…poate un titlu mai bun ar fi fost “Cum sa NU fi vegetarian” but… anyway…

Am iesit pe seara sa iau o gura de aer si, daca tot eram la plimbare (or so), am zis sa imi iau si… oarecum portia lunara de saorma. Nu le tin socoteala dar mananc rar si, ca bonus, cel mai apropiat loc unde se face/vinde saorma e la 1.5+ km de casa, asa ca am si “muncit” pentru ea. Pana sa ajung la saorma, aerul a fost nasol. Poate am eu gargauni la cap sau sunt prea sensibil dar, de cand s-a incalzit vremea si s-a mai dus din umezeala, a “rasarit” din nou, mandru si falnic, praful in cantitati industriale… si este praf in Bucuresti… cat pentru 10 vieti. Asta avem, cu asta defilam. Ajuns acolo, aveam 4 persoane in fata mea… care erau de fapt doua. Nu, nu Luca si Matei. Desi Gigel “saormerul” se misca bine, avea destula treaba si a durat ceva pana sa fiu servit. In fata mea era o tanti care, tot timpul cat am fost… vecini de trotuar, a vorbit la telefon… nu ca asta ar fi vreo problema. In fata ei, clientul curent era o (alta) tanti, pe la 30 si ceva de ani cred (pana in 40 oricum), cu doi copii langa ea, un baiat si o fata de vreo 10 ani (fiecare, desigur). Probabil erau la ora de… educatie culinara, intrucat totul se intampla pe la 9 seara aproape, si toti trei erau (un pic) puffy, poate ceva mai putin baiatul. De ce? Pai e simplu… Dupa ce a comandat pentru ea, pentru masculul de acasa (presupun) si apoi pentru fata, probabil asta aratand si ordinea importantei in acceptiunea individei, a urmat si comanda pentru baiat: “Mai vreau una, dar stiti cum? Sa fie doar cu cartofi, ceapa si castraveti (murati)”. Gigel, mirat, spune: “Adicaaa… fara carne?”, iar mama confirma si adauga: “Da, fara carne si fara sosuri si maioneza. E pentru baiatul meu, e vegetarian…”. Wow… “I almost dropped the bible…”. Gigel s-a conformat, ca doar “clientul nostru e stapanul nostru”… sau poate a reusit sa se abtina din a pufni in ras… insa cel mai probabil nu i s-a parut nimic… neobisnuit.

Deliciul oricarui vegetarian – cartofii prajiti cu paine…

How about this for a delight: instead of buying crappy food to overweight 10-year-olds, how about spending more time (or at least some time) in the kitchen for a change, you stupid bitch. You can get healthier and cheaper results and, in the variety of things, even better and tastier food.

“…I know people hate to hear that but, you know, when you look at those ads on the evening news at night, people farting and burping and bloating, it’s all just shit trying to get out of you. Take a hint! [...] You’re not going to die from secondhand smoke, or SARS, or monkey pox. It’s the food… the call is coming from inside the house! I’m telling you… the killer is not West Nile or Avian Flu or shark attacks, it’s the buffalo wings, it’s the aspartame and NutraSweet and the red dye number two and the high fructose corn syrup and the MSG and the chlorine and whatever shit is in special sauce. It’s the steroids, hormones and antibiotics that are in the beef. I wouldn’t touch a hot dog unless you put a condom on it!”

Jaime Oliver talks at the TED conference about feeding and all related… Interesting stuff. Serious stuff, but also with a touch of humor. Romanian subtitles can also be selected (bottom of the video, near the “Play” button) but, as you can see, I’m writing all this in English .

Today. My old car is 12… but it’s still hanging on and working… if I don’t ask too much of it. My little surgery is one month old (also 4 weeks)… but I’m well and (almost) totally healed. My grandpa would have been 86… but it doesn’t really matter anymore… Today…

“Ajutati-ne sa salvam viata lui Sorin Gologan, un copil de numai 14 ani, maturizat inainte de vreme. Acest copil sufera de NEUROBLASTOM TORACIC, o forma rara de cancer, foarte grava, care evolueaza foarte rapid si ii ataca pe zi ce trece corpul si mintea.”
Pe sistemul “orice efort conteaza, oricat de mic”. Mai multe detalii aici. Spread the love…

Nu, nu am ramas cu sechele, dar mai e ceva timp pana sa ma recuperez complet ca sa pot zice “alive and kicking”…

Until the age of 18 I’ve been a rather healthy kid… person. A few colds here and there, a few of the usual childhood diseases, but other than that, nothing serious… no broken bones, no big cuts, no chronic shit… and then the law of averages kicked in…

