Prometheus

June 28, 2012 By: WeeGee Category: Film

Am asteptat filmul asta mai mult pentru promourile lui (pe care le-am crezut trailere pana la un moment dat… silly me) care mi s-au parut foarte faine. Apoi si pentru ca actiunea se vroia (si este) un prequel la seria Alien sau, mai bine zis, la Alien-ul din 1979, tot al lui Ridley Scott. So I went to see it… and here goes my 2 cents:

O echipa de cercetatori descopera/deduc exitenta unei civilizatii extraterestre/superioare si se duc sa exploreze o planeta intru aflarea raspunsului la eternele intrebari ale umanitatii: “Who are we?”, “Where are we from and where are we going?”, “Is wrestling fixed?”. Ok, maybe not the last one :). So far so good, doar ca la mijloc apar intrigi, minciuni/adevaruri omise, supravietuirea si destule clisee si faze… cam penibile. Fiind un SF nu trebuie sa te astepti la un joc actoricesc de oscarica, chiar daca printre actori au fost si cateva nume greute. However, cativa isi fac treaba cu brio, and the some, atat cat le permite scenariul. Ideea centrala a filmului mi se pare ok – filmul prezinta simbolul creatorului si, mai precis, al creatorului care vrea sa isi distruga creatia, in timp ce aceasta asista neputincioasa si isi pune o serie de intrebari existentiale. Sau poate vad eu simboluri acolo unde ele nu sunt…

Dupa parerea mea se disting 3 momente aparte si esentiale in film:

– la inceputul filmului putem observa cum un umanoid din civilizatia superioara bea o substanta care il dezintegreaza (la propriu) si din care ia astfel nastere viata. Substanta poate reprezenta esenta vietii, fie ca din ea se naste omul (as in homo sapiens), fie ca ea e folosita pentru a da nastere unui mic alien, iar “martirul” reprezinta creatorul care se sacrifica pentru a salva (sau a crea) omul, asemenea unui Gizas al oamenilor de stiinta.

– odata gasite urme ale civilizatiei superioare, membri speciei umane fac ce stiu ei mai bine – incep sa-si dea in cap, one way or another. Asa se ajunge ca echipa sa fie decimata fara ca macar extraterestri sa incerce cu adevarat ceva. Doar prin intrigi, minciuni si interese.

– David android reprezinta creatia omului. Insa spre deosebire de simbolul creatorului care vrea sa isi distruga creatia (sau in opozitie cu el), David simbolizeaza intr-o oarecare masura creatia care vrea sa isi distruga creatorul… sau macar sa ii ia locul. Partea interesanta e tocmai ca atat actiunile cat si spusele lui lasa loc de interpretare – pe de o parte e o masina programata sa faca, nu sa gandeasca, pe de alta parte, prin afirmatii ca “After all isn’t that what children really want? To see their parents dead?” (citat aprox.) se poate intelege atat idea de urmas care isi vede parintele cum se stinge, asa cum e firesc dpdv al evolutiei, cat si dorinta urmasului de asi vedea parintele mort pentru ca l-a creat in primul rand (sau din alte motive). It all depends on the tone, on how you read it or how you read between the lines. In final David e si creator si distrugator atunci cand il contamineaza pe sotul lui Elizabeth tocmai cu “substanta vietii” (aceea de la inceputul filmului) si, astfel, el moare iar ea ramane insarcinata, insa cu un mic alien (inca o data ideea de a crea o viata straina).

The good:
– modern Sci-Fi means nice visual FX.
– o poveste care, in mare si pe larg, se leaga cu o serie care imi place.
– cateva idei faine, unele personaje sunt bine dezvoltate si conturate.
– Noomi Rapace joaca bine daca treci peste accentul ei fortat.
– Michael Fassbender joaca superb. Sau macar bine. Nu e usor sa joci rolul unui personaj neinsufletit dar care lasa impresia ca in “mintea” lui ascunde ceva si e mai mereu up to no good. O reprezentatie foarte reusita pentru un actor care acum cativa ani era un anonim (sau poate am stat eu sunt o piatra) iar in ziua de azi face filme pe banda rulanta si se achita cu brio de treaba cam in toate, indiferent de personaje.

