Nea Nicu (cum care?) daca traia, azi 91 de ani facea. Si cam atat. Imi amintesc destule dinainte de ’89, aveam 7 ani la revolutie, si totusi nu atat de multe. Nu prea mi-a lipsit niciodata nimic, dar daca intreb lumea mai in varsta, in afara de cativa nostalgici (iar in vremurile astea de criza, numarul lor pare sa creasca, chiar si la nivel global, extins), imi vor zice ca nu am ce sa regret, legat de vremurile acelea. In rest, pana mea, noi sa fim sanatosi!

Din ciclul “sunt frate cu Basescu si TRU“, de cand au fost alegerile din toamna si apoi s-a ales, numit, invartit, votat, aprobat si toate cele, guvernul, pe la posturile de televiziune s-a perindat acest pesonaj mort, caci despre persoana nu mai stiam nimic (si nici nu ma interesa), un adevarat bagator-in-seama (sau de seama), domnul fost prim-ministru, Victor Ciorbea. De ce era parerea lui cautata sau in vreun fel interesanta, nu stiu si nu am inteles, dar cum a reaparut, asa a si disparut, de cateva saptamani, si sper ca cele cateva aparitii sporadice sa fi fost singurele pentru foarte mult timp, intrucat nu imi este si nu imi va fi dor de el. Mi-a ramas pe viata in memorie pentru perioada mirifica ’96-’98…

Si cand ma gandesc ca Ciorbea s-a nascut pe 26 octombrie, Basescu pe 4 noiembrie si Constantinescu pe 19 noiembrie, (anii de nastere nu conteaza), stau si ma intreb, stiind cata incredere am in acestia trei, ce e si cu stelele astea de pe cer? Macar in mine pot sa am incredere. Poate si pentru ca nu sunt sau nu m-am nascut sa fiu lider.