De ce oare, atunci cand Badea a zis de un blogger umflat, mintea mi-a zburat imediat la Arhi…

si cel mai… comentariu

Bun… bun de tot…

Ok, I give up. Am cedat, si, decat sa cedez nervos, decat sa pun mana pe un par si sa iau pe cineva la bataie, mai bine renunt intr-un tril de injuraturi. Am ajuns la supraplin si s-a actionat supapa de siguranta. Overflow. De azi ieri m-am dezabonat de la feed-ul rss al blogger-ilor mari, i-am scos din blogroll (acolo unde era cazul), desi prin articole mai sunt referinte catre ei (dar pe acelea si le merita sa zicem), am sters si icon-urile din bookmarks catre aceste bloguri si catre antena3 si realitatea si am lasat televizorul inchis in ceea ce priveste posturile romanesti (cel putin). Mi-am dat seama ca, in timp ce toti mananca cacat, unii mai mult, altii mai putin, facandu-si treaba (sa zicem), traindu-si viata si castigandu-si existenta in felul asta, eu imi pierd cu ei/ele cateva ore pe zi chiar… iar la final sunt un pachet de nervi. De ce dracu’ sa mai pun suflet pentru toate cacaturile astea? Lasa ca… in tipica mentalitate romaneasca, un client in minus nu se simte, desi tot (unii dintre) ei te luau la pula pentru ca “si votul tau conteaza” si “esti prost daca nu te duci la vot”. Pe cine intereseaza un blogger de… diverse si care e pe locul 3000 toamna, asa ca mine? Pe nimeni. Foarte bine. Asa ca, de azi, se vor lipsi de aportul meu la traficul respectiv rating-ul lor. Stati linistiti (la locurili voastri)! Nu e vina voastra, voi sunteti voi, your true selves, sunteti asa cum sunteti (sau cum ati fost platiti sa fiti). Vina este a mea pentru ca v-am bagat in seama atata timp. Well, not anymore. Cat o sa tina? Nu stiu, sper cat mai mult. I’ll do my best.

Daca e ceva care ma enerveaza mai mult decat un “sore loser”, acela este un arrogant, unbearable, gloating, loud mouthed, braggart, ‘in your face’ winner. OK, you (or your idea) won. Get over it, you don’t have to rub it in. Haven’t you had enough ?! But nooo. De parca nu mi-ar fi ajuns toata mizeria (care m-a deranjat tare de tot la stomac) din blogosfera dinainte de alegeri, ei bine ea a continuat si dupa alegeri. Dupa ce majoritatea blogger-ilor l-au sustinut pe… acest personaj grotesc, ales din nou presedinte, dupa ce s-au tavalit de ras la rasturnarea de situatie de peste noapte (oh, they must have had a field day), am crezut ca lucrurile or sa revina la… normal. Dar nu au incetat. Bloggeri de calibru, formati pe IT, online, (new) media, internet and tech related stuff au bagat mana in sac si au dat-o pe politica. Astia sa fie “formatorii de opinie” de la noi? What the heck, ce mai conteaza… Ba nu, nu au luat bani, ei sunt integri. Sau nu ar recunoastea asta niciodata. Bani iau doar aia care injura, nu care ling in cur. Caz in care lucrurile stau si mai trist de atat – au facut-o din convingere sau din prostie. Nu stiu ce a pus capac, cred ca un ansamblu de articole si tot ce am adunat in ultima saptamana or so. Linkuri nu mai dau, nici nu mai intru sa fac poze/capturi pentru exemplificare, dar imi amintesc de o faza (de mai multe chiar). Te cheama Zoso si vezi ca PNLii (zic ca) ar intra la guvernare totusi, insa doar daca ar primi postul de premier. OK (sau nu). Asa ca pentru asta il faci curva pe Antonescu. Apoi vine Piticu si se leaga de… un nene din PNL care zice ca PD-L ar trebui sa faca guvern minoritar si sa se ocupe singur de… well, guvernare. Asa ca il faci hot si toate cele pentru ca nu vrea sa se implice si, drept urmare, e in politica doar ca sa fure (pentru ca aia care s-au implicat la guvernare nu au furat ci doar au facut treaba… logic, nu?). Si eu stau si ma uit la cele doua articole si ma intreb: “Well which one is it? Make up your fucking mind, will ya?”. Se intelege de aici ca sunt fan penele? Mi se rupe. Sigur ca da… imi plac mie politicienii cum le place lor munca cinstita. Apoi am vazut tot la “numberone” un articol care se lua de Ciutacu si antenisti in general. Nu sunt aici ca sa il apar pe nenea ala si nici bransa lui (si nu ma refer la cea de jurnalist), nu ma intereseaza asta, nu ma intereseaza nici ca nu mai are bani de benzina la BMW-ul lui pentru ca au scazut vanzarile la JN si nici nu imi arde sa fac misto de asta, nu mi-e mila de cei care au BMW (presupun ca nu e din ala de 20 de ani, la 1000 de euro) pentru ca oricum o duc mult mai bine decat mine, fukem. Insa vroiam doar sa il informez pe domnul blogger “numberone” ca “lingaul” nu putea sa detina functia de inginer la nu-stiu-ce Sinaia. Inginer este o ocupatie, o meserie, o profesie, bai pula! Functie inseamna director, sef, cacat cu mac, chestii din astea. Oi fi tu jurnalist de 2 bani, dar ma asteptam ca macar atata lucru sa stii. Iar niciodata in viata vietilor tale, never ever, un jurnalist facut la Hyperion nu se va compara cu un inginer facut la Poli.