– Guy Pierce e si el ok, chiar daca rolul lui e scurt si pe alocuri enervant – “nu pot sa mor pana nu aflu eu raspunsul la intrebarile existentiale” – insa el joaca personajul care a facut tot universul lui “Alien” posibil – Peter Weyland.

– Charlize Theron care nu are cine stie ce rol, ba uneori parca rivalizeaza la raceala cu David (oricum filmul lasa un mic semn de intrebare daca nu cumva chiar ea e robot), insa… she is mother fuckin’ Charlize Theron… I mean, come one, cum sa nu iti placa de ea :D.

The Bad:
– restul personajelor sunt sterse, slab conturate si fara “development”… but then again, this is not a drama.
– destule faze trase de par, multe clisee si prostie (deh… humans).
– cand faci un prequel la 33 de ani dupa sequel vei fi mereu cu inima neimpacata pentru ca lipseste o parte importanta din elementul surpriza… asta pe langa diferentele datorate tehnologiei – chiar daca la vremea lui Alien a avut niste efecte foarte bune, sa il revezi acum e pe alocuri comic… and that wasn’t its intention.
– desi toate filmele SF au loc intr-un viitor plin de tehnologie, decorurile par mereu luate dintr-un desert din 1500 (sau Bucurestiul prin februarie)… mi s-a luat de stanci, pietre, nisip, noir, gri, fad, vant, gajait si suspans realizat prin toate astea… as vrea sa vad macar o data un SF cu inorogi roz si curcubebe si cu orase pline de prosperitate si de pace… macar asa, de amorul artei.

In the end filmul e ok, bun chiar. Insa daca nu esti la curent cu seria Alien si te astepti la un SF cu impuscaturi sau multi monstri si macel, you’ll be dissapointed. This is above that kind of entertainment, at least a bit.

Pe langa experienta vizuala si… intelectuala, raman din filmul asta si cu o melodie rock/folk veche, faina, cu un mesaj… interesant dar cu care nu prea pot fi de acord… dar depinde cum il interpretezi si depinde de situatie. Enjoy!

50/50

May 05, 2012 By: WeeGee Category: Film, Life

“I don’t smoke, I don’t drink… I recycle!”

Once in a while I stumble upon a good drama, and 50/50 is one of them, also having some funny moments here and there. It’s has some good acting – the “inceptor” Joseph Gordon-Levitt does a great job, Anna Kendrick does too, plus she is fuckin’ gorgeous and so does Seth Rogen who I don’t really like but somehow he is associated (acting/writing) with some good movies, so he knows his thing. The supporting actors do a fine job as well. It has a nice good, believable, real and raw story, well written and directed…

…and it has the deja vu (with its specific touches, of course). The shock, the denial, the acceptance. The people around who “gawk and lie about how you look” and are more annoying than supportive, the desperate and irrational parents. The puking, the fatigue, the pain, the physical and emotional changes. The sympathy, the empathy, the nervous breakdowns, the depression, the coping. The good jokes, the bad jokes, the morons who react as if it’s leper, the ones who care but don’t really know how to show it, the ones that don’t and betray, the ones that are fucked just like you… the ones who make it and the ones who don’t…

Mission: Impossibru

December 17, 2011 By: WeeGee Category: Film

Tocmai ce vazui, muica, misiunea imposibila – protocolu’ fantoma, or something… Desi pe celelalte le-am vazut de mult si nu mai tin minte mare lucru din ele, tin sa zic ca filmul nu e rau pentru ce se vrea a fi… not bad at all…

