Dupa ce, in urma cu 2 saptamani, la Valencia, Mark Webber a incercat sa ii calce pe urme lui Niki Lauda si sa isi infiinteze si el companie aeriana, suindu-se pe spatele masinii lui Kovalainen si decoland spectaculos, saptamana trecuta, la Barcelona, rider-ul Carmelo Morales a incercat ceva similar, de data asta pe doua roti, in cursa de Moto 2. In ultimul viraj al ultimului tur al cursei, acesta s-a apropiat foarte mult de Kenny Noyes, rider-ul din fata lui, si, venind cu viteza ceva mai mare si incercand o depasire la aspiratie pentru locul 7, i-a atins acestuia din urma roata (din) spate cu roata sa (din) fata. Cum pe doua roti aerodinamica nu are nici o treaba cu cea din Formula 1, Morales nu a decolat ci s-a rasturnat la o viteza de vreo 200 km/h, iar motocicleta l-a agatat in cadere si l-a tras dupa ea, lovindu-l ulterior in spate/cap inainte ca aceasta sa se opreasca in gardul de protectie de la marginea liniei drepte. Totul s-a petrecut foarte repede, a durat putin si se putea termina mult mai rau, insa Carmelo Morales a scapat fara urmari serioase. Accidentul l-a surprins, speriat si impresionat pana la umezirea pasaricii pe comentatorul britanic Toby Moody insa acesta, alaturi de Julian Ryder, oricum ramane un tatic in materie de comentariu tv (poate ia in plm si Miki niste lectii…). The… happening even impressed the hell out of The 13th Warrior – Mr. El Mariachi “Puss in Boots” Zorro…

Diseara la ora 23… clash of the titans…

PicView… again. Aceeasi Marie cu alta palarie… sort of…
The summer of 2007. Some nice pics for sharing… HERE.

Enough said…

Aseara… (m-ai dat afara…) FC Barcelona a invins spulberat echipa Real Zaragoza in atapa a 8-a din campionatul Spaniei cu (nici mai mult nici mai putin decat) 6 – 1… ca la tenis, mentinandu-se astfel pe primul loc in liga cu 22 de puncte (7 victorii si 1 egal) si distantandu-se la 3 puncte de Real Madrid. Class football… si cum alte cuvinte sunt de prisos, va las cu rezumatul partidei. Enjoy!

A fost un weekend plin de sport(uri)… dar nu am avut nici un chef ieri sa imi dau cu parerea. De fapt vroiam sa scriu multe, la vremea lor… dar nu am mai facut-o… o fac aici, acum, pe (foarte) scurt.

Vroiam sa scriu despre Armstrong care, dupa 3 ani de pauza, nu doar de Turul Frantei ci de ciclism in general, s-a intors in Le Tour si a terminat al 3-lea. E mult, e putin, depinde cum privesti lucrurile. Intr-adevar, Contador l-a batut rau, i-a dat cateva minute bune (nu mai stiu exact cate), insa eu cred ca a reusit ceva extraordinar. Nu mai conteaza ca a castigat 7 tururi la rand in trecut, ci faptul ca la aproape 38 de ani a obtinul locul 3 din circa 200 de oameni in cea mai dura competitie ciclistica spune multe despre el. In ochii mei a scazut destul de mult cand s-a aflat ca a folosit substante interzise. De fapt… cand le-a folosit el nu erau inca interzise, ceea ce poate parea ok. Sunt convins ca inainte de 2000 multi bagau in ei EPO… unii au facut-o si dupa, altii au murit din cauza ei. E oarecum ca la automobilism – mecanisme si inovatii care se folosesc o perioada si apoi devin interzise. Sau raman permise. Si intre timp le adopta toti. Dar cand e vorba de corpul uman, singurele lucruri care ar trebui sa conteze sunt talentul, inzestrarea naturala, ambitia, munca, profesionalismul. Si alimentatia, desigur, dar in cadrul unor limite totusi. Oricum, eu o sa il admir mereu pentru vointa de care a dat dovada cand s-a sculat din morti si a castigat turul over and over (…) and over again.

Vroiam sa scriu despre Rossi care parca e la a 2-a tinerete la 30 de ani, intr-un sport care se incepe la 15 ani la nivel profesionist in competitii de varf. Despre cum merge anul asta si cum se joaca cu adversarii, despre cum il domina pe colegul sau, totodata si cel mai mare rival in acest an, mai ales dpdv psihic. Si despre Jeremy Burgess, acest zeu al ingineriei, care face mai usoare si chiar posibile victoriile lui “Il Dottore”. Despre cat de complex e sportul asta (si automobilismul in general) pe care multi profani il vad foarte simplist – “ce ba, tre sa ai o doaga lipsa, motoru’ cel mai tare si sa ii dai cat te tine”, capitol (complexitatea) la care vreau doar sa mentionez un detaliu aparent marunt dar care dovedeste cat de… geeky poate fi totul cand abordezi problema ca un profesionist desavarsit: JB, inginerul lui Rossi, le spunea jurnalistilor britanici ca poate sa isi dea seama dintr-o poza cu Valentino din timpul cursei in ce tur se afla acesta, cu o marja mica de eroare. Cum asa? Pai pentru ca il cunoaste foarte bine. Si pentru ca Rossi isi schimba stilul de “calarit”, tinuta pe motocicleta in abordarea virajelor, gradul de inclinare etc. in fiecare tur, in functie de necesitati (depasiri and stuff) si de uzura pneurilor si de rezerva (de pneu) pe care o pastreaza Rossi pana la final, just in case. Now, if that isn’t something mind boggling… zau ca nu stiu ce e. It’s quite fucked up even, at least a bit. The so called normal people would say “get a life!”.

