A thousand words… all mute. Pretty nice black and white flick. Enjoy!

Cu aproape o saptamana in urma am terminat de vazut serialul “Californication”. As putea sa rezum acest film cat mai pe scurt astfel: tate tate cur cur tate tate cur cur tate cur tate cur tate tate cur cur. Si, desigur, mult sex, dar asta se cam intelege din primele doua detalii. Si droguri, care nu se inteleg neaparat din ele. A nu se intelege ca serialul este un hardcore pr0n, not even close, ci mai degraba funny si… “de viata”. Iar pe langa invatamintele, amuzamentul si “the easiness” of it, filmul mai este, desigur (se putea altfel), invaluit si in “the mysterious equations of love” and romance.

Pana in prezent au aparut doua sezoane (you can take them from here or some other place of your liking) a cate 12 episoade, fiecare episod avand intre 25 si 30 de minute. It’s quite a nice and funny way of time killing and quite an easy watch – I finished all 24 episodes in 4 or 5 days. In film joaca David Duhovnic (the main male character) – scriitor, care face un rol bun si care il prinde bine, Natascha McElhone (the main female character) – arhitect(a), care e superba in acest film (e foarte misto si in altele dar aici e prima data cand nu ma enerveaza ea si rolul ei mai degraba), Madeline Zima care e frickin hot, desi are un rol de copil extrarasfatat si e de multe ori o scorpie, Madeleine Martin (mai putin cunoscuta) care interpreteaza rolul fiicei celor doi protagonisti, and her character is quite a special one, si (destui) altii, (mai mult sau) mai putin cunoscuti.

So, enough with the spoilers. Go and get it and watch it. Recomand!

Meh… those kids and their alt rock bands… Enjoy!

Un film deosebit, unul dintre cele mai bune ever. O scena criminala, din toate punctele de vedere. Un dialog memorabil… Si acum am gasit un filmulet (quite old, I know) in care si partea video are o realizare deosebita. Enjoy!

PS: Faza din film este (si) aici.

Sau mai bine zis SelfKill Bill… David Carradine si-a pus streangul de gat, cum se zice pe la noi, desi agentul sau zice ca ar fi murit din cauze naturale. Eu zic ca oricum nu mai conteaza… R.I.P.

si da un super film, chiar daca e tarziu in noapte. Pacat de traducere, e de toata jena (in romanica e un sindrom deja asta cu “vedetele”), dar… treaca-mearga. Oricum, ca sa aiba mai mult sens, trebuie urmarita toata “seria”. Si, daca se poate, fara titrare. Are prea multe jocuri de cuvinte si injuraturi care in romana nu au sare si piper. Like the one with the C.L.I.T commander and the L.A.B.I.A movements

Because, in the end, we are all gonna DIE! But no, it’s not that simple…

After an artful evening spiced up by the good hot-spicy-sour taste of the five elements, I got home in my little red ridding hood, which I missed quite a bit. But no matter how good the food was, it all left a bitter taste… And because I am… young and restless, mai ceva ca filmul, si pentru ca nu am putut sa dorm, am zis sa ma uit la ultimele episoade din Prison Break. There are gonna be (some) spoilers in this next part. Doar ideea ca sunt ultimele (au difuzat doua, ze last ones, in aceeasi zi) m-a facut sa ma simt nasol. Episoadele a avut o desfasurare rapida, un pic fortata parca, deoarece trebuiau sa se intample multe in doar doua episoade. Sau mai bine zis in ultimul, intrucat penultimul a avut un… ritm normal, as zice. Si, desi a parut sa aiba o desfasurare aproape telenovelistica, cu aia buni care scapa si sunt bine, aia rai ajung la zdup sau la 3 metri sub pamant, cu hi hi hi si ha ha ha si, bineinteles, pe baza de iubire intre personajele principale/cheie ale serialului, totusi nu a lasat impresia unui film de slaba calitate. Pentru ca nu a fost. As a matter of fact, de la primul episod pana la ultimul, cu niste puncte mai slabe poate in vremurile grevei scenaristilor, serialul a fost foarte (de mai multe ori “foarte”) reusit. And it ended up a bit unexpectedly. Ceea ce il face si mai bun. But also sad. Very very sad… and it saddened me as well.

Last night I put an end to an important chapter of my life.

That’s how it felt… this may sound weird, dar nu m-am mai simtit asa de cand am jucat “Mafia” si “GTA”. Stiu ca nu sunt filme dar ideea e tot pe acolo. Se aplica si cartilor si oricaror… lumi virtuale, creeate pentru amuzamentul, invatarea, etc., a noastra. E vorba de senzatia de implicare, de… imersiunea in aceste “evenimente” virtuale. De faptul ca te-au “prins” atat de mult incat, odata cu terminarea lor, parca iau cu ele si o parte din tine, mai mica sau mai mare. Prison Break was like that. Si, cu atat mai mult, finalul pe care l-a avut.

Si o sa mai apara probabil filme/seriale bune si la un moment dat ciclul se va repeta. History usually has a bad habit of repeating itself…

But I’ve seen this film before… and it didn’t end well. It never does.

A nice song this week (dar cand a fost sau nu fie “nice” ? ). Originalul este al Ninei Simone se pare, dar varianta asta e mai buna, parerea mea, hîc… Recomand cu caldura si acest film, mai ales ca in el am auzit aceasta melodie. E din ala “de viata”, cum imi plac mie. Dramatic, romantic… frantuzesc, which in this case is not a bad thing at all. Enjoy!

Cele mai penale filme de seara sunt difuzate de ProTV. Foarte rar cand se intampla sa fie ceva bun. De obicei sunt filme “cu bataie”, interpretate de diversi “actori ilustrii”, precum Don ‘The Dragon’ Wilson, Michael Dudikoff, Van Damme, Dolph Lundgren, Lorenzo Lamas etc etc etc…precum si cei doi din titlu. Daca dai un search pe IMDb, foarte rar vreun film dintre acestea sare de nota 4-5… Dar ce conteaza, atata timp cat violenta face audienta.
Si ca tot veni vorba, cu ceva timp in urma, postul mai sus mentional a difuzat un film, nu mai stiu cum ii zicea si nici nu conteaza, cert e ca dupa ce am vazut cateva scene din el, l-am recunoscut pe Steven Seagal, am cautat filmul pe imdb si am aflat ca era primul lui film, unul facut in 1988. Poza de mai sus e deja celebra. Ea este insa si foarte adevarata. In cea mai mare parte si cu putine exagerari. Asa si in filmul asta, acelasi justitiar, acelasi talent, sau mai bine zis lipsa lui, aceeasi interpretare sterila, scenariu si regie de 2 bani, insa multe explozii, impuscaturi, pumni si picioare. Singura diferenta e ca arata mai tanar si era mai slab. Intr-adevar, era o vreme cand imi placeau astfel de filme. I was 10 back then. Acum am trecut la filme (mai) serioase . Recomand asta cand aveti timp/chef.
PS: Pe cand un stevenseagalfacts dot com? . Pana atunci, am gasit cateva aici.