Chiar daca filmul are cateva faze trase de par (era inevitabil presupun) iar subiectul e unul induiosator pana la lacrimi de crocodil – sa salvam lumea de la un razboi nuclear pornit de un gigel care vrea sa bage zazanie intre Rusia si za States, e per ansamblu un film de actiune bun, mult peste medie. In el isi demonstreaza aptitudinile de spioni caftangii: Tom Cruise, desigur, fara de care franciza nu ar mai avea farmec, Paula Patton (Hitch, Deja Vu, Mirrors, Precious), Simon Pegg (Shaun of the Dead, MI3, Hot Fuzz, Run, Fatboy, Run, Paul and a lot of other stuff), Jeremy Renner (S.W.A.T., 28 Days Later, Assassination of Jesse James…, The Hurt Locker, The Town) si Michael Nyqvist care, atunci cand nu enunta teoreme cu ajutorul carora va merge telefonul, joaca in filme precum “The Girl with/who <insert item here>”. (Yes, I know it’s not that Nyquist). Tot aici mai joaca si “pierdutul” Josh Holloway, precum si Léa Seydoux, un model francez de 26 de ani care a mai jucat in Inglourious Basterds, Robin Hood si Midnight in Paris. Si care e blonda. Need I say more? Filmul este regizat de Brad Bird care a mai lucrat la cateva filme de animatie cunoscute sau chiar consacrate (The Incredibles, Ratatouille, Up) si care, la o privire mai putin atenta sau in fuga a ecranului in tipul credits-urilor, ar putea sa fie chiar si sotul Angelinei Jolie.

The Good:
– actiune destul de bine gandita, echilibru bun intre bataie, impuscaturi si urmariri;
– efecte bune si poveste decenta;
– nu te plictiseti deloc;
– locatii interesante si chiar superbe – Budapesta, Moscova, Dubai(‘s Burj Khalifa), Mumbai/Bombay;
– o suita de BMW-uri misto, ciresica de pe tort fiind conceptul electric (sau hibrid) i8;
– Tom Cruise arata si se misca mai mult decat bine la aproape 50 de ani. O fi pe baza de Xenu…
– Paula Patton is hot and biutiful, especially in that green fancy dress;
– Simon Pegg is funny;

The Bad:
– povestea centrala e usor prafuita: am fost inscenati (sau doar prosti/fraieri), agentia si-a luat mainile de pe noi si trebuie sa salvam omenirea… dar nu cred ca exista film de actiune perfect din punctul asta de vedere;
– clisee enervante specifice genului: sa nu fi atins de 400.000 de gloante trase inspre tine, sa te impiedici de singurul lucru din calea ta pe o raza de 50 de metri iar urmaritorul sa te prinda doar pt ca asa trebuia sa se intample, urmariri cu masini care l-ar face invidios si pe Schumacher + Loeb + GTA = Love, film american => rusii ie niste prosti;
– only in Romania: cum masina/marca oficiala a filmului e BMW, in sala, intre ecran si scaune, erau expuse un seria 1 si un seria 6 (cred), ultimele generatii, si, pentru ca la mall filmele sunt pentru surzi, la o explozie puternica (din film… evident) seriei 6 i-a pornit alarma… sunetul s-a oprit dupa ~5 minute iar luminile de avarie dupa 10-15… but it wasn’t TOO distracting…

All in an: filmul merita, go (or something) and watch it…

I Want You to Get MAD!

November 22, 2011 By: WeeGee Category: Film, Life, Media, Politica

Once again, o tara (lume?) de legume autiste. At least my name fits! 😀

Melodia saptamanii (141)

November 02, 2011 By: WeeGee Category: Film, Melodia Saptamanii, Muzica

Asta e o combinatie intre “Melodia saptamanii” si un… movie review.

Good and interesting (to say the least) movie… but not your ordinary something-plex getout-with-friends flick. You’re better off with an animation or easy comedy. Filmul poate parea (sau chiar este) plictisitor, cel putin pana la un moment dat, nu are character development, curge incet dar este presarat cu scene extrem de violente insa simple si veridice (people die fast, aici nu exista un Ciac Noris care sa se lupte singur cu 400), alterneaza scenele tampe si in slow-mo (dar si astea au rolul lor) cu cele rapide. It’s a bit of a cult film, although it’s new… si, desi nu pot sa il bag intr-un gen anume (don’t be fooled by the name or the photos, this is not a racing film… it’s more like a weird crime one), acest film, impreuna cu toate ingredientele de mai sus, fac(e) ca cinematografia sa fie in continuare cu adevarat o arta. Scenariul este bine adaptat (The Driver – 1978) iar regia este la inaltime, un fel de mix intre Tarantino, Aronofsky si von Trier (o fi ceva cu regizorii danezi…). Ciresica de pe tort o reprezinta soundtrack-ul. It’s quite special, desi la prima vedere nu prea se potriveste cu filmul ci mai degraba cu originalul, fiind mai in ton cu vremurile de atunci. Scos din context e o muzica pe gustul meu (as zice faina… but who am I to say…), un blend intre M83, Moby, Royksopp, Daft Punk si 80’s electro-pop pe de o parte, si Angelo Badalamenti pe de alta (din ce am auzit ar fi avut ceva legatura cu coloana sonora), intrucat trei sferturi din soundtrack e muzica soft-mellow-creepy (unlike the one below). The cast is up there too: Ryan Gosling, Bryan Cranston (hell yeah!), Albert Brooks and Ron Perlman. Enjoy listening (and watching, if you choose to do so).

