si a fost. Adica rosu si mai ales portocaliu. De fapt a fost si galbenu’ la putere o vreme. Vreo 2 ani prin guvern. Cu sustinere rosie. Dar acum e mai bine (n’asa? vorba lui Brucan), deoarece are alt lider. Unul mai carismatic. Mai de incredere (ca ce? … nu stiu…). Unul mai putin motociclist. Si cu mai putine neveste la activ. De fapt toti “ie” o mare familie. De fapt toti sunt o apa s-un pamant! Dar inainte de alegeri sunt toti breji, mari si tari. Si arunca cu cat mai mult cacat in “adversarii” politici. In “ailalti”, oricare ar fi ei. Pentru ca dupa aia, oricum, tot ajung sa isi dea mana. Ce chestie! Rosu + galben = portocaliu. Ca sa vezi, astia fac hora unirii si a fratiei inca de la simbolurile si culorile partidelor lor. Si cu toate astea, crinul al galbin parca ar inspira ceva incredere. Prinde la public. E ceva proaspat. “Vrem schimbarea!”. De parca vreo schimbare de pana acum a adus ceva bun. Iar crinul si-a anuntat oficial (din cate stiu) candidatura la alegerile prezidentiale din toamna. Din partea galbenilor. Asa cum si aia rrrosii si-au anuntat catindatul la prrrezidentiale. Iar cei portocalii se caca pe ei si o dau la intors. Ca e, ca nu e. Ca nu stie daca… ca poate ala micu’… ca… ca… ca caca. Si atunci, daca esti eroul pe care il asteapta o tara intreaga, cu posibilitati de a mai creste in procente pana la toamna, de ce te bagi pe felie si la ieuroparlamentare? Well, asta m-a convins, daca mai era vreun dubiu, sa stau acasa si la europarlamentare si la prezidentiale. Pentru ca tu vrei sa fii presedintele Romaniei. Si al romanilor. Atunci ai incredere in tine si pregateste-te pentru asta. Asa cum trebuie sau cum stii si poti mai bine. Nu candida si la europarlamentare, si la parlamentare, si la locale sau la consilii, si la prezidentiale. Ca nu merge. Inseamna ca esti disperat. Disperat dupa o… functie din asta. Dupa ceva, orice. Numai sa iasa o smecherie din toate cate sunt. Ce daca nu iau ciolanul cel mare, ma multumesc sa rod si oscioare. Sunt mai bune decat nimic. Hai sictir! La toti trei si la acolitii vostri.
Mai ca vreau sa iasa o duda presedinte. Desi nu are sanse reale. Nici macar imaginare, de fapt. Poate ar fi mai bine decat un prostanac, un tatal-lor marinel stramb si de graba bautoriu, sau o floare care iti ia tot oxigenul din camera. Poate duda ar fi mai buna. Sau… dracu’ mai stie.
LE: dupa ceva… supermegadocumentari, se pare ca crinul (ma scuzati) nu catindeaza la europarlamentare. Mea culpa. Dar imi mentin parerile si ideile. De vazut sigur l-am vazut pe afisele galbene. Probabil sa arate ca isi sustine oamenii. Sau ca sa vedem ca el e cea mai cea floare din partid. Pentru ca altfel nu am fi stiut. Merde et sacre bleu! N’est-ce pas, Monsieur Fleur-de-lis?