So… asta e un post din ala cu “am fost si am facut si am dres…”. Luni m-am internat in spital pentru a ma opera de o mica hernie. Cand e vorba de sanatate, cu cat mai repede, cu atat mai bine. A fost un pic pe nepusa masa pt ca nu stiam exact ca ma internez si nu aveam toate cele pregatite. Ba mai mult, sectia fiind in carantina, accesul acolo pentru vizitatori/rude/etc era cam anevoios… dar in Romanica se rezolva totul… one way or another… Asa ca am trecut eu la pijama si am inceput sa ma uit pe pereti… Am aflat ulterior ca a 2-a zi urma sa ma si operez, iar emotiile au mai crescut un pic. A urmat primul episod de viol – o asistenta mi-a ras, ma scuzati, flocii pubiani. Apoi a urmat un pranz aproape inexistent si a doua repriza de viol – clisma nr.1, pentru ca a 2-a zi dis de dimineata (5 AM) sa urmeze si clisma cu numarul 2 si astfel devenisem gol pe dinauntru. Si flamand si deshidratat. Mi-am zis ca dupa atata viol, o operatie nu mai inseamna mare lucru… Si pana la ora unu (adica 13), marti cand m-am operat, nu am mai putut dormi… Spre fericirea mea, operatia a fost mult mai usoara decat am crezut si deja eram mai usurat psihic odata ce s-a terminat… si a decurs bine. Apoi a urmat “the after party”… nici atunci nu am prea reusit sa dorm, iar pe seara mi-am revenit din amorteala (peeps… forget about drugs and shit, if u really wanna forget about yourself try anesthesia… but then again… maybe it’s not such a good idea) si pe la doua noaptea am facut primii pasi (era pacat sa ud patul la anii mei…). Apoi, usor usor, mi-am mai revenit. Am inceput sa mananc mai bine si mai mult (sort of… adica mai mult decat nimic), m-am mai uitat pe pereti, am mai dormit, am mai ascultat muzica, am citit doua carti (yes, I was THAT bored) si azi, vineri, am ajuns acasa. All in all, everything went well, singura mica … sechela… e faptul ca mai ametesc dupa un timp de stat in picioare, zilele trecute (pana azi chiar) fiind oricum mai rau (headaches and nausea), insa este rezultatul unei combinatii intre oboseala, organism slabit, mancat putin si (mai ales) nitro/dia-zepamele luate 3 seri la rand pentru somn… Now I’m at home in my cozy bed, with TV, computer, good food and parental warmth and love…

My mates… briefly… an old(ish) nice guy (65-70)… dar aventura lui va mai dura ceva… s-a internat odata cu mine, marti sau miercuri se opereaza (quite serious I’d say – polipi intestinali… sau stomacali) si apoi cine stie cat va mai sta; a guy at about 50, also with hernia but a bit more serious… he had a bit of feever and was coughing like crazy which doesn’t help with the surgery; a young guy (in his 30′s I think)… cu pancreatita… which is shitty bad afaik… dar care era mai preocupat de cum ii sta freza si sa fie barbierit…

But now it’s all over and I’m back… hope I’ll be (alive and) kicking soon…

Relief…

Sper ca niciodata:

- sa nu mai sufar vreo interventie chirurgicala… I hate hospitals…
- sa nu mai am sentimentul de “my life is in your hands”, although this was something minor…
- sa nu mai traiesc senzatia de a nu-mi mai simtii picioarele, indiferent ca e vorba de rahianestezie sau orice alt motiv, chiar daca stiu ca simturile imi revin dupa cateva ore. It’s utterly terrifying!
- sa nu mai stau intr-o camera cu un calculator disponibil si sa zic “m-am plictisit”. It doesn’t do justice to the PC and you don’t know what boring means until u have to spend a few days (at least) in a hospital…
- sa nu-mi mai bage cineva… orice in cur, indiferent de motiv. NEVER EVER!

PS: dupa toata aventura spitaliceasca, cantarul de acasa arata putin peste 78 de kg… slightly dressed…

This blog will be… sort of abandoned for a while (not for long but longer than usual) due to me not having a working monitor/display and also being out of town for a little surgery…
And generally due to fuck all…

I’ll be back when I’ll be back… until then, I’m digging my way to something better…

(In) weekend-ul trecut am fost plecat la tara cu niste treburi. Parca e alta lume acolo, fata de Bucuresti – liniste, aer curat, the lot. Dar si alta clima – am trecut cam brusc la o vreme cu aproape 10 grade mai rece decat in bucales. Apoi am stat in curent… si s-a vazut… Mi-a fost frig tot weekendu’ si dupa ce m-am intors in Bucuresti am fost muci luni-marti-miercuri. De fapt m-a durut in… nu… nu acolo, ci in gat. Asa ca i-am dat pe ceaiuri calde + Tusin Forte + aspirina + paracetamol + ce dracu mai am pe aici, chestiile light pentru raceala. Si pana la urma mi-a trecut gatul. Dar apoi au venit si mucii (ca tot ziceam de ei inainte), asa ca ieri si azi am tusit (putin) si am suflat si/sau tras nasul (destul). Pentru ca nu vroiam sa trec pe antibiotice (coz it’s not that bad and because I simply don’t wanna…) si pentru ca pliculetele de ceai se rareau vazand cu ochii, la fel si pilulele clasice, m-am dus la farmacie si mi-am luat un Coldrex. Ca poate poate… Si atunci am inteles! Am inteles de ce merg tare in curbe… Pentru ca acum am aderenta maxima!

…sper doar sa nu mai am nevoie de… aderenta maxima. Si asta cat mai repede.

Dormit 3 ore. Trezit la 7 dimineata. Plecat cu masina cu niste “trebi”… Inainte de asta insa am stat la comp vreo 10 minute. Si am vazut stirea la VisUrat pe blog… Vroiam sa scriu atunci dar nu stiam ce si eram in intarziere un pic… si nu mai are rost oricum…

…poti sa te amagesti pana la un punct doar… si pe altii dar mai ales pe tine… I know that… dar in final, pe langa lucrurile pe care le poti face totusi, depinzi cel mai mult de (ne)sansa. The “Ghost” is just a ghost now… Rest in peace…

Inside, by Trevor Sands. Short, old(ish), but good. Via.

Pentru cei care nu au vazut filmul inca, vi-l recomand, desi subiectul sau este unul groaznic, mai ales daca ati avut tangente cu sistemul de la noi. Si din cand in cand se mai intampla si in realitate, tot la noi, tara domnului Lazarescu si a altor domni Lazarescu, ca si el.