M-am trezit undeva pe la 9 si un pic, dupa putine ore de somn, cu gandul si speranta, printre altele, ca o sa am niste satisfactii din postura de privitor fidel de sport in aceasta zi de duminica plina de evenimente sportive. Dar nu prea a fost sa fie asa… Dimineata mi-am inceput-o cu o umilinta la Formula 1. Desi cursa a fost destul de spectaculoasa, am trait sa il vad pe Schumacher intr-o postura… trista, care sa confirme forma proasta pe care o are de cand a revenit si faptul ca, in general, e mult sub asteptari. Dar nu despre asta vroiam sa vorbesc… despre cursa o sa imi dau cu parerea in zilele urmatoare.

Un asa zis derby s-a jucat si in seara asta. Se pare ca pe stadionul (din) Giulesti au loc, o data la cativa ani, meciuri antologice. Iar meciurile antologice se termina cu 5 – 1. Cu ceva timp in urma, victima se numea nationala Germaniei, in prezent una din cele mai bune din lume, iar eroul meciului de atunci a ajuns acum sa fie mai mult accidentat si sa faca tusa cand e apt, pentru ca nu se intelege cu antrenorul din loja. Antrenorul de pe banca, un alt Mihaitza (nu pot sa ii zic Mihai pentru ca in seara asta a fost extrem de mic), isi arata meci de meci incompetenta. Dar nici macar nu e a lui in totalitate… dispune de jucatori de mana a 7-a, labili psihic, care nu fac fata la efort sustinut sau la presiune nici macar un pic, dar au de multe ori aere de vedeta, iar echipa e, nu de putine ori, facuta si dirijata de un gibon oligofren care nici bani nu mai are, desi i se zice finantator sau patron. Ca urmare, echipa este si joaca dupa chipul si asemanarea lui – de cacat. Iar in seara asta s-a spart si bulanul avut in ultimile etape… de fapt echipa asta nu e doar tragica, cum am zis in titlu, e de-a dreptul labagica… Si meciul? Meciul a fost scurt, un fel de antrenament. Lasand la o parte declaratiile in limba de lemn din zilele anterioare si, totodata, lasand la o parte un gol din penalty, mai mult sau mai putin corect, si o intrare foarte urata a lui Rupanaru, a existat o singura echipa pe teren. Ea a rezolvat scurt meciul cu 4 goluri in 30 de minute si si-a permis sa o frece la semicald si sa mai dea (doar) un gol si in repriza a 2-a. Restul e tacere si palmares… adica istorie si statistica. Pana la urma nu ai cum sa uiti un astfel de meci, prin prisma scorului ei doar, pentru ca meciul nu va ramane cu nimic altceva in memoria colectiva, intrucat nu a reusit nici Real-ul sa ii dea 5 goluri, iar Steaua nu a mai luat 5 in campionat de vreo 10 ani cred…

In finalul zilei am totusi niste mici satisfactii – Oltchim s-a calificat in finala Ligii Campionilor la handbal feminin iar Lucian Bute si-a pastrat centura de campion la box. Insa noi nu ne prea mandrim cu asta… si cu siguranta nu le/il meritam, intrucat noi si minunatii nostri reprezentati alesi nu am facut de fapt nimic pentru ei. Handbalistele nu pot juca finala in orasul lor pentru ca nu au sala omologata… iar Bute, desi noi nu suntem in stare nici sa il transmitem la televizor, poarta steagul Romaniei pe spate dupa fiecare victorie, in timp ce pe el il lauda, aplauda, iubesc si rasplatesc o gramada de canadieni. Noi iubim fotbalul… il iubim si il meritam, asa cum e el, acesta din Romania, atat la nivel de cluburi cat si la nivel de echipa nationala. Ne meritam soarta…

Peste noi s-a asternul norul nociv, iar Steaua si intreg fotbalul romanesc sunt de mult deja, nu doar de cateva zile, ingropate sub cenusa…

PS: vinde, pleaca, windmills…

Am prestat din nou la tovarasul Vlad.