Ca sa pastrez echidistanta si pentru ca m-au enervat si ei destul de mult cu tot felul de cacaturi, nu o sa fac discriminari si o sa ma dezic si de “tabara adversa”, precum mai sus-numitul Ciutacu, sau de Badea, pe care ii apreciam destul de mult (mai ales pe cel din urma) si ii urmaream des si cu placere. Well si ei se vor lipsi de atentia mea. Ciutacu conta mai putin pentru mine, dar pe Mirciulica il aveam la suflet chiar. Insa m-a obosit… si am obosit sa ma mai enervez la ideile pe care le ridica, desi pentru mine acele idei vor ramane in continuare in mare parte corecte. Si nu mai pot sa ascult o placa stricata care spune intr-una “ce rau e cu Baselu si ai lui” dar care nu ia nici o atitudine, DESI ar avea puterea sa o faca (pana la un punct). Are dreptate (parerea mea) in cele mai multe cazuri. Si ce? Schimba cu ceva REZULTATUL? Nu, cu nimic. Tot cacatul ala se petrece. Asa ca mai bine imi iau un papagal care sa imi zica acelasi lucru intr-una, ca tot aia e. E deja aproape la fel de obositoare faza precum aia cu “mogulii” a lui pulea intaiul. Ma enerveaza ca idealizeaza idea de politician (si alte idei) cand, la anii lui, ar trebui sa isi dea seama ca asa ceva nu exista in lumea asta de cacat in care traim, si ca oamenii sunt nemultumiti de politicienii lor si in tari precum… Elvetia, Japonia, Olanda sau tarile scandinave. Desigur, nu se compara nivelul cu cel din Romanica, dar nu asta e ideea. Si ma mai enerveaza si faptul ca recurge la a critica si ironiza persoane dupa numele lor sau dupa aspectul lor fizic, lucru tampit si juvenil, cand, de fapt, argumentele legate de capacitatile lor intelectuale (sau lipsa lor mai degraba) si de alte tare mentale si morale, in ceea ce ii priveste pe cei pe care ii “ataca”, sunt departe de a se fi incheiat. Sincer, m-am saturat de atata latrat cand nimeni nu se sinchiseste sa se miste pana afara pentru a vedea ce dracu’ are cainele. E inutil… Cu o singura exceptie (un articol care va urma peste cateva zile), numele lui nu va mai aparea pe aici, la fel cum nu vor mai aparea nici cele ale blogger-ilor din paragraful anterior. I need a break. It’s over.

E over si pentru stirile autohtone si mai ales cele doua posturi de (exclusiv) stiri de la noi. Decat sa ajung la nebuni, mai bine “ignorance is bliss”. M-am saturat de voi si de subiecte precum fotbal, politica, bani, biserica si alte cacaturi si prostii pe care le ridicati la rang de valoare si virtute, de parca altceva nu ar mai fi pe lumea asta. “Are you a businessman? Or are you a news man?”. Faceti afaceri si, drept urmare, emisiuni pentru rating? Foarte bine, multe “succesuri” in continuare. Pe mine sa ma scuzati, credeam ca sunteti jurnalisti…

De politica, politicul si politicienii de la noi nu ma pot debarasa. O sa critic, injur sau doar dau cu parerea in continuare, intrucat deciziile lor imi afecteaza viata, chiar si daca m-as bag cu capul in nisip.

In aceasi oala cu zoși, pitici, dar si ciutaci sau mirci, au cazut drept… “victime” colaterale, blogeri pecum Arhi, Visurat & consoarta (ca sa nu fac vreo discriminare in grupul lor de prieteni), dar si Cabral sau altii cu care nu prea aveam tangente (um… ideologic vorbind) si care ma lasau rece. Raman doar cu povestile (reale sau nu), de multe ori simpatice, ale lui Dono sau de pe Daily Cotcodac, cu stad-up-ul meu, cu Top Gear-ul, cu prietenii din blogroll si cu alte cateva bloguri in feed reader. De restul ma lipsesc de azi, si o zic pentru a… multa dar ultima oara.

