- Alo, Mihaela, dragostea mea, uite(-te), te sun cu o mica intarziere dupa Valentine’s Day ca sa iti spun ca esti dragostea mea, dupa cum tocmai am spus si mai inainte.
- Alo, Mircea, cat e ceasul? De ce ma suni la ora asta? Adica da, si eu te “dragostea mea” pe tine!
- E ora duminica dis de dimineata. Mihaela… te rog sa faci bagajele ca eu nu mai pot… nu mai rezist aici. Nu mai suport asa ceva.
- Dar ce s-a intamplat, draga?
- Mihaela… am pierdut alegerile, Mihaela…
- Da dragule, stiu, nu e nimic, toata tara te-a crezut presedinte si peste noapte s-a intors roata… asta e, se mai intampla. La o adica… te-a batut Chioru’ si in 2004, la primarie, nu doar acum… Dar nu e nimic, ne descurcam noi si fara…
- Nu, Mihaela, nu! Nu la alea ma refer(rrr)!
- Dar ce tot zici acolo, Mircea? Nu inteleg…
- Nu mai sunt presedinte nici la PSD, Mihaela…
- CUM?! Dar cum ai reusit…?
- Nu stiu… credeam ca e totul aranjat, vorbit, ca am sustinere si ca o sa fie doar o formalitate…
- Si a castigat Nastase?
- Nu, ca nici nu a candidat…
- Nu imi spune ca Vanghele…
- Nu, dar macar e vice…
- Pai cine? Mitrea? Cine atunci?
- Ala micu’… ala micu’, Mihaela…
- Care, Mircea draga? Boc? Parca era la alt partid…
- Nu, Mihaela, ce dracu’… cum sa fie Boc… e vorba de Victoras…
- Cine? Victoras?… incredibil… cum naiba…
- Nu stiu… m-a batut un mucos… dar are spate solid… m-au parasit aproape toti…
- Of, Mircea… asta e… macar ai purtat camasa aia violet pentru protectie?
- Nu… nu am putut… totul a trebuit sa fie rosu… iar eu am umplut-o de sange, Mihaela… Mihaela, simt ca mor… vreau sa plecam…
- Unde?
- Ma intorc la Washington… macar acolo nu pot sa pierd nimic… nimeni nu ma stie si nu candidez la nimic. Si tare mi-a placut cat am fost acolo…
- Bine Mircea… cum zici tu…
- Ma duc sa vad daca mai stau bine pe scaunul de la Senat, si daca nu… pregateste valizele. Mai fac o data ponta la partid si gata, plec…

Ca tot s-a finalizat numaratoarea voturilor, bucuria prematura a pesedeilor de duminica seara (si umilinta din dimineata urmatoare) mi-a adus aminte de un episod oarecum asemanator, petrecut la finalul (finalul finalului chiar) sezonului 2008 de Formula 1…

Acum… nah… extazul la Ferrari a tinut cateva (zeci de) secunde, nu o noapte intreaga, si nici nu stiu daca Ge-oana sau careva din staff-ul lui a(u) lovit, trantit sau spart ceva a 2-a zi de dimineata… But such is life, you win some and you lose some…

Aseara cica a fost un seism in Vrancea de aproape 4 grade dar eu nu am simtit nimic la Bucu. Azi dimineata insa cutremurul a fost la Bucuresti. Sau in toata tara… sau in strainatate. M-am trezit cu o burta de ras . Frate in ce tara si lume traim… te culci cu un presedinte si a 2-a zi dimineata te trezesti cu altul… Circul politic, un spectacol care tine de 20 de ani si e departe de a se fi incheiat, si-a atins “climax-ul” azinoapte. Dupa ce aseara scria pana si presa straina ca amandoi se considerau invingatori (ceva normal, desigur ) azi dimineata apele s-au limpezit – dupa numaratoarea a 90 si ceva la suta din voturi, Baselu are cam 0.75% in fata lui Ge-oana. Site-urile antelelor abea se mai incarca, realitatea la fel, Ciutacu e necajit si si-a schimbat cetatenia (eu ma declaram elvetian inca din turul intai) iar Badea probabil nu s-a trezit inca. Din soc sau din somn, nu stiu. Asta cand nu da “error 502 – bad gateway”. Trebuie sa recunosc faptul ca m-am bucurat prea repede pentru cazatura baselului pentru ca chiar il voiam plecat, dar nici nu ma pot intrista pentru sutul in cur violent pe care l-a luat prostanacul si ai lui, mai ales dupa “marsul triumfator” de aseara. Saaau… sa mai asteptam, cine stie, poate se schimba iar ceva peste cateva ore, la noi orice e posibil si nu m-am mai mira nimic.

Si pentru noi? Ura si la gara 2. Ne intoarcem la oile noastre, asa cum ne-am intors si aseara cu Geoana presedinte. Or sa vina vremuri grele, indiferent de cine o sa isi aseze curuletul in Cotroceni. Macar sunt calm si nu simt deloc apasarea momentului, indiferent daca situatia se mai rastoarna de zece ori pana la rezultatele oficiale si finale. Desi evenimentul este unul mult mai important, trebuie sa recunosc ca sunt de vreo suta de ori mai nelinistit, emotionat si plin de anxietate atunci cand ma uit la un start de Grand Prix decat la procentele celor doi candidati…

LE: Maximele (daca le pot spune asa) zilei:

- Cum stii ca politica e o curva? Te culci cu un presedinte si te trezesti cu altul.

- Care e culmea somnului? Sa te culci presedinte si sa te trezesti prostanac.

Acum tu ai luat-o…

Ura si la gara. Bun, acum noi ne intoarcem la oile noastre…

De la fanii oranjjj… but still funny .

via Denisuca.

(In no particular order)

Btw, pe astea le mai stiti?…