“Hello Rumeinia! Uh… taci’t for za veri farst taim, I came to you here in Budapest… I mean Bucharest, to sing and also to ask you not to discriminate the gypsies anymore, because it’s wrong. I know that because my people, the Jewish people, suffered a lot because of discrimination.”
Arhi scrie “Stop discriminarii etniei rrome” la el pe blog – o ironie, evident, legata de un filmulet in care niste tiganci rrome s-au luat de o tanti pentru ca saraca avea niste kile in plus si, ocupand mai mult loc pe trotuar, a atins un puradel din stol. Sunt atatea de zis la capitolul asta incat as umple carti. Dar ar fi doar vorbe. Insa nu e in puterea mea (noastra) sa trec(em) la fapte – nu am ajuns (inca) in stadiul ala in care sa ne facem singuri dreptate (sincer, natia asta romaneasca e atat de dezbinata si de (inset issues here) inca nu cred ca ar fi in stare de asa ceva nici in caz de dezastru total sau anarhie). Asa ca iata o idee intru oprirea discriminarii si integrarea acestei etnii in societate: BUILD MORE PRISONS! – in felul asta s-ar integra in societate, cu toate regulile si legile ei, cam 99% din etnia cu pricina. Din pacate statul roman… de fapt asa ceva nu exista, guvernul roman… nici din asta nu avem… autoritatile… care…? … smecherii aia care ne conduc pe noi nu au vreun asemenea plan nici macar prin fundul creieraselor lor. Nu ies bani din asta… mai bine invartim niste terenuri goale sau distrugem parcuri ca sa facm un “ansamblu rezidential” (ca sa ramanem in sfera constructiilor si a terenurilor) decat sa facem niste inchisori ici si colo, ca astea care sunt si asa sunt putine si suprapopulate. Ma rog, la noi se mai pune si problema ca de la fapta pana la judecata si sentinta definitiva e cale luuuuunga, dar asta e o alta discutie, desi are totusi legatura cu subiectul. Ei bine, am venit cu o idee, poate se uita careva (riiight) dintre deminitarii (fara demnitate) tarii si pun de o afacere cu parandaraduri mari cu tot, evident, dar macar asa ar avea de castigat toata lumea (politicienii oricum nu pierd niciodata).
September 05, 2009By: WeeGee Category: Film, Life, Love
Why do I like this video? Because it’s well made and it has a good and strong message. Because I believe and support human rights, except when humans behave and act like animals, but I don’t attend marches – I just don’t believe in them. Because religion is bullshit. Because privacy and intimacy should be respected but I think they should also be… well, private and intimate. Because people should be responsible for their own actions, not the actions of others. Because “life is a right/privilege, not an obligation”… Because…
Ce conteaza ca esti “o bula de slana, o bila de grasime, un balon de puroi”, ca mai bine sar peste tine decat sa te ocolesc, ca nu ai trecut inca de faza glumelor pe seama numelui si ca, in general, vezi paiul din ochiul altuia dar nu vezi barna din ochiul tau…
…atunci cand poti sa predai atat limba engleza cat si limba rusa la nivel universitar (fie si pe profil tehnic) si cand mai ai si un nume unguresc (a bit changed), esti… foarte tare frate!!! Un fel de m(u)ama (paduri)lor…