Mai duceti-va ma toti in pula mea…

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Am lansat la apa marelederby.ro, blogul tovarasului Vladone, un fel de v2.0 (deoarece el a exitat si inainte) si, dupa cum se vede, e facut… dupa chipul si asemanarea mea – my theme, modificata un pic (la cererea “beneficiarului”) prin partile esentiale (culori, logo-uri, stuff) – in rest arata cam ca al meu (ca doar i-a placut omului si l-a vrut si pe al lui la fel…ish) si e gazduit separat de wordpress.com, spre deosebire de varianta anterioara, deci va fi mai customizabil. Continutul este al domnului mai sus mentionat, all sorts of football related stuff and… other things. Cam atat… in rest… stick around… for whoever wants to.

“It was hardly a bill of cosmic import, but Assembly member Tom Ammiano’s AB 1176 would have helped the Port of San Francisco with some financing issues. It’s the kind of bill that legislators offer on behalf of their cities all the time and generally, they are non-controversial. This one was the same – no substantive opposition, it passed both houses easily – and normally, the governor would sign it with little fanfare. But no, Arnold Schwarzenegger vetoed the bill and sent Ammiano and the legislators a remarkable veto letter. The letter says nothing about the substance of the bill; in fact, the language is really convoluted and it’s hard to figure out what the gov is really saying. But wait, there’s a real message, an actual missive from the Gov to Tom, embedded in this text. And it’s not hard to find, in fact, it’s hard to believe it could have been a coincidence.”

via.

El este roman dar locuieste in Canada de 18 ani si mai vine prin Romanica de sarbatori sa ne umple de colinde… Il gasiti aici.
“Spicuiesc” aici cateva dintre… facts about him:

Cand primeste un apel, telefonul lui Hrusca suna lin

PS: As fi bagat aici una bucata “Ruga pentru parinti”, but it tears me up and this post is meant to be funny…

Nu ca nu as (am) fi stiut asta deja… .

via Tonomatu’.

In mod sigur, toti cei care dati cu ochiul pe-aici din cand in cand va intrebati de ce mama dracului n-am scris mai nimic despre filmarile Top Gear in Romania saptamana trecuta. De ce am lasat tot internetul sa vuiasca de poze si presupuneri, de ce n-am facut update-uri la fiecare ora pe twitter despre ce se intampla cand coborasera zeii pe pamant si de ce n-am facut o adunare de cititori/fani undeva pe traseu. De ce, de ce, de ce?

Pai, motivul este simplu. Desi functionam (inca) intre granite diferite, desi ne despart cateva mii de kilometri si desi unii dintre noi sunt mai faimosi ca altii, Top Gear functioneaza worldwide ca o entitate. Adica, in momentul in care centrul spune ca e embargou pe filmari, declaratii, fotografii, interviuri sau update-uri facute pe genunchi, atunci e embargou si gata.

Fara a face greseala de a ne identifica cu brandul pana la nebunie si intelegand ca recunoasterea succesului imens al emisiunii din UK este singura modalitate in care Top Gear poate avea succes si in alte teritorii, cred ca toti fanii emisiunii sunt constienti ca filmarile nu ies cum trebuie decat in momentul in care sunt facute in liniste. Da, toti cei 20 de oameni din UK care s-au dislocat in Romania sunt profesionisti pana in maduva oaselor. Da, toti stiu exact ce trebuie sa faca in fiecare secunda din ziua lumina cat se filmeaza. Da, cu totii sunt relaxati intr-o maniera complet ne-romaneasca si da, toti cei trei sunt obisnuiti cu paparazzi in fiecare zi. Dar de la a fi obisnuit cu prezenta vanatorilor de stiri si de la a sti cum sa te porti cu fiecare in parte pana la a filma confortabil cu ei prin preajma e o distanta atat de lunga incat nici macar un Polo diesel n-ar putea s-o parcurga cu un plin de combustibil.

Dupa cum spuneam si la inceputul “vizitei de lucru”, emisiunea cu Romania se va difuza pe BBC probabil pe la sfarsitul lunii noiembrie. Si, chiar daca unii dintre voi inca ma injurati ca nu dau mai multe detalii despre cum a fost, ce-au zis, ce-au mancat la pranz si daca le-au placut sau nu romancele, tot ce pot sa spun este ca noi aici muncim in continuare la making-of-ul povestii, pe care insa nu-l putem publica decat in luna in care se difuzeaza emisiunea.

Oricum, la final nu conteaza decat un singur lucru. Oamenii au venit. Deci existam.

via Blogtronic.

And some even more details and videos here.

