Si cand credeam ca le-am vazut pe toate… nu stiu de ce dracu’ ma mai mira ceva-n tara asta.

si “meseriasilor” de la Gazeta Sporturilor Fotbalului ca un nene pe doua roti tocmai a castigat titlul mondial pentru a 9-a oara. Ca la ei pe site nu vad nimic (dovada intreaga (big picture!)). Da, stiu, e interesant rau de tot fotbalul romanesc, dar… totusi… merge si un pic de motorsport din cand in cand, macar asa, o data pe an. Sau e mai interesant si intra la categoria “Sport” naveta lui Andone – pleaca Andore, vine Andone, noi ramanem tot ca prostii – respectiv faptul ca Turcu si-a inchis restaurantul? Probabil a facut mult sport la inchederea lui, nu stiu. Auzi la el, “Classa di T” , sa ma tavalesc pe jos de ras. Ultimul lucru care imi trece prin minte cand il vad si mai ales aud pe Turcu este “da dom’le, uite un om cu clasa!”. Again, muriti ma!

Congrats to “Il Dottore” for his 9th WMC! Brilliant stuff you Old Hen !

PS: imi place meniul de la restaurantul turcului, e bun de pus pe prima pagina: lichioruri, apa plata si minerala, tigari, digestives, bauturi lungi… yes, veeery classy, select si rar. Nu am mai vazut asa ceva pe nicaieri…

El este roman dar locuieste in Canada de 18 ani si mai vine prin Romanica de sarbatori sa ne umple de colinde… Il gasiti aici.
“Spicuiesc” aici cateva dintre… facts about him:

Cand primeste un apel, telefonul lui Hrusca suna lin

PS: As fi bagat aici una bucata “Ruga pentru parinti”, but it tears me up and this post is meant to be funny…

De ai nostri presari sunt cam satul… asa ca mai bine citesc pareri ale presei din afara…
Si gata, ca prea multa politica strica…

Sau invers. Sau… whatever…

In mod sigur, toti cei care dati cu ochiul pe-aici din cand in cand va intrebati de ce mama dracului n-am scris mai nimic despre filmarile Top Gear in Romania saptamana trecuta. De ce am lasat tot internetul sa vuiasca de poze si presupuneri, de ce n-am facut update-uri la fiecare ora pe twitter despre ce se intampla cand coborasera zeii pe pamant si de ce n-am facut o adunare de cititori/fani undeva pe traseu. De ce, de ce, de ce?

Pai, motivul este simplu. Desi functionam (inca) intre granite diferite, desi ne despart cateva mii de kilometri si desi unii dintre noi sunt mai faimosi ca altii, Top Gear functioneaza worldwide ca o entitate. Adica, in momentul in care centrul spune ca e embargou pe filmari, declaratii, fotografii, interviuri sau update-uri facute pe genunchi, atunci e embargou si gata.

Fara a face greseala de a ne identifica cu brandul pana la nebunie si intelegand ca recunoasterea succesului imens al emisiunii din UK este singura modalitate in care Top Gear poate avea succes si in alte teritorii, cred ca toti fanii emisiunii sunt constienti ca filmarile nu ies cum trebuie decat in momentul in care sunt facute in liniste. Da, toti cei 20 de oameni din UK care s-au dislocat in Romania sunt profesionisti pana in maduva oaselor. Da, toti stiu exact ce trebuie sa faca in fiecare secunda din ziua lumina cat se filmeaza. Da, cu totii sunt relaxati intr-o maniera complet ne-romaneasca si da, toti cei trei sunt obisnuiti cu paparazzi in fiecare zi. Dar de la a fi obisnuit cu prezenta vanatorilor de stiri si de la a sti cum sa te porti cu fiecare in parte pana la a filma confortabil cu ei prin preajma e o distanta atat de lunga incat nici macar un Polo diesel n-ar putea s-o parcurga cu un plin de combustibil.

Dupa cum spuneam si la inceputul “vizitei de lucru”, emisiunea cu Romania se va difuza pe BBC probabil pe la sfarsitul lunii noiembrie. Si, chiar daca unii dintre voi inca ma injurati ca nu dau mai multe detalii despre cum a fost, ce-au zis, ce-au mancat la pranz si daca le-au placut sau nu romancele, tot ce pot sa spun este ca noi aici muncim in continuare la making-of-ul povestii, pe care insa nu-l putem publica decat in luna in care se difuzeaza emisiunea.

Oricum, la final nu conteaza decat un singur lucru. Oamenii au venit. Deci existam.

via Blogtronic.

And some even more details and videos here.

“Baietii” de la Top Gear au ajuns in Romanica, au filmat vreo 2 ore pe la Palatul Ma-sii, au impresionat pana la lacrimi niste cersetori, probabil, ca invers nu a tinut, au afisat o fata sictirita, poate pentru ca erau la munca nu la distractie (desi in cazul lor e cam greu sa le separi) si au filmat vreo 2 ore prin subsolul Casei Poporului. Antenistii au ajuns la orgasm ca Jeremy a ragait un salut catre ei, tot in sictir (sau poate era obosit?!), asa, ca de la BBC la Antena1, 2 si 3, ca de la realizator/prezentator de emisiune cu 350 de milioane de telespectatori la televiziune cu rating de scara de bloc, in comparatie. Sau ca de la un Aston Martin la o Dacie. Sau… sau… Urmeaza o zi (doua) de filmari pe Transfagarasan, un drum superb de altfel, daca nu prinzi ceata. Sper si cred totusi ca vor filma in partea Sibiului, nu de alta dar nu prea e nimic de vazut in partea Argesului, in afara de izvor si de Vidraru (care totusi e tariceanu’) si, mai ales, pentru ca masinile alea nu ajung de la Vidraru la Balea pe drumul ala decat dezintegrate in cel mai fericit caz. Daca o sa le placa, o sa avem, cred, o campanie mai buna decat cea a Elenei Plescoi, cand show-ul revine la toamna. Daca nu, o sa fim de caterinca maxima, asa cum stiu ei sa faca. Nu ca nu am fi oricum… Still, I am eager to see the 14th seazon.

