“Marfa” in acest caz reprezinta niste servicii. O sa plec de la prejudecata ca abonatii Romtelecom si ClickNet sunt, in general, oameni (ceva mai) in varsta (in orasele mai mari), sau… cam toti cei din localitatile mai mici, acolo unde alti furnizori de astfel de servicii nu au ajuns. Si atunci de unde si pana unde un astfel de pliant?

Pai… nici un pai. E aiurea si stupid. In primul rand, respectand prejudecata de mai sus, clientii Romtelecom si romanii mai pe la varsta a 2-a si peste nu le au, in marea lor majoritate, pe asta cu engleza. In al doilea rand nu se uita la filme tampitele cu “gagici bune” si la fel de tampitele despicate de un criminal cu roba neagra si fata curganda. Si atunci what’s the catch? Vor sa atraga tineri and stuff? Tinerii vorbesc in general la mobil, ii doare in cur de telefonul fix chiar si cand sunt acasa si stau implicit si pe langa un asemenea aparat. So there goes failure number one.

Failure number two – partea de internet. Mai nou (relativ) incearca sa atraga tineri (de fapt copii) sa se aboneze (parintii lor, desigur), momindu-i cu o consola Wii moca, daca te abonezi pe 700 de ani la ClickNet. Poate ca o merge, poate ca nu. Eu, sincer, cred ca nu e mare chestie. Consola cere jocuri originale, adicatelea cumparate cu bani. Sau trebuie sa o modezi (alti bani), ceea ce inseamna sa pierzi garantia si sa cauti jocuri “sparte”, pentru ea. Which one can find, but the procedure and conditions of writing it for the game to work aren’t quite so facile. Don’t get me wrong, I understand and… err… support licensed software, insa pur si simplu la noi se cumpara putin software/media cu licenta (in comparatie cu cat se foloseste). Just my 2 cents on this one: pentru clientii tineri cel mai bine merge sa le oferi net rapid la bani putini, everthing ClickNet isn’t. Si cam atat. Fara console, calculatoare si alte chestii cadou daca te abonezi. Fara problemele inerente si dezavantajele clare ale unei linii (A)DSL, fara alte bullshit-uri.

“Comunismul a murit dar spiritul a ramas in tara” – Atata timp cat oamenii din categoriile din prejudecata mea sunt mai conservatori, mai comozi, nu stiu ca se poate si mai bine si mai ieftin, sau nu au alte optiuni, Romtelecom/ClickNet vor avea destui clienti.

…zicea odata un film. Iaca, se facea ca ma intorceam eu de la dixtractie cu pac-pac virtual in lumea reala in seara lui 25 al lui Aprilie, anul domnului (Basescu) 2009, si mergeam linistit in pasi repejori de alergare usoara pe trotuar, inspre casa, cand vad ceva lume agitata – “ati simtit?”. Umbreluta-ntr-un picior, ghici, ciuperca, ce-i ? Hmmm, te pomenesti ca a fost cutremur si eu nu am fost acasa. Eh, daca nu suna si el inainte sa vina, ca sa stiu cum imi fac programul, eu ce sa ii fac? Ma uit prin blocuri – multe lumini aprinse. “E, daca asa stau lucrurile, nu o fi fost cine stie ce” imi zic, si imi urmez in continuare drumul spre casa, insa mai incetisor un pic. O batranica ma abordeaza: “Ati simtit?”. “Nu. Mergeam pe strada si… nimic!”. “O vecina de la 7 mi-a zis ca s-a miscat destul de tare”. Dau un “Buna seara” si plec mai departe… si mai incet. Ma gandeam, sa urc? Imi aduc aminte ca blocul are spre 40 de ani… hmmm, nu suna bine. Ajung la bloc, ma uit la el – era bine mersi. Zic “fie ce-o fi”, iau liftul si intru in casa. In casa, aceeasi priveliste ca atunci cand ma intorc de undeva – doua mieunatoare curioase sa vada cine e. Sunt linistite, fara vreo spaima trasa sau ceva. Ma uit prin casa, casa era la locul ei, lucrurile toate nemiscate. Ptiu, drace, chiar asa sa fie? Oare or sa vina si replici? Si daca da, cat de mari si tari? E timpul sa dam telefoane. Incerc la tata… nimic. Inca o data – moare. Inca o data – nu suna. Inca o data – blip blip blip din ala ascendent… Hrrrr. INCA O DATA – “…abonatul Vodafone nu poate fi contactat…”. Incerc si la mama, dar degeaba, vodafonii mortua est. Dau sa sun de pe Cosmote, dar imi amintesc ca nema credit. Mazar Facar! Iau fixul de la Romtelecom in mana, formez – suna ocupat. And again. And again. Bai fratili meu… ce dracu’ are! Iau si fixul de la RDS – nu are ton si se aud niste pacanituri in el. Imi zic ca nu e cazul acum sa invat codul Morse si inchid. Bai frate, sa imi bag p…iciorul. Ce ne facem cand o sa fie cu adevarat o problema majora? O sa folosim telefoanele pe post de lest in buzunare ca sa nu ne dezechilibreze scuturatura? Fi-v-ar serviciile de cacao sa va fie! Ma mai calmez, desi nu stiam nimic de ai mei si nici ei de mine, dau drumul la calc, sar pe net si vorbesc cu mama pe messenger. Ca sa vezi, si RDS la mine si Romtelecom la mama merg fara cusur pe net… Ei, dracie! Ne lamurim noi ca suntem bine, ca nu s-a intamplat nimic, ca nici nu am simtit ceva si ma asez (desi eram deja asezat) linistit, dandu-mi seama ca a fost mult zgomot pentru mai nimic. De fapt astazi s-a cutremurat Hollywood-ul dupa ce Al Pacino a facut un 69 cu viata. Multi inainte, maestre! Apoi imi zic “hai sa ma distrez la teveu”, si pornesc jucaria. Dau pe realitatea si vad ceva de genul: “Potrivit lui Raed Arafat, secretar de stat in ministerul sanatatii, la numarul de urgenta 112 nu a fost solicitata asistenta de nici o persoana”. Pai cum dracu sa mai sune la 112? Dar nici nu a fost cazul (ce bine). Apoi dau pe antena3 unde intervine telefonic seful institutului de fizica pamantului (cu litere mari) care ma linisteste si limpezeste apele complet. Pentru mine. Ca fatuca de la emisiune era praf. Ce scari Mercalli si Richter, ce explicatii una si alta, ea nu intelegea nimic. Fapt pentru care nenea s-a cam enervat si a repezit-o un pic, foarte sec si amuzant, in genul: “Hai, pa, la revedere, ma mai suna si altii” .
Culmea telefoniei insa am aflat-o de la tovarasul Zuppy. Daca mie mi-a mers netul, chiar daca telefonul RDS nu mergea, si e firesc totusi, intrucat sunt linii diferite, iar mamei ii mergea netul pe aceeasi linie Romtelecom pe care era ocupat cand sunam (yes, they can be used simultaneously), tovarasului Zuppy i-a mers internetul pe laptop printr-un telefon mobil care nu avea nici o liniuta la semnal. Asta suna deja a SF. I guess the waves work in mysterious ways.
Deci… anyway… asadar si prin urmare, pana la urma am scapat si de data asta. “So until the next time, have a good sin”!