About 720p, probably. Ca tot suntem la acest capitol, avand in vedere filmarile din romanica, blogul celor de la Top Gear (.com) ne anunta ca sezonul 14, adicatelea urmatorul, cel din toamna(/iarna), va fi in high definition. Ceea ce e de bine. Foarte bine chiar. Imi amintesc ca singurul episod in HD a fost cel cu expeditia de la Polul Nord (foto), si a fost foarte tare! In parte si datorita… subiectului episodului, dar si pentru ca aveai mult mai multe detalii. So I’m very much looking forward to it!

LE: Prima zi de filmari pe Transfagarasan, as seen on Antena 1′s Obositor…

La palat se trage apa. O mică furtună se stîrneşte în instalaţie şi, împinsă de umărul lichid, ştirea se rostogoleşte cu zgomot prin reţea, începându-şi călătoria prin subteranele oraşului.

Mici învolburări se produc în locurile în care ţevile, petrecându-se una peste cealaltă, formează segmente în formă de “U”, acolo informaţia se opreşte, uşor nehotărâtă, dar jocul ferm al presiunilor o sileşte să-şi continue înaintarea. Instalaţia e o minune tehnologică, cu pompe, manometre şi tubulatură de ultimă generaţie, s-au investit mulţi bani pentru igienă în oraşul nostru, numai produsul e ieftin, atât de ieftin, încât generarea, transportul şi livrarea lui constituie mereu o poveste de succes. Sunt practic zero cheltuieli de producţie, contabilii pot depune mărturie că niciodată bilanţurile n-au fost atât de bune, că intrările nu s-au dovedit nicicând atât de viguroase în faţa ieşirilor, deşi, într-un anume sens, ieşirile ne interesează mai cu seamă.

Medici pricepuţi, dotaţi cu aparatură de înaltă precizie, întreţin starea productivă a sultanului, atenţi la fiecare semn ce anunţă geneza: o grimasă, un ghiorăit de maţe, un sunet creator. Până şi Şeherezada şi-a adaptat poveştile, din ce în ce mai multe au darul de a stimula şi împlini digestia. Nutriţioniştii se asigură că, indiferent ce ar mânca Marele Generator Uman, icre negre trase pe pâine sau cocoloaşe de brânză, el va livra subiectul la oră fixă, iar dacă nu, programul obişnuit se poate schimba oricând. E nevoie de sacrificiu în acestă meserie, toţi ştim că o constipaţie fulgerătoare ar arunca în şomaj jumătate dintre tehnicieni, deci suntem strâns legaţi de toanele şi pulsiunile stomacului omnipotent. Din când în când, unul dintre noi, nemaisuportând aerul închis, iese la suprafaţă şi-şi varsă nervii pe cei din jur, strigând că el ar fi vrut să se facă pictor sau astronom, dar că nevoile oraşului l-au împins spre un astfel de destin bine plătit, un altul organizează rezistenţa armată verificând presiunea la manometru, însă în general ne petrecem timpul aşteptând următorul clipocit hazliu sau fâsâit sulfuros de pe conductă.

Fabrica de îngrăşământ natural a devenit principalul angajator din zonă, această inimă pulsând în intestinele oraşului s-a dezvoltat uluitor, cocoţând palatul la o înălţime considerabilă, ceea ce e bine pentru eficienţa transportului, deja materia brută circulă cu viteza apei prin tunelul unei hidrocentrale. Ştirea zăboveşte doar în laboratorul de cercetare, unde mostrele sunt depuse pe lamelă, analiştii examinează cu un aer solemn textura, nuanţa, consistenţa, mesajele ascunse şi implicaţiile posibile, apoi fluxul informaţional trece în atelierul de modelaj, unde primeşte forme atrăgătoare, astfel apar pe tarabe gnomi puturoşi, pitici cu moţ şi căcăreze în formă de balerină pentru amatorii de suveniruri.

Masa de resturi dă viaţă unui întreg oraş, reţeaua de canalizare a devenit un complex sistem de perfuzii citadin, asigură acum şi necesarul de gaze, încălzirea populaţiei, împlinirea nevoii de nou. A înlocuit şi sistemul de irigaţii, vegetaţia prezintă un miros înţepător de talk-show, … dar trebuie să ne întrerupem timp de o oră, sunt semne că sultanul simte iar nevoia de exprimare, deci toată lumea la posturi!, să ne pregătim pentru o nouă ştire.

Eu am spus-o pe sleau. Adrian Georgescu o spune mai frumos intr-un articol de exceptie, peste media a ce scrie de obicei (medie care e foarte sus intrucat scrie foarte bine). Si reuseste toate astea fara a ii pronunta, scrie sau mentiona numele nici macar o data, desi toata lumea stie despre cine e vorba…

PS: Spuneti-mi cum vreti, dar am avut o banuiala despre ce e vorba doar cand am vazut titlul… insa articolul a fost mai bun decat ma asteptam.