O sa incep prin a-mi cere scuze ca nu am postat nimic inca, nici macar pana acum, legat de 1 si 8 martie. Stiu ca, probabil, fanii mei care ma urmaresc zi de zi cu sufletul la gura (mama, ce amuzant sunt) s-or fi intrebat, mirat si suparat ca nu am zis nimic de sarbatoarea cu pricina. Adevarul e ca nu prea am avut nici timp si nici dispozitia necesara. Sau poate nu am scris pentru ca, in general, nu scriu despre tot ce misca in actualitate cotidiana sau ceva de genul asta. This is not a news blog or anything like that. Asa ca mai imi scapa si mie una sau alta.
Asa deci, acum ca tot am vorbit despre 1 si 8 martie (I did, look up in this post), sa trecem mai departe . Romanica “produce” putini muzicieni care se pot numi cu adevarat artisti. Si cam toti artistii activeaza in general din vremuri cripto-comuniste, pe cand cei aparuti pe scena muzicala mai de curand asa, mai de prin secolul asta, nu sunt decat niste manelisti, in marea lor majoritate, si asta indiferent ce fel de muziCA CAnta. Si printre acesti artisti exista unii mai artisti decat altii. Si acestia scot uneori melodii deosebite, care… ma ating deep down in my soft spot (and I don’t mean my ass). Muzica buna si versuri pline de lirism, dragoste, adevar si bun simt. Iata doua dintre ele. And the voice… Oh… THAT voice is GOD! Ingioi!