Jandarmii sunt din alt film. Louis de Funes e oale si ulcele demult iar la noi comedia e de cele mai multe ori tragedie…

Zilele trecute ma pregateam de un weekend plin de fotbal. De fapt, cam toate weekend-urile sunt asa, gratie multor campionate in plina desfasurare care “alimenteaza” tonele de canale sportive si emisiunile de stiri. Bine ca peste nici doua saptamanani incepe F1 si o sa ma mai “dezintoxic” de fotbal. Pana atunci insa m-am delectat sambata cu meciurile lui Real si Barca din “La Liga”. Ce meciuri… ce fotbal dom’le… chiar daca au fost meciuri care s-au jucat la o singura poarta, au aratat fotbal de calitate. Real a facut scor cu Tenerife iar Barcelona, desi a avut ceva emotii cu o Malaga care s-a aparat de l-ar fi facut pana si pe Sorin Cartu invidios, a invins cu un 2-1 care nu spune mai nimic despre joc, unul in care Barcelona a invins dupa ce a avut o posesie de circa 75% si ocazii si ratari cam cat are o echipa romaneasca in zece meciuri. Galacticii si extraterestrii si-au bifat astfel inca o etapa de rutina…

Apoi a venit ziua de duminica si ma pregateam de marile meciuri din Liga Mitica. Adica a lui Mitica. Dupa ce mi-am luat o doza de fukitol ca sa-mi mai tempereze entuziasmul si asteptarile dupa meciurile din Spania din seara precedenta, m-am uitat cand si cand la meciul Rapid – Unirea, asa, de incalzire, gandidu-ma in acelasi timp, ca mic stelist ce sunt, la derby-ul serii si la faptul ca CFR o batuse pe Unirea in etapa precedenta, in timp ce Steaua o facuse de… oaie, cu “galacticii” lu’ Ghiorghi “Pinalti” Stiefan. Doar ca in fotbal nu e ca in matematica. Daca A > B si B > C, nu e obligatoriu ca A > C. Si Steaua a demonstrat asta in meciul cu CFR. Desi CFR pleca (,) ca favorita certa, atat prin prisma ultimelor rezultate cat si a statisticii care arata ca e cea mai buna echipa pe teren propriu din campionat, Steaua s-a dovedid din nou un Nemesis al echipei ardelene. Poate ca fotbalul nu e matematica dar cifrele mai au relevanta uneori – aceeasi statistica (,) care arata ca CFR e cea mai buna pe teren propriu, arata ca Steaua e cea mai buna in deplasare. Asadar aveam reteta perfecta pentru un egal frumos disputat. Ceea ce s-a si intamplat. Steaua a inceput mai bine si a deschis relativ repede scorul. Apoi, dupa cateva minute, Stancu a sutat in portar (ma rog… in minge de fapt) in situatie de unu la unu iar fotomodelul Toja a plasat o lovitura de cap peste poata goala. Neputand sa raman indiferent la asa ceva, am bagat o injuratura cu gandul ca la 2-0 poate altfel stateau lucrurile si mi-am amintit de faptul ca, desi se mai rateaza si in campionatele tari, Higuain si Messi pe care ii vazusem in ziua precedenta si-au respectat blazonul si s-au apropiat amandoi de cota 20, chiar daca au ceva mai multe meciuri disputate. La noi, golgeterul Kapetanos are 10 goluri, dar macar Steaua are un lucru cu care se poate lauda si pe care nu l-a mai avut de muuulte sezoane. Asta ca sa nu mai amintesc de “fenomenul” Suarez de la Ajax care a inscris in acest sezon de Eredivisie 26 de goluri in 25 de meciuri, pe langa celelalte 12 din alte competitii. Asa da frate! In fine… De cealalta parte, CFR a fost mai buna in repriza a 2-a, exceptie facand momentul de gol din prima repriza – in care ungurul Dica a centrat pentru ungurul Traore, acesta a deviat, Tatarusanu a respins pentru moment, pentru ca apoi ungurul Cadu sa inscrie – si ratarea lui Traore, mai ceva ca cele ale lui Stancu sau Toja. In rest e doar statistica, cel mult. Putea sa castige oricare dintre echipe si nu s-ar fi suparat nimeni. Asa cum acest egal “este unul meritat”. Si, totodata, benefic pentru campionat, avand acum 7 echipe la varf intr-un interval de 6 puncte. Urmeaza inca doua etape cu meciuri (teoretic) tari in care se mai poate schimba clasamentul la varf, substantial sau doar putin, insa nu v-a ramane la fel intrucat sunt destule meciuri directe (si ma indoiesc ca o sa fie egaluri pe banda rulanta) si apoi… om mai trai si om mai vedea. Si am incalecat pe o sa, si v-am spus parerea mea…

Ca o paranteza, inchei cu o parere proprie si personala (d’oh). Legat de faptul ca m-am uitat si la alte meciuri din Europa in weekend-ul asta si i-am vazut pe Higuain care da goluri parca din orice pozitie, pe Messi care rupe picioarele impleticite ale adversarilor chiar si cand nu joaca atat de… remarcabil, pe Tevez care i-a pus cu botul pe labe pe cei de la Chelsea si altii “ca ei”, as vedea-o pe Argentina viitoarea Campioana Mondiala in aceasta vara. As vedea-o dar nu o vad, pentru ca o echipa mare cu jucatori mari are nevoie si de un antrenor pe masura pentru a avea performante, nu de o vedeta si de un fost mare jucator… But who knows… let’s wait and see.