Lyrics

Lyrics

Boring Movies That Aren’t Boring

June 28, 2011 By: WeeGee Category: Arta, Film, Life

Well… this being a post about movies, spoilers will follow. This was no. 1. No. 2 – I’ll be talking about movies I have watched, obviously, but the category I refer to has many more…

Asadar si prin urmare, ma refer la filme care se axeaza si au in prim plan in cea mai mare parte a lor un singur personaj, iar acesta este de regula izolat, intr-o forma sau alta (well, that’s why they are focused on one character anyway). Daca nu ai dispozitia necesara pt asa ceva, precum si daca esti fan Twilight sau Transformers, those movies are NOT for you, ~90 de minute in care vezi un singur personaj, de multe ori in situatii dramatice sau chiar tragice, pot fi prea multe daca rabdarea iti este limitata si inteligenta emotionala greu de patruns 😀 (in cazul in care ea exista…). Insa, mie unul, aceste filme imi plac intrucat sunt… reale. Si adevarate. Scot la suprafata instinctul de supravietuire, de conservare, specific oricarui animal si, ca si in viata, nu in toate filmele de acest gen protagonistul ajunge sa mai fiinteze la final. This kind of movie can make or break an actor. In plus, nu mai am varsta sa ma uit la filme… fantastice, decat poate daca sunt foarte bine “construite”, gandite, scrise si interpretate si cu un usor si minim iz de plauzibil sau cu un ending twist which makes up for the imposibile things that happened in the movie (stuff like The Prestige or Sixth Sense)… iar filmele cu o poveste cat se poate de reala (fara a se intelege aici ca sunt bazate pe un fapt real), au ajuns sa fie de multe ori banale, repetitive si pline de clisee. Anyway, here is my view on a few of these movies, which I’ve watched relatively recently.

Cast Away – vazut cu mult timp in urma de fapt, dar intra in aceasta categorie – Tom Hanks at his best… filmul a devenit deja un clasic (cred…), iar pe langa povestea despre supravietuire si, mai mult, intoarcere la civilizatie, la normalitate, descrie si o frumoasa dar trista poveste de dragoste (ain’t love usually like that?…).
Trailer here.

The Way Back – In regia lui Peter Weir (Dead Poets Society, The Truman Show, Master and Commander: The Far Side of the World), filmul ii aduce in prim plan pe Colin Farrell, Ed Harris si Jim Sturgess dar in el si-au gasit loc si compatriotii Dragos Bucur si Alexandru Potocean, insa iese un pic din tipar intrucat nu se bazeaza pe un singur personaj, ci pe mai multe, dar tot izolate si luptandu-se sa supravietuiasca. Filmul, bazat pe o poveste care se vrea reala dar care nu prea a confirmat, prezinta “aventurile” unor oameni care scapa din Gulag undeva in iarna lui 1940 si, dupa ce infrunta cam un an si jumatate gerul Siberiei, canicula desertului Gobi, paduri nesfarsite, Tibetul si muntii Himalaya, foamete, sete, animale salbatice, boli, moartea unora dintre tovarasii de drum si peste 6000 de km de mers pe jos, ajung (o parte din ei) in India (Britanica) in 1941, with broken bodies but still unbroken spirits. Dupa parerea mea era ok daca filmul se termina aici, insa, la final, unul din personaje – liderul grupului – se reintalneste cu sotia sa de care a fost separat cand a fost trimis in Gulag, dupa 50 de ani (!!!), odata cu caderea Cortinei de Fier. Compared to the love story from “Cast Away”, this one is quite lame.
Trailer here.

