- Salariile cresc, scăzând;

- Pensiile sunt tot mai mari, fiind reduse;

- Medicamentele gratuite trebuie cumpărate;

- La robinet, apa caldă curge rece, iar apa potabilă nu e bună de băut;

- Trăim în frig plătind tot mai multă căldură;

- Plătim asistenţa medicală gratuită;

- Avem un preşedinte care spune mereu adevărul dar fiecare promisiune a lui se dovedeşte a fi o minciună. Culmea, la fel se întâmplă şi cu primul ministru!;

- Premierul ştie totdeauna ce vrea “românul” fără să-l întrebe niciodată;

- Banii ţării sunt tot mai putini şi avem tot mai multi miliardari;

- Poporul primeşte tot mai mult iar numărul săracilor sporeşte în fiecare zi;

- Cel mai performant guvern ales de parlament este acela care tocmai fusese destituit pentru incompetenţă;

- Fiecare ministru jură azi, cu mâna pe biblie, că doreşte binele poporului şi de a doua zi porneşte un program menit să-l distrugă;

- Salariile profesorilor au crescut cu 50%, prin reducerea cu 15%;

- Într-un singur an au fost create 200.000 de locuri de muncă şi, ca urmare, numărul şomerilor a crescut cu 300.000;

- Este garantată libertatea de exprimare a cetăţeanului datorită efortului serviciilor speciale de a le asculta, în fiecare clipă, telefonul;

- Libertatea presei este sfântă, de aceea ajung în stare de faliment tot mai multe ziare antiguvernamentale;

- S-a redus cu peste 60% numărul taxelor şi impozitelor, dar plătim cu 20% mai mult taxe şi impozite;

- S-au desfiinţat peste 100 agenţii guvernamentale, prin creşterea numărului angajaţilor în plată al acestora cu circa 10%;

- Cabinetul premierului a fost micşorat, desfiinţat chiar, prin angajarea în plus a câtorva zeci de consilieri personali ai primului-ministru;

- Constituţia este respectată de guvernanţi prin încălcarea fiecărui paragraf al ei, sub îndrumarea atentă a primului ministru care este doctor în drept constituţional. Din nou, culmea, la fel procedează şi preşedintele!;

- Legile cele mai bune în România sunt cele care nemulţumesc pe toată lumea;

- Avem şi o instituţie denumită Direcţia Naţională Anticorupţie care a obţinut rezultate remarcabile în lupta împotriva corupţilor, fără să fie condamnat vreun corupt. Ca urmare, fără nici un corupt, am devenit ţara cea mai coruptă din Europa;

- Deşi 60% din alegătorii cu drept de vot au optat pentru un preşedinte sau altul, adevăratul şef al statului a fost desemnat de “flacăra violet”;

- O campanie electorală de câteva sute de milioane de euro a fost plătită cu numai circa cinci milioane;

- Am fost o ţară fără premier două luni, având concomitent în funcţie trei prim-miniştri: unul demis, unul interimar şi unul desemnat;

- Împrumuturile externe împovărătoare, menite să scoată ţara din criză, adâncesc şi mai grav criza;

- Avem o armată tot mai puternică cu o dotare tot mai precară; militarii o au… prea mare, o reducem la jumatate;

- Am intrat în Uniunea Europeană, trăim mai bine dar o ducem de două ori mai prost;

- Speranţa de viaţă este tot mai mare prin creşterea fără precedent a mortalităţii;

- Şcoala este gratuiă pentru toţi copiii, plătindu-se taxe scolare tot mai mari;

- Pentru copiii preşcolari s-au infiinţat mai multe grădiniţe datorită reducerii drastice a numărului celor existente;

- Analfabeţii nu numai că pot citi, ei chiar învaţă legea circulaţiei şi obţin permisul de conducere;

- Turismul a cunoscut o creştere nemaiîntâlnită, ca urmare a scăderii numărului turiştilor cu peste 50% faţă de anul precedent;

- S-au luat măsuri hotărâte de întărire a economiei prin desfiinţarea a câte 20.000 de intreprinderi lunar;

- Deşi, prin străduinţa guvernului, se produc anual 10 pâini pe cap de locuitor, fiecare cetăţean are asigurată cel puţin o pâine în fiecare zi;

- Agricultura noastră poate hrăni 80 de milioane de oameni, ca urmare peste 80% din mâncarea zilnică a românului este adusă din alte ţări;

- Petrolul produs de noi este cel mai ieftin din lume. Cum reuşim? Îl plătim cu preţul cel mai mare din Europa. Cu gazele se întâmplă la fel;

- Construim în fiecare an sute de kilometri de autostradă şi, ca urmare, avem autostrăzi tot mai puţine;

– Gropile din carosabil devin tot mai numeroase întrucât le astupăm continuu cu asfalt;

Tara asta chiar exista… (?!?)

