Vegetarianul pe timp de criza
…poate un titlu mai bun ar fi fost “Cum sa NU fi vegetarian” but… anyway…
Am iesit pe seara sa iau o gura de aer si, daca tot eram la plimbare (or so), am zis sa imi iau si… oarecum portia lunara de saorma. Nu le tin socoteala dar mananc rar si, ca bonus, cel mai apropiat loc unde se face/vinde saorma e la 1.5+ km de casa, asa ca am si “muncit” pentru ea. Pana sa ajung la saorma, aerul a fost nasol. Poate am eu gargauni la cap sau sunt prea sensibil dar, de cand s-a incalzit vremea si s-a mai dus din umezeala, a “rasarit” din nou, mandru si falnic, praful in cantitati industriale… si este praf in Bucuresti… cat pentru 10 vieti. Asta avem, cu asta defilam. Ajuns acolo, aveam 4 persoane in fata mea… care erau de fapt doua. Nu, nu Luca si Matei. Desi Gigel “saormerul” se misca bine, avea destula treaba si a durat ceva pana sa fiu servit. In fata mea era o tanti care, tot timpul cat am fost… vecini de trotuar, a vorbit la telefon… nu ca asta ar fi vreo problema. In fata ei, clientul curent era o (alta) tanti, pe la 30 si ceva de ani cred (pana in 40 oricum), cu doi copii langa ea, un baiat si o fata de vreo 10 ani (fiecare, desigur). Probabil erau la ora de… educatie culinara, intrucat totul se intampla pe la 9 seara aproape, si toti trei erau (un pic) puffy, poate ceva mai putin baiatul. De ce? Pai e simplu… Dupa ce a comandat pentru ea, pentru masculul de acasa (presupun) si apoi pentru fata, probabil asta aratand si ordinea importantei in acceptiunea individei, a urmat si comanda pentru baiat: “Mai vreau una, dar stiti cum? Sa fie doar cu cartofi, ceapa si castraveti (murati)”. Gigel, mirat, spune: “Adicaaa… fara carne?”, iar mama confirma si adauga: “Da, fara carne si fara sosuri si maioneza. E pentru baiatul meu, e vegetarian…”. Wow… “I almost dropped the bible…”. Gigel s-a conformat, ca doar “clientul nostru e stapanul nostru”… sau poate a reusit sa se abtina din a pufni in ras… insa cel mai probabil nu i s-a parut nimic… neobisnuit.
Deliciul oricarui vegetarian – cartofii prajiti cu paine…
How about this for a delight: instead of buying crappy food to overweight 10-year-olds, how about spending more time (or at least some time) in the kitchen for a change, you stupid bitch. You can get healthier and cheaper results and, in the variety of things, even better and tastier food.