Asta e un post despre… oameni. Si statistici. De obicei nu imi place sa generalizez, insa statisticile, in general sau unele din ele, cam asta denota. Stau si ma intreb cateodata daca cei care imi scot ochii ca nu lucrez, mai direct sau mai subtil, sau cei care lucreaza si totusi nu imi scot ochii, se uita vreodata la pagina mea cu statistici (se aplica si pentru cei care nu ajung pe blog dar care totusi ma musca de cur, insa nu pentru ei “vorbesc” acum) sa vada ca cele mai multe vizite pe blog le am asa, cam de luni pana vineri, cu varful in ziua de miercuri si, implicit, cele mai putine vizite sunt in weekend. Mai mult decat atat, cele mai multe vizite in cadrul unei zile le am undeva intre ora 10 si ora 16, cu o revenire spre sfarsitul zilei (22-24). Statistica asta coroborata cu cea anterioara imi spun practic un singur lucru, si anume faptul ca atunci cand sunt in ceea ce se (de)numeste “timp liber”, oamenii nu au timp de bloguri, dar au timp de ele atunci cand sunt in timpul programului, la servici. Ce ironie… O alta statistica arata ca ~95% din vizite vin din Europa si ~90% din Romania. Ceea ce nu ma surprinde… dar asta e ceva firesc, totusi, avand in vedere limba, domeniul .ro, subiectele abordate si, mai ales, cine ma cunoaste sau imi cunoaste blogul. Insa prin asta se elimina si minuscula varianta cum ca as avea o gramada de americani sau japonezi sau australieni etc, care isi pierd noptile pe net si ajung si pe la mine “pi sait”. Sa fie numai blogul/vizitatorii mei in situatia asta? Nu prea cred, am o banuiala ca asa se intampla in mai toate cazurile…
Probabil asta inseamna sa muncesti. Sau poate ca nu, dar ce stiu eu……… I rest my case.
It’s always strange. I’ve had a lot of people work for me, and I found out… it’s a funny thing that you give them Saturday and Sunday off, and they work so hard to get to those two days, and those are the two days that they totally destroy themselves. I mean, you know… you think to yourself, you say, “My goodness, I’ve really pounded these people and worked them to death”. And Friday comes and they say “Yeah!”. And then they come in Monday… and say, “Boy, am I glad to be back here. I’m no good on my own. I was given two whole days and I just went crazy.”
O zi de cacao in care am frecat menta si omorat nervii pe la Pulitie vreo 8 ore pentru un cacat de act, fara buda la indemana (alea (total ne)ecologice nu se pun) si intr-o caldura mai mare ca afara, ca deh, avem terminale de aer conditionat in incapere dar nu le dam drumu’ sau nu functioneaza. Toate m-au secat azi. Rude, oameni in general, birocratia, sediu de politie fara veceu, terasa cu veceu si baie fara apa si tiganu’ borat cu taxiul lui Hyundai de culoarea cacatului de bebe, care “mi-a vorbit frumos” sa nu parchez in statia lui de taxi (!?!), de parca in starea in care eram mai conta cat de frumos mi se vorbeste atunci cand mi se fac niste observatii asupra unui lucru la care nu am si nu exista solutie. Asta cu vorbitul frumos cand ti se spune sa nu mai parchez in locul X e ca si cum cineva te-ar injura de mama calm si cu zambetul pe buze. Nu, nu pot sa raspund tot calm si in nici un caz sa ma conformez, nu parchez acolo de al dracu’ sau ca sa oftic pe cineva, ci pentru ca nu am incotro. M-au mai enervat si spam-urile de la Raifaizăn si BT (3 astazi!) cu bancile pulii (phishing si scams, evident), may fire and brimstone fall upon them! Dar nu despre astea e vorba in postul asta, pentru ca m-as intinde pe prea multe pagini (ecrane). Deja am scris 13-14 randuri si nu am vorbit despre nimic la obiect. Insa a fost o zi numai buna ca sa ma puna… in forma pentru postul asta. After all, motto-ul blogului este “ranting…”, lucru pe care l-am facut si in randurile de mai sus, si il voi face si in continuare, la obiect si in conformitate cu titlul insa. Si ce zi mai buna decat asta de a “rant-ui”. So here is a couple… (of rants).