La palat se trage apa. O mică furtună se stîrneşte în instalaţie şi, împinsă de umărul lichid, ştirea se rostogoleşte cu zgomot prin reţea, începându-şi călătoria prin subteranele oraşului.

Mici învolburări se produc în locurile în care ţevile, petrecându-se una peste cealaltă, formează segmente în formă de “U”, acolo informaţia se opreşte, uşor nehotărâtă, dar jocul ferm al presiunilor o sileşte să-şi continue înaintarea. Instalaţia e o minune tehnologică, cu pompe, manometre şi tubulatură de ultimă generaţie, s-au investit mulţi bani pentru igienă în oraşul nostru, numai produsul e ieftin, atât de ieftin, încât generarea, transportul şi livrarea lui constituie mereu o poveste de succes. Sunt practic zero cheltuieli de producţie, contabilii pot depune mărturie că niciodată bilanţurile n-au fost atât de bune, că intrările nu s-au dovedit nicicând atât de viguroase în faţa ieşirilor, deşi, într-un anume sens, ieşirile ne interesează mai cu seamă.

Medici pricepuţi, dotaţi cu aparatură de înaltă precizie, întreţin starea productivă a sultanului, atenţi la fiecare semn ce anunţă geneza: o grimasă, un ghiorăit de maţe, un sunet creator. Până şi Şeherezada şi-a adaptat poveştile, din ce în ce mai multe au darul de a stimula şi împlini digestia. Nutriţioniştii se asigură că, indiferent ce ar mânca Marele Generator Uman, icre negre trase pe pâine sau cocoloaşe de brânză, el va livra subiectul la oră fixă, iar dacă nu, programul obişnuit se poate schimba oricând. E nevoie de sacrificiu în acestă meserie, toţi ştim că o constipaţie fulgerătoare ar arunca în şomaj jumătate dintre tehnicieni, deci suntem strâns legaţi de toanele şi pulsiunile stomacului omnipotent. Din când în când, unul dintre noi, nemaisuportând aerul închis, iese la suprafaţă şi-şi varsă nervii pe cei din jur, strigând că el ar fi vrut să se facă pictor sau astronom, dar că nevoile oraşului l-au împins spre un astfel de destin bine plătit, un altul organizează rezistenţa armată verificând presiunea la manometru, însă în general ne petrecem timpul aşteptând următorul clipocit hazliu sau fâsâit sulfuros de pe conductă.

Fabrica de îngrăşământ natural a devenit principalul angajator din zonă, această inimă pulsând în intestinele oraşului s-a dezvoltat uluitor, cocoţând palatul la o înălţime considerabilă, ceea ce e bine pentru eficienţa transportului, deja materia brută circulă cu viteza apei prin tunelul unei hidrocentrale. Ştirea zăboveşte doar în laboratorul de cercetare, unde mostrele sunt depuse pe lamelă, analiştii examinează cu un aer solemn textura, nuanţa, consistenţa, mesajele ascunse şi implicaţiile posibile, apoi fluxul informaţional trece în atelierul de modelaj, unde primeşte forme atrăgătoare, astfel apar pe tarabe gnomi puturoşi, pitici cu moţ şi căcăreze în formă de balerină pentru amatorii de suveniruri.

Masa de resturi dă viaţă unui întreg oraş, reţeaua de canalizare a devenit un complex sistem de perfuzii citadin, asigură acum şi necesarul de gaze, încălzirea populaţiei, împlinirea nevoii de nou. A înlocuit şi sistemul de irigaţii, vegetaţia prezintă un miros înţepător de talk-show, … dar trebuie să ne întrerupem timp de o oră, sunt semne că sultanul simte iar nevoia de exprimare, deci toată lumea la posturi!, să ne pregătim pentru o nouă ştire.

Eu am spus-o pe sleau. Adrian Georgescu o spune mai frumos intr-un articol de exceptie, peste media a ce scrie de obicei (medie care e foarte sus intrucat scrie foarte bine). Si reuseste toate astea fara a ii pronunta, scrie sau mentiona numele nici macar o data, desi toata lumea stie despre cine e vorba…

PS: Spuneti-mi cum vreti, dar am avut o banuiala despre ce e vorba doar cand am vazut titlul… insa articolul a fost mai bun decat ma asteptam.

Cel putin asa se pare… mai multe detalii pe Blogtronic.

In the city, you must fight to survive… Little Tortilla Boy

LE: well… se pare ca trailer-ul a disparut de pe 220.ro (sau e doar unavailable… somehow); cand/daca o sa mai apara, o sa revina si aici (sau il voi reposta, in cazul in care sursa e schimbata).