Presedintele Basescu a devenit azi savant de renume mondial…

“Preşedintele Traian Băsescu a fost desemnat membru de onoare al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România (AOSR), în Adunarea Generală de joi, cu unanimitate de voturi“.

“Membrii de onoare AOSR sunt cetăţeni români sau străini care s-au remarcat prin realizări în domeniul ştiinţei sau prin contribuţii aduse la dezvoltarea obiectului de activitate al AOSR şi afirmarea prestigiului AOSR”.

Da… clar l-am si recunoscut pe Base aici… realizari marete si multiple tot in domeniul chimiei (ca sa vezi coincidenta…) – studiul amplu al R-OH. Elena Ceausescu se rasuceste in mormant…

Si, vorba aceea, ce naste din pisica soareci mananca… Pe cand si e(b)a membru al academiei?

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Acum vreo 2 zile ma trezesc de dimineata, ca un om constiincios (uneori), si pornesc sa dau o fuga la scoala (vietii) pentru a rezolva niste trebusoare. Ca sa ajung la 8 ar fi trebuit sa ma scol la 6 juma’ sau pe acolo which is killer in this weather and shit. Scopul era sa ajung pana in 10, sa mai prind niste oameni, asa ca plec eu la un rezonabil 8 si un sfert (pe sistemul – la cat o fi, doar sa nu fie prea tarziu), in speranta ca pe la un 9 voi ajunge. Doar aveam abonament RATB si, cu un singur schimb, imi ramanea de mers pe jos destul de putin. “Schimbul unu” era un autobuz. Il iau aproape gol… insa primii doi km ii facem in ritm de… ‘rickshaw’. Daca drumurile ar fi (mai) curatate de zapada?… Daca oamenii nu s-ar inghesui pe trepte ca sardinele, ca sa se poata inchide usile? Cum era aia cu femeile si autobuzul? Mereu mai vine una/unul… Daca ar fi traficul mai lejer?… asta deja e o utopie la ore de varf. In fine, ajung la Erorile Revolutiei, locul de schimb de vehicule. Dupa traversarea strazi prin nametii de juma’ de metru de pe margine, ajung si in statia de unde trebuia sa iau tramvaiul. “Ia tramvaiul, ajunge repede ca are linia lui”, mi s-a spus. OK, so that’s the thing to do. Vine si tramvaiul… dupa vreo 15 minute… ca doar pe la statia aia circula vreo 5 linii diferite de tramvai. Dar daca ar veni mai des si astea? Mai ales la orele alea la care lumea chiar are nevoie sa ajunga din A in B… Daca aveam si eu mai mult noroc si nu venea al cincilea de cand eram eu pe refugiu, ci primul?… Dar daca refugiul asta ar fi ei el o chestie normala, nu un kkt de 50 de cm care se umple imediat de oameni si pe care ti-e frica sa nu aluneci fie spre linia de tamvai, fie spre sosea?… Eh… deja am prea multe pretentii… Ma sui si in super 25-ul care avea sa ma duca la destinatie. Si mergem noi asa binisor o statie, doua. Apoi se opreste… la 100 de metri de o statie, dupa ce abia plecase din ea. Si sta 5 minute… si sta 10 minute. Si noi stam ca prostii… nici nu ni se spune nimic, nici nu facem ca McIntyre, sa ne dam jos din vehicul sa vedem ce se intampla. Pana la urma avansez in tramvai si… vad un alt tramvai in fata noastra, pe linie… imi zic sa cobor sa vad ce a produs coloana de tramvaie… Coloana era doar un tramvai care se defectase, iar noi eram in al doilea. R U fucking kidding me? On a Monday morning? Daca ar fi si tramvaiele astea mai… noi… sau mai bune?… Whatever… o iau la picior mai departe, ca alte linii pe acolo nu prea sunt (decat tot tramvaie). Si merg de la Viilor la Mall-ul Libertatii pe jos, pe un trotuar plin de zapada. Doar nu ii zice “Trafic greu” degeaba… pardon, “Progresului” mai nou… riiight. Si ma opresc intr-o statie in care ajungeau si alte linii. Insa primul care trece este tramvaiul defect… impins de cel in care am mers eu 1-2 statii. Nu opresc, normal, se duc direct in depou… probabil. La un moment dat vine si un (alt) 25, just what I needed. YES, my fix is here! Deja eram un car de nervi si un cacat inghetat, all-in-one. Dansam o droaie de oameni pe trotuar, in statie, intrucat se adunase o coloana mare de tot si tramvaiele soseau ca un tren marfar de 2 km, asa ca cel de care aveai tu nevoie nu ajungea primul ci poate oprea la mama dracului in intersectie, la 100 de metri mai in spate. Si, intr-un tarziu, ajung in ultima statie (pentru mine). Cobor… alte refugii inguste, alte trotuare flancate de ziduri de zapada… Traversez si o iau pe langa mall-ul al’ nou. E bine ca avem multe mall-uri… Mai merg cateva sute de metri si ajung la destinatia finala (5… sau 6?). Ma uit la ceas si vad 10:05… sa imi phoot palme… si totusi imi rezolv problema pentru care venisem, o chestiune de nici un minut… Si daca ma gandesc bine, puteam sa nici nu vin… si sa abordez situatia dupa anul nou, pentru ca nu era ceva atat de urgent, se pare… Si plec inapoi spre casa. De data asta fara defectiuni ale mijloacelor de transport in comun, insa tot cu multa aglomeratie, cu aceeasi zapada murdara si multa, cu aceeasi oameni… pentru ca astia sunt(em)… Ce mult imi place democratia si capitalismul!… Nu astea din Romanica, pentru ca noi nu avem asa ceva. Da, stiu, e mult mai bine acum, blogger-ii mari si-au luat masini, mobila, electrocasnice si calculatoare multe in ultimii ani, deci e clar ca traim bine!… Si nu, nu plang dupa vremurile “alea”… ar fi culmea… Doar ca… e pacat… All these “what if’s”…