Incep prin a mentiona ca, in general, intr-o… disputa, sa zic asa, merg pe principiul “cel mai destept cedeaza (primul)”, aici nefiind cazul unei… situatii de masurat desteptaciunea sau inteligenta. Insa prefer sa… las de la mine. Reversul medaliei este ca atunci cand ma enervez si rabufnesc sunt cam turbat, dar se intampla rar si e o alta discutie. Iar lasatul de la mine e de cele mai multe ori ok. Insa se intampla ca prin atitudinea asta sa… fiu practic luat de fraier uneori. Ceea ce e de cacat. Iar acum, in this particular situation, simt nevoia (apasata) de a nu ramane dator. Asadar, cu riscul de a-mi pierde din… onoratul auditoriu (sau “cititoriu”) si de a nu mai avea sporadicele vizite pe blog (…ce tragedie) din partea unei adrese de Orange, via Tunari (ala de langa Pipera) si care mai nou, cred, a descoperit linkul de “Ignore my browser” din widget-ul FEEDJIT (you can’t hide from the Apache access log though), tin sa urez un “sincer” si “calduros” “La Multi Ani, Coae!” si sa-i dedic melodia celor de la Parazitii, sau in cazul asta doar refrenul ei, unui mare carnat in viata mea, acest aducator de furtuna sau acest stapan al creaturilor mitice inaripate si fioroase. Nu esti tu chiar cel mai mare carnat care mi-a cauzat dureri de cap si nici nu am un top al carnatilor, insa poti sta linistit, esti sigur printre ei. Cu riscul de a fi aici un pic de “sore loser”, trebuie sa mentionez ca mult mai rau decat un sore loser este un unbearable winner. Unul atat de smug, arogant si ingamfat care face pe desteptul cam in orice discutie, pentru ca, nu-i asa, e bine sa fii din ala… sigur pe tine si cu nasul pe sus, care tine sa ma corecteze la greseli petru ca trebuie sa para cocos, care tine sa imi explice si exemplifice cu linkuri… incredibil de dificil de gasit din wikipedia, orice chestie care de fapt nu ma intereseaza, petru ca altfel as fi cautat explicatii si eu, si care, in general, vrea sa se bage in seama si sa fie un smartass ca si cum e normal sa te porti cu cineva de parca totul e in regula, de parca v-ati trage de sireturi si ati fi prieteni, in conditiile in care acea persoana ti-a cauzat multa multa suferinta. Nu-i asa ca e misto blogging-ul? Foarte tare… poti sa discuti, vorbesti si dai replici cuiva despre care stii cate ceva doar, insa practic nu il cunosti si nici nu vrei sa il cunosti, pentru ca ti se rupe pula de el. Ei, hai nici chiar asa, daca mi s-ar rupe nu as mai fi scris postul asta. Dar pe acolo. O, da, e chiar minunat! Tin in mine postul asta de mult… de luni de zile. Intre timp am mai adunat niste randuri, am mai inghitit niste vorbe la care am preferat sa nu raspund la vremea lor si azi mi-am facut plinul. Am tinut in mine pana azi, dar astazi am tras o laba si mi-am dat drumu’. Si, iata, a iesit postul asta. Laba, stii, chestia aia atat de familiara tie pana acum vreo 4-5 luni. Asa cred cel putin. Asta reiese din munca mea de “detectiv”, metoda prin care am aflat si cand sa iti fac urarile astea de azi. Si am mai aflat multe alte lucruri care m-au oripilat, dar ce mai conteaza… Stiu, nu e vina ta, decat prea putin. Poate un 10%, ca sa dau un procent si sa dau astfel o nota de inginerie acestui post. Restul de 90% e vina persoanei de langa tine… And I know I should be pissed off mainly with her, and I am still, but you know, she is someone I know and I’ve known very well, whereas you are a stranger to me so I can’t be indifferent to your part of the bullshit and in a world of anarchy I would have no problem in crushing you. Hai sa iti prezint un poem maret si plin de lirism, din Shakespeare: “Stii ce-a zis vulpea la arici? / Mai da-te-n pula mea d’aici!”