Meciul CFR – Steaua il puteti descarca de aici.

A cata oare? Ma rog, nu mai conteaza. Bai nene, daca esti chirurg, sa zicem, si trebuie sa amputezi un picior si din greseala il amputezi pe celalalt, mai meriti sa practici (meseria)? Nu, ca nu esti bun la ea. Bine, intr-un asemenea caz ar merita sa mori. Dar – pastrand proportiile – nici la ziarele astea, fir-ar ele de grele ce ie, nu merita sa lucrezi daca (tot) dai cu bata in balta. Deci, sa fie clar, da? Steaua a jucat cu Fenerbahce si a pierdut cu 1-0. Dinamo a jucat cu Galatasaray si a pierdut cu 4-1. Stiti bancul ala vechi, cu patrula? Patrula unu… Asa deci… iar Danut Lupu s-a intalnit cu jucatorii lui Dinamo si a declarat ca “jucatorii nu erau foarte afectati dupa infrangerea cu Fener(bahce)”. Pai… te cred si eu! Ce ii doare pe “caini” ca Steaua a pierdut cu Fenerbahce?!? Eu cred ca Lupu vroia sa spuna ca jucatorii lui Dinamo sunt veseli sau chiar fericiti! Argh… muriti ma!

This time in English… because the whole world should know that Gigi Becali is an idiot and he must leave!

Hitler afla ca Bergodi a fost dat afara de la Steaua. Inca o parodie (a cata oare? ) a deja celebrei scene din Der Untergang, facuta de Armanovici de pe site-ul suporterilor. Enjoy!

E mai veche dar acum am dat din nou peste ea, printre tona de diverse poze pe care le am. Mostra de profesionalism marca Gasca Slugilor Proaste, dupa cum le-a zis tovarasu’ Vladone.

A fost un weekend plin de sport(uri)… dar nu am avut nici un chef ieri sa imi dau cu parerea. De fapt vroiam sa scriu multe, la vremea lor… dar nu am mai facut-o… o fac aici, acum, pe (foarte) scurt.

Vroiam sa scriu despre Armstrong care, dupa 3 ani de pauza, nu doar de Turul Frantei ci de ciclism in general, s-a intors in Le Tour si a terminat al 3-lea. E mult, e putin, depinde cum privesti lucrurile. Intr-adevar, Contador l-a batut rau, i-a dat cateva minute bune (nu mai stiu exact cate), insa eu cred ca a reusit ceva extraordinar. Nu mai conteaza ca a castigat 7 tururi la rand in trecut, ci faptul ca la aproape 38 de ani a obtinul locul 3 din circa 200 de oameni in cea mai dura competitie ciclistica spune multe despre el. In ochii mei a scazut destul de mult cand s-a aflat ca a folosit substante interzise. De fapt… cand le-a folosit el nu erau inca interzise, ceea ce poate parea ok. Sunt convins ca inainte de 2000 multi bagau in ei EPO… unii au facut-o si dupa, altii au murit din cauza ei. E oarecum ca la automobilism – mecanisme si inovatii care se folosesc o perioada si apoi devin interzise. Sau raman permise. Si intre timp le adopta toti. Dar cand e vorba de corpul uman, singurele lucruri care ar trebui sa conteze sunt talentul, inzestrarea naturala, ambitia, munca, profesionalismul. Si alimentatia, desigur, dar in cadrul unor limite totusi. Oricum, eu o sa il admir mereu pentru vointa de care a dat dovada cand s-a sculat din morti si a castigat turul over and over (…) and over again.

Vroiam sa scriu despre Rossi care parca e la a 2-a tinerete la 30 de ani, intr-un sport care se incepe la 15 ani la nivel profesionist in competitii de varf. Despre cum merge anul asta si cum se joaca cu adversarii, despre cum il domina pe colegul sau, totodata si cel mai mare rival in acest an, mai ales dpdv psihic. Si despre Jeremy Burgess, acest zeu al ingineriei, care face mai usoare si chiar posibile victoriile lui “Il Dottore”. Despre cat de complex e sportul asta (si automobilismul in general) pe care multi profani il vad foarte simplist – “ce ba, tre sa ai o doaga lipsa, motoru’ cel mai tare si sa ii dai cat te tine”, capitol (complexitatea) la care vreau doar sa mentionez un detaliu aparent marunt dar care dovedeste cat de… geeky poate fi totul cand abordezi problema ca un profesionist desavarsit: JB, inginerul lui Rossi, le spunea jurnalistilor britanici ca poate sa isi dea seama dintr-o poza cu Valentino din timpul cursei in ce tur se afla acesta, cu o marja mica de eroare. Cum asa? Pai pentru ca il cunoaste foarte bine. Si pentru ca Rossi isi schimba stilul de “calarit”, tinuta pe motocicleta in abordarea virajelor, gradul de inclinare etc. in fiecare tur, in functie de necesitati (depasiri and stuff) si de uzura pneurilor si de rezerva (de pneu) pe care o pastreaza Rossi pana la final, just in case. Now, if that isn’t something mind boggling… zau ca nu stiu ce e. It’s quite fucked up even, at least a bit. The so called normal people would say “get a life!”.