Vroiam sa scriu despre FC Barcelona care a reusit sa ia in ultimul sezon tot ce se putea castiga: Campionatul, Cupa si Cupa Regelui Spaniei, Liga Campionilor si SuperCupa Europei. Despre succesele lui Guardiola care, la nici 40 de ani, si-a bifat in CV niste reusite la care altii doar viseaza. Despre acest jucator de geniu, Messi, care ma face sa ma uit cu placere la un sport pe care la noi incep sa il inteleg din ce in ce mai putin.

Ca sa raman in domeniu, vroiam sa scriu despre eternul derby: Steaua – Dinamo, care a fost un bambilici, o turca, parere pe care mi-as fi mentinut-o si daca batea Steaua, si care ma face sa imi pese din ce in ce mai putin de fotbalul romanesc in general, pana cand o sa ajung totally numb. “Noroc” cu media romaneasCA CAre nu ma lasa sa respir aproape de atatia Becali, Borci, Ianci, Coposi, Porumboi, Arpazi, Bucsari si alte specimene cu scoala cat trenul dar care sunt plini de bani, pentru ca la noi se poate.

Last but not least, despre Formula 1, care e mai plina de neprevazut ca oricand. Despre cum Kimi, acest rege neincoronat al circuitului de la Spa, si-a respectat blazonul si a castigat si ieri, ca si in 2004, 2005 si 2007. Despre cum a plecat de pe locul 6 si dupa 4 viraje era pe 2, despre cum l-a luat pe Fisichella dupa retragerea Safety Car-ului si a ramas pe prima pozitie pana la final, despre cum acesta din urma a adus primele puncte (si nu putine) pentru echipa sa, Despre Vettel care si el a mers bine si a terminat pe 3 plecand de pe 8. Despre BMW care… probabil au baut Red Bull si au scos locurile 4 si 5. Despre Barrichello care inca nu s-a prins cum sa ia un start bun. Despre Hamilton si Button care s-au luat de mana in primul tur dupa ce au iesit din cursa si s-au intors la boxe, probabil discutand despre regina. Sau despre Nicole. Despre toate cele…

Vroiam sa scriu si nu am mai facut-o. Nu mai am rabdare si nici atata timp cat mi-ar trebui. Am facut-o totusi acum. Pe scurt insa, nu cum as fi vrut de fapt. Dar tot e mai bine decat nimic.

Pentru toti meseriasii care se dau pe doua roti (cu motor) prin Bucuresti si prin Romanica in general, si se cred mari si tari, dar, de fapt, nu de putine ori ajung “donatori de organe” pentru ca nu aveau experienta si s-au urcat pe o motocicleta cu motor de 1000cc, iar dupa cateva sute de metri au umplut-o de sange, situatia, si la propriu si la figurat, cu dedicatie, fara numar, watch and learn… si dupa ce stiti si voi 10% din ce stiu acesti adevarati rideri, atunci puteti sa va dati grozavi. Pe un circuit (which we don’t have) sau pe un drum privat, de preferinta.

Rossi a fost pur si simplu magistral. He is utterly brilliant. He’s got some big…BIG balls… si vreo rotita lipsa la cap. Manevrele de la 01:55 si (mai ales) cea de la 05:05 o demonstreaza, iar reactiile de la 05:17 si 07:24 a celor de la boxe ma duc cu gandul la indivizii din reclama la Heineken. Si, pana la urma, experienta a fost decisiva in disputa lui cu Lorenzo, pentru ca talent au atat el cat si Lorenzo cu carul. Rossi a implinit anul acesta 30 de ani. A intrat in randul veteranilor, daca pot spune asa. Lorenzo merge extraordinar la doar 22. So his time will come someday, that’s for sure. Insa, pana atunci, Rossi mai are un cuvant de spus. Unul mare si greu. This joyful man… I think he’s gonna look, sound, act and feel like a child even at 40… or 50. Pana atunci insa se profileaza un sezon foarte disputat. Iar clasamentul dupa 5 etape o demonstreaza – nici ca se putea mai strans de atat. De fapt… nu e o figura de stil, ci chiar nu se putea mai strans intre cei 3. Long live No. 46! All hail Il Dottore!