A doua urare “de bine” vine fara o ocazie speciala, dar unde intra una mai merge inca una, (double penetration, ce pula mea), si se indreapta catre o vaca (sau mai multe, daca se mai simt amatoare cu musca pe caciula, they are free to join in) cunoscuta in mitologie (culmea, tot ceva mitic, ceva fabulos… la propriu) drept nevasta (una din ele) lui Herpule. Nu stiam ca Hercule a avut o nevasta vaca dar asa se pare ca au stat lucrurile. Stiu ca persoana in cauza nu ma citeste, si poate nu m-a vizitat in mica mea lume virtuala niciodata, dar daca va ajunge pe aici (ever), sa stie ce simt pentru ea. Aceasta adevarata distrugatoare de barbati (vezi coae, si eu stiu sa caut in wikipedia, sunt un “geniu”) mi-a ajuns la sufet cand a mancat cacat si si-a dat cu parerea despre mine, pentru ca, nu-i asa, e simplu si foarte “in regula” (in regulate-as) sa iti dai cu parerea despre cineva pe care nu il cunosti. Asa ca aici, acum, platesc cam cu aceeasi moneda. Bine, am avut referinte si mi s-a facut reclama negativa destula, tocmai de acolo de unde m-as fi asteptat cel mai putin. Or never, actually. Probabil asta a fost multumirea atat din partea “reclamistei” cat si a vacii, pe care am primit-o… In definitiv eu nu am facut decat sa le facilitez intalnirea si sa le transform prietenia din spatiul virtual intr-o prietenie reala. Nu ma consider buricul pamantului, probabil sau… aproape sigur ca ea s-ar fi realizat si fara ajutorul meu… intr-un tarziu. Insa asa e cand unii sau unele sunt niste backstabbers. WeeGee forgives… but he never forgets.
Cam asta a fost. I hope I was ranting well enough… hard and harsh enough. I hope I was acid enough and mean ehough. By God, I really hope I was pure evil ! Coz there’s plenty more where those rants came from. Astept doar ocazia…
PS1: I would like to kindly say that if you have any commets to make or any suggestions whatsoever, DO PLEASE, and I insist, keep them to yourselves.
PS2: Nu am nevoie, Coae, de replica, asa ca, te rog, nu te obosi. In primul rand nu te citesc, am facut-o doar de cateva ori prin iarna si in al doilea rand ai facut destule. You started it, I ended it. DON’T start it again!
Discutie in parcarea (adica pe trotuar) de langa bloc, cu un foarte strain, pe la 60 de ani asa. Eu ajunsesem acasa cu Loganskiu’ si imi puneam parasolarul, iar el oprise langa, tot cu un Logan (same color even) dar din asta cu “feislift”.
- Buna ziua! (cred ca a zis). Sunteti din insert oras de provincie/judet here? Ca am vazut dupa numar…
- Buna ziua! Daca ai vazut “dupa numar”, de ce mai intrebi? Ddddaaaaaaaa(?)…
- Locuiti aici?
- Dddaaaaaaa(?)…
- Haideti putin sa va intreb ceva.
- WTF, I get orders now… Stati un pic, sa pun parasolarul.
I get out and go talk to him.
- Eu am fost (nu mai stiu cand) acolo. Stiti, la hotelul ala care are si banca la parter?
- De unde dracu’…Imi scapa…
- …Eu am venit aici ca e fata mea directoare la banca.
- Wow. Like I a give a fuck. Nu e nici o banca AICI, printre blocuri. Aha…
- Nu stiti hotelul ala?
- Pai… Chiar din orasul omonim judetului?
- Da.
- Ah, eu nu sunt de acolo. Sunt din alt oras din judet. Sunt destule hoteluri acolo, iar eu nu am mai fost de cativa ani, nu stiu exact la care va referiti…
- Aaa… nu sunteti din oras…
- Din judet da, din oras nu…
- Aaa… bine, la revedere.
- La revedere…
! Coz there’s plenty more where those rants came from. Astept doar ocazia…