Buried – De departe cel mai dramatic scenariu dintre cele prezentate in postul asta, daca ar fi sa il transpunem in realitate. Chiar daca filmul nu se bazeaza pe un fapt real (like… documentat, intrucat sunt convins ca asemenea lucruri s-au intamplat, daca nu in Irak, atunci cu siguranta intr-o situatie care nu are legatura cu acel razboi), ipostaza e una inspaimantatoare. Filmul il aduce in prim plan pe Ryan Reynolds si doar pe el, 100% din film fiind doar cu el (si nici nu se vede prea mult), toate celelalte personaje aparand doar cu vocea. Personajul Paul, sofer de camion NEmilitar in Irak, se trezeste intr-un sicriu/cutie, ingropat, doar cu o bricheta si un telefon la indemana, acesta din urma menit a fi folosit pentru rascumparare. Dupa ce trece oarecum peste momentul de panica al realizarii situatiei in care se afla si incearca, fara succes, sa deschida capacul (desi e ingropat relativ aproape de suprafata), el se apuca, dupa ce descoase itele unui meniu in araba, sa sune in stanga si in dreapta, intru cautarea salvarii. Filmul sufera un pic, dupa parerea mea, dpdv… temporal, si anume se pare ca oxigenul e mai mult decat suficient pentru ~90 de minute insa bateria de la telefon se descarca tot in acest timp… weird. Anyway, in situatii limita se vad si prietenii sau ajutoarele, iar Paul nu prea reuseste sa faca ceva concret cu telefonul. Ba da peste oameni care nu vor sa-l ajute, sau nu il cred, ba peste unii care nu pot… sau peste cei care zic ca pot si ar trebui sa o faca (oficiali ai statului), dar care in final se dovedeste ca l-au mintit. Pe langa… reusita de a incendia o mica parte din cutie si intalnirea (ramasa fara urmari) cu un sarpe, el trebuie sa faca fata si bombardamentelor din zona in care se afla, care il scutura bine si ii distrug incet incet “inchisoarea”. Finalul este insa mai tragic decat tot restul filmului – in convorbire cu un oficial care se afla pe urmele lui pentru a-l salva, dar cu din ce in ce mai putin aer si spatiu din cauza nisipului care ii umple incet dar sigur cutia, Paul e cuprins de speranta salvarii in ultimul moment, insa aceasta se naruie cand cel de la telefon ii spune ca de fapt au gasit un alt nefericit, ingropat ca si el. All in all, atat ca poate cineva sa isi pastreze mintile cat de cat intregi intr-o asemenea situatie, filmul este unul reusit iar interpretarea lui RR este pe masura.
Trailer here.