Vroiam sa scriu despre FC Barcelona care a reusit sa ia in ultimul sezon tot ce se putea castiga: Campionatul, Cupa si Cupa Regelui Spaniei, Liga Campionilor si SuperCupa Europei. Despre succesele lui Guardiola care, la nici 40 de ani, si-a bifat in CV niste reusite la care altii doar viseaza. Despre acest jucator de geniu, Messi, care ma face sa ma uit cu placere la un sport pe care la noi incep sa il inteleg din ce in ce mai putin.

Ca sa raman in domeniu, vroiam sa scriu despre eternul derby: Steaua – Dinamo, care a fost un bambilici, o turca, parere pe care mi-as fi mentinut-o si daca batea Steaua, si care ma face sa imi pese din ce in ce mai putin de fotbalul romanesc in general, pana cand o sa ajung totally numb. “Noroc” cu media romaneasCA CAre nu ma lasa sa respir aproape de atatia Becali, Borci, Ianci, Coposi, Porumboi, Arpazi, Bucsari si alte specimene cu scoala cat trenul dar care sunt plini de bani, pentru ca la noi se poate.

Last but not least, despre Formula 1, care e mai plina de neprevazut ca oricand. Despre cum Kimi, acest rege neincoronat al circuitului de la Spa, si-a respectat blazonul si a castigat si ieri, ca si in 2004, 2005 si 2007. Despre cum a plecat de pe locul 6 si dupa 4 viraje era pe 2, despre cum l-a luat pe Fisichella dupa retragerea Safety Car-ului si a ramas pe prima pozitie pana la final, despre cum acesta din urma a adus primele puncte (si nu putine) pentru echipa sa, Despre Vettel care si el a mers bine si a terminat pe 3 plecand de pe 8. Despre BMW care… probabil au baut Red Bull si au scos locurile 4 si 5. Despre Barrichello care inca nu s-a prins cum sa ia un start bun. Despre Hamilton si Button care s-au luat de mana in primul tur dupa ce au iesit din cursa si s-au intors la boxe, probabil discutand despre regina. Sau despre Nicole. Despre toate cele…

Vroiam sa scriu si nu am mai facut-o. Nu mai am rabdare si nici atata timp cat mi-ar trebui. Am facut-o totusi acum. Pe scurt insa, nu cum as fi vrut de fapt. Dar tot e mai bine decat nimic.

Valoare mare chiar. Maaare de tot. Steaua e o echipa de primavara europeana (in CL chiar), cu lot de sute de milioane, cu jucatori campioni mondiali, tare de tot, ce mai! Din Romania pana in Anglia si de la limba dulce si frumoasa ce-o vorbim pana la limba lui Shakespeare, Steaua e una din cele mai bune echipe din lume. Google stie!

In alta ordine de idei si revenind la lucruri serioase acum, Steaua s-a calificat, dupa ce a invins echipa Ujpest (si) in retur, cu scorul de 2 – 1 (4 – 1 la general), in turul urmator al preliminariilor UEL, unde v-a intalni-o pe MamaBuna din Scotia. Detalii si comentarii/pareri aici. Meciul aici.

In seara care tocmai a trecut, Steaua a intalnit formatia maghiara (din) Ujpest, pe care a invins-o reeelativ usor, cu 2-0, dupa un inceput si o prima repriza nu tocmai reusite, in care, pe deasupra, echipa a ramas si cu un om in minus pe teren. Mai multe despre meci gasiti aici (sau in minunatele ziare/site-uri gesepe, prostsport si altele). De asemenea, pentru cei pasionati/interesati sau simpli sustinatori, se gasesc o multime de articole si comentarii pertinente (tot acolo) pe site-ul suporterilor.

Yours truly va pune la dispozitie si in acest sezon toate cat mai multe meciuri pe tracker, pentru cei interesati sa adune, colectioneze sau pur si simplu sa (re)vizioneze meciurile Stelei.