La 20 de ani trecuti degeaba, ce mai conteaza 2 ore pierdute intr-o dimineata oarecare?…

Ma rog, poate nu chiar exact acelasi, pentru ca unele lucruri nu se potrivesc, alte detalii trebuie ajustate si, per total, toata situatia trebuie adaptata la viata de pe plaiurile mioritice. Insa in rest… well… acesta este un punct de vedere foarte bun legat de Baselu si, fara sa fac discriminari, de ceilalti presedinti dinaintea lui. Because politics is usually like this.

Nici nu mai conteaza, legat de postul anterior, daca a dat Base cu pumnul sau e trucaj. Deja sunt multe pareri si multe chestii cusute cu ata alba. Calitatea proasta, unghiul, efecte ciudate, reactii ale oamenilor (sau lipsa lor), perioada de “tocmai acum” cand a aparut filmuletu, marturii care mai de care, specialisti in cascadorie sau in editare video, etc etc etc. Fanii Base vor zice ca e facatura, cei care sunt importriva lui vor zice ca e pe bune. BTW, cum dracu’ poti sa fii fanul unui om politic? Anyway… Eu? Eu m-am saturat de ei. De mult. Nu ma intereseaza daca a lovit un pustiulica sau daca a sodomizat o capra pe vapor. Sau daca e o lucratura murdara, menita sa il discrediteze… Dar vreau sa plece de la conducerea tarii. Nu mai vreau sa-l vad. Dar nu il vreau nici pe Geoana. Insa mai mult il vreau la pamant pe Base. Oricum nu ma duc la vot. Oricum cred ca votul meu nu conteaza, la cat se fraudeaza. BAAA, in tara asta se fura si cand se alege cine sa ne fure in urmatorii 4 sau 5 ani!… As vrea sa pot sa votez pentru (partidul lui) Gordon Brown. Sau pentru (patidul lui) Angela Merkel. Sau pentru contracandidatii lor, nici nu conteaza. Sau sa votez pentru Beatrix sau pentru Juan Carlos. Astia nici nu se aleg dar tot as vota pentru ei… Noi? Noi nu ne vom face bine niciodata… Scrie un articol despre ceva maret, frumos, important si nu o sa te bage nimeni in seama (nici pe tine, nici pe articol). Baga o stire de tip circ, asa cum e si asta cu Base de aseara, si vei avea trafic mai ceva ca in Tijuana. E incredibil cum un articol poate sa sara de 800 de comentarii in ceva mai mult de 12 ore. Sau poate ca nu e. Nu ma mai mira nimic… I’m just disgusted… si resemnat…

C U on Facebook

Desenul asta mi se pare fara doar si poate unul dintre cele mai bune animatii (short) ever. Chiar daca e foarte vechi – a aparut tocmai in 1967, iar eu l-am vazut pe Cartoon Network cu 10-15 ani in urma – a fost, este si va fi mereu de actualitate si cu siguranta merita (re)vazut. Un desen animat peste care am dat recent din intamplare dar pe care nu l-am uitat practic niciodata, facut de Chuck Jones si Frank Tashlin doua genii ale animatiei. Un desen animat ce subliniaza si ironizeaza stereotipurile, birocratia, ipocrizia, ierarhizarea si “lantul trofic”, pupincurismul, “haina-il-face-pe-om”-ismul si, de ce nu, chiar si influenta si modul in care au afectat oamenii mediul inconjurator si habitatul animalelor. Enjoy!

…and this is how it is… reminds me of “You are free! (To do as we tell you).”