127 Hours – preferatul meu in aceasta scurta lista – filmul descrie nefericita intamplare a lui Aron Ralston, un “muntoman” american care pleaca intr-o zi sa “cucereasca” un canion din Utah si ramane captiv in el din cauza unui bolovan, timp de 5 zile. Povestea e foarte bine pusa in pelicula de regizorul Danny Boyle (Slumdog Millionaire, 28 Days Later…, The Beach, Trainspotting) care, prin diverse tehnici si efecte, reuseste sa aduca un plus de dinamism, dramatism si interes filmului, iar James Franco arata ca are potential si face un rol de zile mari (si isi spala pacatele avute dupa roluri enervante ca cele din Spider-Man-uri). Povestea a luat nastere atunci cand Aron Ralston, un om cu care intamplator impart ziua de nastere, mai putin vreo 7 ani (de acasa?), a reusit sa se elibereze, intr-un mod… aparte, din capcana in care cazuse, intinsa de mama natura. Comparativ cu celelalte filme, situatia lui e cea mai usoara poate, fara a fi insa in vreun fel usoara in sine – Aron e captiv si izolat dar se afla relativ aproape de civilizatie, spre deosebire de cazurile din Cast Away sau The Way Back, traieste intr-o epoca a civilizatiei, dezvoltarii si tehnologiei (unlike those in The Way Back) si nu are dusmani naturali care ii vor raul (unlike the characters in The Way Back or Buried), in afara de natura insasi. Ce face filmul asta “mai special” decat celelalte e tocmai faptul ca in el personajul are de ales… sau are de ales mai mult decat personajele din celelalte filme, insa alegerea in sine pare cea mai dificila. Desigur, si in The Way Back alegerea pare simpla – fugim din Gulag si poate scapam sau stam aici si murim? Doar ca acest “scapam” e un big IF, atunci cand mergi in nestire un an si jumatate, numai speranta nu mai ai ca ceva bun se mai poate intampla… asta lasand la o parte cat de putin plauzibil e sa reusesti sa supravietuiesti in acele conditii atata timp. In Cast Away se poate pune problema asteptarii salvarii, dar ea nu vine timp de 4 ani… apoi a construirii unei ambarcatiuni sau ceva similar, teoretic nu ceva complicat intr-o situatie de viata si de moarte, insa unde sa te duci cu ea? Oceanul e mai mare decat tot tinutul strabatut in The Way Back, si cine stie daca nu cumva vreo furtuna nu o face praf si mori inecat. Iar in Buried personajul e damnat din start asa ca orice actiune a lui e una disperata si cu foarte putine sanse de reusita. Pus in balanta, Aron Ralston are o alegere “simpla” de facut – nu e nici ingropat in mijlocul desertului, nici ratacit in pustietate sau izolat pe vreo insula, insa nici nu are unu sau 4 ani la dispozitie sa astepte. Dar el traiste in 2003, in cea mai cea tara, iar familia si autoritatile il cauta. Trebuie doar sa iasa un pic la liman. Asa ca intre a muri de sete, foame, oboseala, disperare, deznadejde, infectie, cangrena (si altele) si a trai cu corpul si foarte probabil si mintea amputate, el alege varianta a 2-a. Desigur, in atare situatie probabil toata lumea zice ca ar face asa ceva, instinctiv cel putin asa ar fi normal, iar acest lucru se vede si in natura la alte specii – soparlele care isi “pierd” coada in caz de pericol sau ursii care isi rod propria laba cand sunt prinsi in capcane – insa oare chiar asa stau lucrurile? How much of YOU would you still be if you weren’t whole anymore? Is “life at any cost” the answer?

“I’ll clue you in on a secret: death is not the worst thing that could happen to you. I know we think that; we are the first society ever to think that. It’s not worse than dishonor; it’s not worse than losing your freedom; its not worse than losing a sense of personal responsibility.”. In cadrul unui speech tinul ulterior, Ralston a spus “I did not lose my hand, but gained my life back”. I really hope he feels that way and it wasn’t just a way to make himself feel better and also be that public figure motivational speaker that he is nowadays…
Trailer here.

Urmatorul pe lista este Moon, cu Sam Rockwell.

South Park Season 15 Episode 7 – “You’re Getting Old”

June 09, 2011 By: WeeGee Category: Comedie, Film, Fun

South Park, episodul 7, ultimul din prima jumatate de sezon. Se poate vedea aici sau click pe poza pt download. A 2-a jumatate revine pe 6 octombrie. Enjoy!

South Park

Party Rock Anthem + Referinte

June 03, 2011 By: WeeGee Category: Fun, Muzica

Piesa asta e mult prea tare ca sa mai astept pana miercuri sa “o fac” melodia saptamanii. Si clipul la fel… si nici cu Lauren Bennett nu mi-e rusine… 😳 :mrgreen: … iar referintele si legaturile sunt simpatice:

Besides the 28 Days/Weeks Later movies, (some) references are:

On a rise to the top, no Le(a)d in our Zeppelin … seriously? 😆

Everyday I’m Shufflin’

South Park wevewsed wefewence 😀
If you can see this, then you might need a Flash Player upgrade or you need to install Flash Player if it's missing. Get Flash Player from Adobe.

South Park Season 15 Episode 6 – “City Sushi”

June 02, 2011 By: WeeGee Category: Comedie, Film, Fun

South Park, episodul 6. Se poate vedea aici sau click pe poza pt download. Enjoy!

South Park

South Park Season 15 Episode 5 – “Crack Baby Athletic Association”

May 26, 2011 By: WeeGee Category: Comedie, Film, Fun

South Park, episodul 5. Se poate vedea aici sau click pe poza pt download. Enjoy!

South Park